Foto : ION CUCU - Revista HELIS

330
BALADIERUL
BALADIERUL
331
(281) (282)
C
Cum scrie-n magice porunci astrale,
De pominã ciulinii celebreazã
Mireasma verii ºi încoroneazã
Planeta cu recolte colosale.
Ghimpi, flori de spin, scaieþi în sãrbãtoare
Cu trudnicie storc, ºi rodnicie,
Din mierea în ciudatã alchimie
Un leac de împãcare ºi iertare,
Leac negrãit de bun, încât aduce
Un pumn de rouã, ori o jumãtate,
Destul sã-auzi cum inima îþi bate
În inima lui Dumnezeu pe cruce...
De vie împlântatã în amiazã,
O troiþã de foc iradiazã...
U
„Urcat pe scarã, mai întâi perdeaua
De nori am tras pe-o parte, cu putere,
Deodatã-au nãvãlit miros de mere
ªi niºte munþi în vârf clãdindu-ºi neaua.
Un cor cânta, de piþiguºi de baltã,
Ori veveriþa, nu-mi dam bine seama,
Bãtea covoare, neºtiind ce-i teama,
Pe casa melcilor, c-un fel de-unealtã.
Abia cãlca prin iarbã pe-ocolite
Bãtrânul Dumnezeu, iar la picioare
Avea, sã nu aducã vãtãmare,
Mici clopoþei cu sunete ºoptite...”
Mãrturisea Iisus a mia oarã
Copiilor poveºti searã de searã...