Foto : ION CUCU - Revista HELIS

362
BALADIERUL
BALADIERUL
363
(313) (314)
S
S unt PreaMãritul, sunt PreaIertãtorul,
Sunt PreaPuternicul ºi Gloriosul,
Ba încã sunt Lumina, Creatorul,
Întâiul, Ultimul, Misteriosul.
Pe malul râului, de obosealã,
Abia un val cu val de se urmeazã,
Pe când tãcere ºi prezentã goalã
Un Dumnezeu absent ilumineazã.
Priviþi cãmaºa mea, e strãvezie,
Dar mai degrabã fiþi fãrã privire
ªi meditaþi cã viaþa nu-i trezie,
Când cerul nu-i iubire din iubire.
Nu sunt Fiinþã, nu sunt Nefiinþã
ªi stele miºc, ºi sorii prin credinþã.
M
M ãnoase buruieni, trudita mea
Câmpie fãrã sâni mãrinimoºi,
Înaltã pânã la întâia stea,
Focoasã ca un cântec de cocoº,
În zori de zi primiþi-mã ca pe-un
Misterios de roºu armãsar.
La vremea nopþii nu mã-ascund în vreun
Somn chinuit, neliniºti de plugar,
Ci-mi place seceta sã-o-mpart cu voi,
Iar pe morminte vã-nfloresc ciulini.
În ceasuri, azi e vineri, mâine, joi,
ªi Fiul Omului veghind fântâni
Pe cruce se-odihneºte, rãstignit,
Când apa Lui vã spune BunVenit.