Foto : ION CUCU - Revista HELIS

322
BALADIERUL
BALADIERUL
323
(273) (274)
A
A nãvãlit pe noapte cineva
ªi casa-mi zgâlþâie cu-atâta groazã,
Încât în sobã îngerul de pazã
Ba îºi aprinde sãbiile, ba
Prin buturugi se târâie, pe brânci...
O prãpãdenie rãcnind, nomadã,
κi huruie ºenile de zãpadã,
Izbeºte bezna cu ciomege-adânci...
Aº sta cu Dumnezeu de vorbã, ori,
Acolo, cu Maria din icoanã,
Dar bãtãlia crunt de-aerianã
Îmi spune cã nu-i ceas izbãvitor,
Ci îngerul, mai bine, dinainte
O canã mi-ar turna, cu vin fierbinte...
C
Cu mine-alãturi pe-un drumeag de þarã,
Desculþ, bãtut, rupt, ºchiop, de unde-aduce,
Pe umeri covârºindu-L o povarã,
Ei firavi, ea vârtos de grea: o cruce?...
„...De ani ºi ani v-o târâi mult ºi bine
Cât, migratori, vor curge anii, anii,
Duºmanii binecuvântaþi de Mine
Fã-i, Doamne, fã-i sã-ºi mângâie duºmanii.
ªtiu câte-aveþi sperieturi în minte,
Pãstor ºi dascãl de învãþãturã
Nu merg de unul singur înainte,
Ci, ocrotind-o-n braþe, fãrã urã,
Din vecii vecilor pe cale lungã,
O strâng la piept cu drag, sã vã ajungã...”