Foto : ION CUCU - Revista HELIS

274
BALADIERUL
BALADIERUL
275
O datã cu percuþia mãreaþã
De tunete sclipind îngrozitoare,
Îþi potrivesc, ofrandã din fâneaþã,
Un smoc de margarete-ntre picioare,
Dar tu, de-a naibii, c-un buchet vâlvoi
De flori abia roºcate de trifoi
Mã baþi drept mulþumire pentru toate!...
În cimbriºorul tocmai potrivit
Sã-l facem sacru loc de tãvãlit,
Ne hârjonim plouaþi pe sãturate.
Încolãciþi într-un acelaºi ghem
Fanatic, ne topim, ne revãrsãm
Pânã la stingerea fãrã puteri,
Abia suflând, muþi, rãsturnaþi pe spate,
Sub ultima fulgerãturã-n cer,
Sleiþi, rãpuºi, plouaþi pe sãturate.
(CCXXXVI)
BALADA CASTELULUI SCULPTAT
CU SUPERBIE DE MAGICA NATURÃ
Î ntemniþatã-n blugii strâmþi ºi-albaºtri
ªi-n noaptea ochelarilor de soare,
Eºti horoscopul meu citit în aºtri
Al celui mai smintit dintre sihaºtri
În lumea treazã doar dupã-nserare.
Cum universul între noi depune
ªi desnãdejdi, ºi-otrãvi, ºi sfiiciune,
Îþi scriu de ºapte mii de ori pe zi,
De ºapte-ori ºapte mii pe sãptãmânã,
ªi rugãciuni, ºi-ocãri, ºi nerozii,
De fac cârcei pe suflet ºi la mânã.
De-o fãrã-asemãnare-arhitecturã,
Popoul tãu sculptat cu superbie
Ca un castel de magica Naturã
Are-armonii de bucurie purã
ªi-adânci altare, de mucenicie.
În blugii mei nãbãdãioºi din fire
Pe-oculte cãi rãzbate-o îndârjire
Poznaºã,-ncât parºiv ºi gând la gând,
Turnul din Pisa decãzut pe-o rânã
Deodatã se ridicã fremãtând,
De fac cârcei pe suflet ºi la mânã!...