Foto : ION CUCU - Revista HELIS

378
BALADIERUL
BALADIERUL
379
(329) (330)
S
S ub soarele în paºnicã scãdere,
Un cor de plopi foºnind la unison
Mai cântã-o datã Lucas Passion
Fãrã-un cuvânt, aproape în tãcere.
O toamnã cu grandori de catedralã
ªi-o salcie-atârnând consolator
Ne spun povestea c-un Mântuitor
În prãbuºirea-amurgului, domoalã.
Pe miriºti goale înfloreºte roua,
E-o sãrbãtoare cerul pe pãmânt,
Mãrturisire-a toate câte sînt
Dumnezeieºti la revenirea-a doua,
De dimineaþã-n aerul fragil
A soarelui acasã din exil...
L
L a Paradisul, un hotel magnific,
M-a invitat asearã Dumnezeu.
Erau de faþã Moise, la dineu,
Iisus ºi Buddha, fãrã sã mistific,
Iov, Mahommed, o lume fascinantã.
Serveau tot câte ºapte îngeri cu
Figuri solemne între-aripi frufru.
O Messã mã-ncânta, exuberantã
Esenþã de-armonie între aºtri,
De Amadeus, un celebru sfânt
Precum în cer asemeni pe pãmânt,
Dar n-avea nimeni ochi alpin de-albaºtri
ªi-un zâmbet pentru celãlalt, mãcar
Cel mai discret, mai fals protocolar...