Foto : ION CUCU - Revista HELIS

162
BALADIERUL
BALADIERUL 163
Cu imortele palide-n obraz
ªi ideale funii de ardei,
La grindã snopi de cimbru ºi-alþi vreo trei
De izmã lenevesc într-un extaz.
Prin zãpãceala-alcoolului de varã,
Închipuim pe sacii de secarã
Nevinovate jocuri de copii,
Pe cât de pofticioºi la rugãminþi,
Pe-atât ne oferim bijuterii
Scoþând grãdina raiului din minþi.
Întotdeauna potriviþi în locul
Cel mai prielnic sã ne ardã focul
Fãrã promisiuni de-a fi cuminþi,
Ne opintim cu zelul presupus,
Inima-n flãcãri, poalele în sus,
Scoþând grãdina raiului din minþi!...
(CXXX)
BALADA CURTEZANELOR ÎN LINIªTEA
ªI NELINIªTEA TUTUROR VREMURILOR
R
R odnic tezaur, cu miraje rare
ªi-abia-ncreþitã barbã de profet,
Vãd între douã ºolduri statuare
Originile lumii de Courbet,
Extaz, rãsfãþ, nesaþ, belºug, supliciu
Pictat cu frenezie ºi deliciu.
De-aceea, când mi-aduc de voi aminte,
Muze din basme de odinioarã,
Ruºinea-adoarme, inima nu minte,
E liniºte, neliniºte, e searã...
Grecii-i spunea pe nume, Afrodita,
Se tãvãlea cu-Adonis în pârjol,
Zei ºi pãstori îi absorbeau ispita
Izvorului de miere la subsol.
Lais cinstea lui Diogene soiul
De se-ncingea de voluptãþi butoiul.
Sapho, maestrã de ceremonie,
Întemeia cu inimã sprinþarã
Întâia-Academie de orgie,
E liniºte, neliniºte, e searã...