Foto : ION CUCU - Revista HELIS

224
BALADIERUL
BALADIERUL
225
(190) (191)
„Î ntr-un faimos tablou o fascinantã
Femeie-n pielea goalã,-un pic felinã,
Cu doi bãrbaþi alãturi, dupã cinã,
Înveºmântaþi la modã, nu-i amantã
De lux la iarbã verde, ci-o-ntrupare
Profundã a dorinþelor obscure…”
Îmi spui ºi-n jur foºneºte o pãdure
Ca în Manet, cu lac ºi bãrci precare.
Pe haina mea te tãvãleºti, profanã,
În cotul drept cu lene rezematã,
Pe nas ºi-obraji cu-atât polen fardatã,
Cât scuturi dintr-un fir de buruianã,
Dovadã cã nu-mi eºti, orice s-ar spune
De binevoitori, o ficþiune...
D
D e-aº fi cel mai fanatic fumãtor,
Din prima razã, când se-aprinde farul,
Mi-aº face-o scarã ca Ion Scãrarul,
Scântei sã-ntâmpin, sus, de meteori,
În cerul cu arome de tutun.
Hip-hop dansând pe plajã, ºi tangouri,
În pielea goalã ºi desculþi trec nouri
În aºteptarea vastelor furtuni.
Mai pofticios ca sfântul pomenit,
Ating nostalgica desãvârºire,
Þigara-n colþul gurii sã se mire
De universul fãrã de sfârºit
Al fetelor pe strãzi cu trotuare
Plimbându-ºi paradisuri statuare...