Foto : ION CUCU - Revista HELIS

376
BALADIERUL
BALADIERUL
377
(327) (328)
D
D in câte gãri au ruginit în mine,
Cu buruieni ºi ploi pe linii moarte
ªi-abili pãianjeni specialiºti în arte
Pe pânze marþial de asasine,
Din câte gãri pocite, gãri faimoase
De marmurã, chirpici, ori cãrãmidã
Mi s-au surpat în suflet cu obidã,
Doar una-avea-ntâmplãri misterioase...
Acolo-au coborât, târând valize,
Tãmâie, smirnã ºi-oriºice parfumuri.
„Trei Magi suntem, de mii de ani pe drumuri,
Dar nu gãsim, cu-oricâte-adrese, vize,
Nici ieslea, nici Copilul de luminã,
Iar cãutarea nu se mai terminã...”
În troiþã, când a împins piciorul,
S-o priponeascã zdravãn într-un lanþ,
Tractorul se-mplânta cu roata-n ºanþ
ªi-nverºunat îºi zdrãngãnea motorul.
„Bã, jos de-aici, s-a terminat cu tine,
Te zvârl la mama naibii, în sfârºit,
Fãrã-amintirea ta de rãstignit
Mai bine o sã-mi fie, mult mai bine!”
Cu-acel blajin surâs de-ngãduinþã,
Iisus pe-obrajii murdãriþi de var
Îndurã palma noului tâlhar
ªi-aruncã în balanþã o dorinþã,
Sã-ºi dea a câta oarã duhul Sãu
Cu ochii ridicaþi spre Dumnezeu...