Foto : ION CUCU - Revista HELIS

214
BALADIERUL
BALADIERUL
215
(180) (181)
Î þi tragi, de dragul soþului de-acasã,
Respectuos din degetul subþire,
Minunea verighetei cu safire,
ªi-o legi de-un ram de salcie pletoasã.
De cum arunci, sã-nceapã nebunia,
Pantofii-ntr-un tufiº, la întâmplare,
Ciorapii, sutienul, dã în floare
Sub ºoldurile noastre-Împãrãþia
Lui Dumnezeu cu ierburi desfrânate,
Spre-a-i devora de foame cozonacii,
Aici, pe fecioricã ºi-urda vacii,
Morþi jumãtate, vii pe jumãtate!
Bravi bãrzãuni ne-ndeamnã la ureche,
Ori cete îngereºti de modã veche...
S
S pre carnea ta de ambrã, rãsturnatã,
Cu raiul strâmt ºi-abia întredeschis,
Unde pãtrunde punerea-n abis,
Mã nãpustesc pe coate câteodatã.
Tu mai ales pui la bãtaie smocul
De flori sãlbatice, dospind nectar
ªi-arome, pânã se-ntãrâtã jar,
Eternul masculin sporind amocul,
De buimãcim zburdalnica fâneaþã,
Vaginul tãu mirabil ºi royal
Arzând ca o cometã, marþial,
Fie-nserare, noapte, dimineaþã...
Nu ºtiu altar sã-l dogorascã focul,
Ca între ºolduri, bate-le-ar norocul!