Foto : ION CUCU - Revista HELIS

50
BALADIERUL
BALADIERUL 51
(31)
(32)
P
e apa Ialomiþei, dupã ce-am
Cutreierat cu barca, primii paºi
M-au ridicat pe-un þãrm cu toporaºi,
Sub lungi, în sãlcii, ramuri lângã ram.
Salcâmul n-are-odãjdii pânã sus,
Mai mult o zdreanþã mãrunþitã-n vânt,
Nici bãlþile pe drumul de pãmânt
Nu se grãbesc la ceruri ca Iisus.
Curând va poposi de nicãieri
Încã-o familie de ciocârlii,
Maeºtrii-n rapsodii cu-acrobaþii
Deasupra unui lan aurifer...
Cuiva, de rouã mare bãutor,
I-oi da sã-aprindã seceta-n cuptor.
M
ari buruieni cât gardul de tulpini
Strãvechi de floarea-soarelui nu lasã
Nimic în drum sã se zãreascã din
Memoria ogrãzii fãrã casã.
Pãianjeni cruzi cu frenezie torc
Odãjdii de mãtase-acestor locuri,
Unde, în hoarde, porumbei se-ntorc,
Dar fãrã ramuri de mãslin în ciocuri.
Portretul înflorit în relief,
Înmãnunchind bunicii împreunã,
Cu-obrajii dulci, de lapte ºi sidef,
S-a prãpãdit, pe noapte, în furtunã...
Un singur gol vibreazã transparent
Sub zodii, al cireºului absent.