Foto : ION CUCU - Revista HELIS

170
BALADIERUL
BALADIERUL 171
(136) (137)
D
D e pominã în rangul de reginã,
Precum Fecioara între pui de lele,
Ori luna bãgãcioasã între stele,
Hoþoaica mea e-un jaf de curviºtinã.
În glorioase lupte rupem patul,
Când punem la bãtaie meºteºugul
Sã-aprindem cu obrãznicie rugul,
De-i fulgerã de nãbãdãi regatul!...
Miroase-a ºapte raiuri ticãloasa
ªi mirodenii nãrãvite-n hoarde
Mã iau cu-asalt, dau iama cu petarde
Sã-mi pârjoleascã fãrã flãcãri casa.
Nici Venus în ferocea ei putere
Nu i-ar întrece-oftatul de plãcere!...
P
Pe vremea când ne sãturam c-un mãr
ªi-l împãrþeam prin muºcãturi în douã,
N-aveam rãspunsuri, aveam întrebãri
O sutã fãrã nouãzeci ºi nouã.
Vai ºi amar de-oricâte pãpãdii,
Prea le-mpleteam ghirlande ºi coroane,
Pe-asemenea zurlii bijuterii
Plãtind nimic la preþ de milioane.
Cu mult mai rãu, ba chiar cu mult mai grav,
De maiestatea lor fãceam risipã,
Iar dupã zboruri prea în sus, grozav
Cãdeam înfrânþi arípã lângã-arípã.
O prãbuºire nu era de-ajuns
Atâtor întrebãri fãrã-un rãspuns.