Foto : ION CUCU - Revista HELIS

280
BALADIERUL
BALADIERUL
281
Dârz inelarul ei cotrobãia
Prin spuma lenjeriilor bãiatul.
Cu moliciune,-un brânci pe canapea
Mã rãsturnã, iar el, întãrâtatul,
Da-n clocot savurându-i fiþele
Cu mura nãvãlind din bluzã-afarã,
Când împingea-agresoarea þâþele
Într-o anume îndârjire-amarã,
Sã-i sug rapace, sã-i frãmânt lihnit
Balsamu-avar, de basm ºi scorþiºoarã,
În noaptea-aceea fãrã de sfârºit.
Nici nu se revãrsarã zorile,
Când ea, strãina, strânse florile
ªi tiv cu tiv la rochie, boþit,
κi potrivi pantofii în picioare,
Sãrind pe roua unei gãri stelare
În noaptea-aceea fãrã de sfârºit.
(CCXXXIX)
BALADA ALTUI PARADIS CU DOI ENORIAªI
NESERIOªI ªI DESCHEIAÞI LA INIMÃ
P
Prea serioºi, emfatici ºi-ncheiaþi
Pe suflet la toþi nasturii solemni,
Batem în cuie pasiuni de lemn
ªi rãtãcim prin ceºtile cu zaþ.
Hârºiþi fãrã ruºine în dezmãþ,
Mai bine ne-ncropim alt paradis
Muºcând intens din mãrul interzis
Cu douã-mpreunate jumãtãþi,
Sã ardem în acea minunãþie
De-a fi esenþa-ardentului rãsfãþ,
Încât ºi stânci inerte reînvie.
Mult mai desculþi, mai sfinþi decât Hristos,
Sã ne abandonãm în buruieni
Celei mai nepereche dintre leni:
Alt mãr, probabil stângul, savuros,
Sã-l proclamãm la rangul venerat
De Catedralã fãrã sutien:
Þi-aº zugrãvi-o-n stil naiv ºi-obscen,
Cum numai arta mea de apostat
Mã-ncarcã de extaz ºi blasfemie,
Moºind ceva de nemaiîntâmplat,
Încât ºi stânci inerte reînvie.