Foto : ION CUCU - Revista HELIS

370
BALADIERUL
BALADIERUL
371
(321) (322)
N
N u par a fi un Dumnezeu învins.
Câºtig ºi pierd ca fiecare zeu,
Am strãlucit într-un tufiº aprins,
Apoi v-am dãruit pe Fiul Meu.
Priviþi-mi cu-ochii ridicaþi la cer
Misterul fãrã centru ºi hotar,
Fiindcã-i mult mai mult decât mister
Al unui infinit regat stelar.
O perlã-am ºlefuit în univers,
Cu mãri ºi crini ºi brazi ºi munþi ºi zori,
Împodobindu-i ºesurile verzi
Cu nori prelungi pe urma altor nori.
Nu-n grija mea, ci-n paza ei vã las,
Maºinãria-atroce-a unui ceas.
V
Viaþa de ieri, de azi, de mâine nu-i
O cumpãnã fragilã-a întâmplãrii,
Ci rod, de-aceea rodnicie cere-i
ªi n-o schimba pe ºansa nimãnui.
De eºti cel mai puternic împãrat,
Gândeºte-te cã apa curge, trece,
Apoi de-odatã bate doisprezece
ªi-þi intrã faima-ntr-un declin, treptat.
În biata inimã de þi s-a stins
O ultimã scânteie a nãdejdii,
Eºti, iatã,-ngenuncheat între primejdii
ªi-o datã pentru totdeauna-nvins.
De eºti izvor, fii în acea fântânã
Cu dragoste, credinþã ºi luminã.