Foto : ION CUCU - Revista HELIS

226
BALADIERUL
BALADIERUL
227
(192) (193)
A
A runci, rotind în aer, o valizã
Pe pat ºi-ncepi sã-ndeºi la repezealã
Ce vezi cu ochii, uºa-ntredeschisã,
Castanii, teii, Banca Naþionalã
Cu trotuarele ºi bulevardul
Ca o eºarfã sub autobuze,
Vitrine-adânci, cu manechine, fardul
ªi argintiul tub cu ruj de buze,
Cofetãria, vântul, norii, cerul
Din parcul primãriei, cu fanfara…
Nervos, trânteºti capacul, smulgi mânerul
ªi pleci, târând prin gropi ºi bãlþi, povara...
Eu desperat alerg, tu, desperatã,
Dar gara-a dispãrut cu tine-odatã...
C
C u marea nu-i de glumã, cine vrea
S-o-mbrãþiºeze, e-o femeie marea.
Tãcerea, tihna ei mã-aruncã-n starea
Feroce de-a-i respinge dragostea.
În schimb, furtunile ºi mii de mii
De rãsuciri mai mare desperarea
Sunt numai niºte jocuri de-a splendoarea
ªi nebunatice nãzdrãvãnii.
N-am fost nici o secundã marinar,
Nici algele nu i-am gustat, nici sarea,
Nici nu i-am luat vreodatã apãrarea
De-or fi hulit-o înecaþii, dar,
Îmbrãþiºând-o, am simþit cum bate
Din inimile ei nenumãrate...