Foto : ION CUCU - Revista HELIS

130
BALADIERUL
BALADIERUL 131
(111)
(112)
P
Permite-mi sã te-anunþ, pe emisfera
De nord a dragului pãmânt de flori
A dat nãvalã rapiþa în zori,
Tu-ndeosebi fiindu-i mesagera.
S-o-ntâmpinãm cu bucuria toatã
În universul nostru prea mãrunt!
Prezintã-mã sublimei cine sunt
ªi-o datã-i voi promite ºi-încã-o datã
În rai, pe spate sã-i dormim la poartã,
Sub noi cu forma unei clãi de fân
ªi-arome desmãþate între sâni,
Douã-obiecte dulci de cult ºi artã!
Sã-ajungem, hai, grãbeºte-te un pic
ªi aventuri fantastice-þi prezic.
Î mi povesteºti ciudatul incident,
Când ai primit scrisoarea-acum cinci zile,
Cum þi-a sãrit din plicul cu ºtampile
Un înger dezarmat, dar turbulent.
Te-ameninþasem cu îmbrãþiºãri,
Ori nu cumva, lipind din întâmplare
Îmbrãþiºare lângã-mbrãþiºare,
L-oi fi creat pe bravul mesager?
Plimbaþi-vã la braþ, te sfãtuiesc,
Sã-þi zugrãveascã zorii cu luminã,
Comete încâlcindu-þi prin grãdinã,
ªi straiul sã-ºi transforme, îngeresc,
În stânjenei, iar dacã nu, pedeapsã,
Ia-i gândul sã te mângâie pe-o coapsã!...