Foto : ION CUCU - Revista HELIS

418
BALADIERUL
BALADIERUL
419
Cum n-au prezis vreodatã ghicitorii,
Nu se mai spalã-n roua grãdiniþei
Nici ochii rimelaþi, nici periºorii
Cârlionþaþi ºi-ascunºi ai ºtrengãriþei.
Când ritmul orei curge împotriva
ªi împreunã-alcãtuim arhiva
De pasiuni a traumelor din vis,
Cu privilegiul de-a citi natura,
Întregul ploilor ºi picãtura,
Sunt taurul Comunei din Paris!
Pe paºaportul soartei mele scrie
Bufoneria nu-i bufonerie,
Ci plâns amestecat ciudat cu râs,
Drept care, spre neºansa voastrã
De cântec fãrã inimã albastrã,
Sunt taurul Comunei din Paris...
(CCCLVIII)
BALADA CELOR MAI PLICTISIÞI TOVARêI
LA UN CONCERT DIN MUZICÃ DE BACH
D
D e marmorã ºi catifea, pereþii
Dau mãreþie sãlii, ºi rãcealã.
Lehãmesiþi de-otava politeþii,
Se zbat în scaune de plictisealã,
Pe când le toacã-un pianist, urâtul,
Din unul Bach, cine-o mai fi pârâtul?...
De undeva, mirosuri de fripturã
Rãzbesc, de-i trece-un freamãt ºi tresar
Pervers tovarãºii prim-secretari
La Casa de odihnã ºi culturã.
În pauza pe drept izbãvitoare,
Tacâmuri se aud, pe farfurie,
Delicateþi voioase, de pahare,
Cling, cling, ciocnindu-se de bucurie.
În ritm grozav de-nsufleþit, programul
Continuã, iar prostul Bach, infamul,
ªi pianul, din cutie de torturã,
Acuma, dupã-o þuicã mai ales,
Devin de-un farmec pânã la exces,
La Casa de odihnã ºi culturã...