Foto : ION CUCU - Revista HELIS

216
BALADIERUL
BALADIERUL
217
(182) (183)
O
Ofrandã, Cartea cãrþilor prezice
O cosmicã, o sacrã sãrbãtoare,
Când intri ca un voievod cãlare
În sanctuarul meu cu negre spice.
Se-ncinge-n profunzimi de catedralã
Pârjolu-eternitãþii feminine,
ªi vinuri dau în clocot, ºi festine
Descântã-o alchimie abisalã.
Strigãm, cãdem, zburãm de bucurie,
Plonjãm, ne bãlãcim în mãri lactee,
Cu ochii torturaþi de curcubeie,
Of, cea mai diafanã grozãvie
A morþii, unde somnu-i legãmântul,
Un leac din ceruri germinând pãmântul...
D
D upã-nserare tãvãleºti în joacã
Lumina nopþii ca pe-un crud nãmete,
Pierzând pantofi ºi rochie,-amanete
Prin roiniþa c-un fel de promoroacã
ªi-obrãznicie afrodiziacã.
Cum nu-i bãgãm în seamã, pe-ndelete
Ne iau cu asonanþe desuete
Un milion de greieri în tãrbacã.
Pe bust, cum ai rotirea-a douã dealuri
Încununate-afabil fiecare
Cu o înfloriturã-mbietoare,
Sã le mãrturisim ce idealuri
Solemne ºi-alte-avânturi ne frãmântã,
În timp ce universul, totuºi, cântã...