Foto : ION CUCU - Revista HELIS

138
BALADIERUL
BALADIERUL 139
Castelului cu generozitate
Sã-i mulþumim de bravele servicii,
Când spléndizi pânã la ebrietate
Avem în vastul repertoriu vicii
De etalat cu un delir permis
Doar celor exilaþi în paradis.
Cum nimeni n-are voie sã-ntrerupã,
De undeva un jazzband de þambale
Mai fredoneazã-un blues de ocnã dupã
Ceremonia dezbrãcãrii tale.
Dar timpul se opreºte-ntr-un târziu,
Gelos cã tu eºti vie, eu sunt viu
ªi evadãm din bal, ca laolaltã,
Deja înscrisã printre semne-astrale,
Mereu sã repetãm o altã ºi-altã
Ceremonie-a dezbrãcãrii tale.
(CXVIII)
BALADÃ ÎN AªTEPTAREA CU RÃBDARE
A COBORÂTULUI DIN CORCODUª
L
L eliþã, dã-te jos din corcoduº,
Picioare lungi ºi unghii sidefii,
C-un fel de artã pentru artã-acuº
Ce-o sã pãþeºti, a raiului sã fii!
Mai bine-urcai într-un cireº amar
Cu pãcãtos cercel de chihlimbar,
Pe când aºa, te-aºtept c-un pas greºit
ªi-ngãduie-mi sub poale sã-ntrevãd
Ce zestre ticãloasã þi-a-nflorit,
Cã prea mã fierbe-un cântec ºi-un prãpãd!
Cu bluza-acoperi doi butoni corai,
Te-nvãþ de bine,-apasã-i, fã contact,
Dintre cutii zurlii, cu mãrci de ceai,
Pe loc sã se precipite exact
Îngerul tãu fardat ºi pãzitor
Într-un desãvârºit prim-ajutor!
Decât sã taci ca râul fãrã peºti,
Recitã o prostie, cãci prevãd
Sã gust curând ce corcoduºã-mi eºti,
Cã prea mã fierbe-un cântec ºi-un prãpãd!