Foto : ION CUCU - Revista HELIS

324
BALADIERUL
BALADIERUL
325
(275) (276)
U
E rsit sã-L muºte bandele de câini,
Biet amîrât, abia târ⺠pe stradã,
La cap legat bãbeºte cu broboadã,
Îi spânzurã bagajele de mâini,
Pe ceafã, umeri, piept, la subsori,
Tãgârþele de-a valma cu boccece,
Lãdoaie-nfipte în piroane grele,
Paporniþe, desegi cârpiþi cu sfori...
Când trecãtorii se feresc, râd, fug,
Nebuna târgului îºi face cruce
ªi sare-asupra Lui la o rãscruce...
„Vai, Îngere, prea Te-ncordezi în jug
ªi-ascunzi tot ce ne furi, de-Þi rupi spinarea
Teroarea, scârba, spaima, disperarea...“
C
Ciudaþi, neîntrecuþi ºi ireali,
Pe noapte meºterii au zidãrit
Cu turnuri ºi coloane de cristal
O catedralã-n frigul viscolit.
Acum, pe ziuã, muntele cu brazi
În râpi neliniºtite, când ºi când,
Omãt ne-aruncã, febrã în obraz
ªi-un cor pe ºapte glasuri vâjâind.
La orgã, Bach ridicã pentru noi
Osana in excelsis pânã-n cer
ªi-ngenunchem de mânã amândoi,
Înfricoºaþi ºi albi din rãsputeri.
Privirea îndrãznind spre paradis,
Ne-ncredinþãm cã viaþa nu-i un vis...