Foto : ION CUCU - Revista HELIS

210
BALADIERUL
BALADIERUL
211
(176) (177)
C
C ând pâinea-i scumpã de-o plãtim cu viaþa
ªi-orice credinþã pare-o miºelie,
Ce-ar fi sã ne iubim pe datorie,
De-a rostogolul pânã dimineaþa?
Abandonaþi total, fãrã trucaje,
Doar greieri sã ne-njure la þambale
Cu acordaj de-arome tropicale.
Nemailuând în seamã sabotaje,
Pahare subþiate de nesaþii,
Mai nãtãfleþi ca niºte dobitoace,
Pe nervi sã ne tocim pânã la pace,
Cãci sânii tãi þin loc de decoraþii
În bãtãlii pe vremuri câºtigate
ªi triumfând, pe viitor, în toate!
D
D esigur, nici tezaure bancare
Nici fresce, ori statui din Vatican,
Ci altceva de-o falnicã valoare,
ªtiu ce-mi doseºti de-a valma în ghiozdan:
Castelul tãu cu ceruri de vacanþã
Sub ceruri zugrãvite care mai
De care într-o dulce-exuberanþã,
Cum vicioºii se iubesc în rai...
Brav, ne condamnã searã dupã searã
În paturi ludice de protocol
Sã ne dedãm a mie una oarã
La pozne ºi rãsfãþuri fãrã-ocol,
Cu-acea mirare de-unde pânã unde,
Gol, cine-n sutienul tãu se-ascunde!