Foto : ION CUCU - Revista HELIS

104
BALADIERUL
BALADIERUL 105
(85)
(86)
U
U n tren soseºte, scârþâie tampoane
Trei zile dupã secolul icsics,
La ora nouã zeci ºi nouã, fix,
Dar nu coboarã nimeni din vagoane.
La miezul nopþii, când se-nchide ceasul
ªi timpul se-odihneºte-ntr-un sfârºit,
De mãturã se-aude-un hârºâit,
Peronul traversând, cochet, cu pasul.
E-o babã, dar se crede domniºoarã,
Ridicã praful dintre elegii
ªi strânge, zvârle-n tomberon hârtii
Mânjite cu cerneli de cãlimarã...
Dupã-un minut, grãbitu-accelerat
Porneºte ºuierând ºi-aglomerat.
P
P e-o bancã ruptã-n parc bãtrânul cer
/ºetor îºi roade, fãrã dinþi, pesmetul.
În loc de cine ºtie ce mister,
E marele maestru, e poetul
Cu-arípa sub paltonul ponosit.
De-i dai o votcã, îþi recitã pline
De soartã, nemurire, infinit,
Poeme-n cincisprezece limbi strãine.
Citeºte rânduri descifrate greu,
Dar strãvezii ca niºte-acuarele:
„Mi le-a dictat în somn distinsul meu
Coleg din universuri paralele!...”,
Iar fila din caietul jigãrit
O strânge-n pumn ºi-þi cere un chibrit.