Foto : ION CUCU - Revista HELIS

6
BALADIERUL
BALADIERUL
7
La poarta-ntredeschisã,-a treia zi,
Târ⺠în cea mai noduroasã bâtã,
O babã ticãlos de amãrâtã
De propria ruinã se-ngrozi.
„Sãracã sunt ca seceta, ºi goalã,
Aruncã-mi, fiule, prin gard o þoalã...”
„Ai nimerit acasã, Mamã, dar
Întâi te-aºtept cu-mpãrãteºti bucate,
Aºa cã-ncearcã-le pe sãturate,
Maestre radiind ca un altar!...”
Se întâlnesc nicicum prea la-ntâmplare
Discipol ºi-Înþelept la drumul mare...
„Nu-þi mulþumesc, spre cinste, în zadar,
Ci viaþa mea-i de mii de ori bogatã,
Când lãmpi mi-aprinzi de fiecare datã,
Maestre radiind ca un altar!...”
(II)
BALADÃ PE ÎNTUNERIC DESPRE FLUTURI
ªI ALTE MOLII ÎN LUMINA LUI DUMNEZEU
P
rea îmi inspirã fioroasã teamã
Atâþia fluturi, scorpioni de noapte,
De se-ngrozeºte gândul ce infamã
Blestemãþie-ascunde miazãnoapte.
Cu ochi de bufniþã, cozi de cometã,
Orbeºte curg nãvalã pe planetã,
Pufoºi, albi, strãvezii, fragili, de vatã,
ªi-i prigoneºte într-atât coºmarul,
Cã-n loc de-aglicã, stânjenel, muºcatã,
Aleg pe întuneric felinarul.
Îmi rod fereastra, veni, vidi, vici,
Închipuind viforniþe, tornade
ªi-astrale luminaþii de-artificii
Sub Ursa Mare, Orion, Pleiade.
În fapt, lunatic, moliile-mi spun cã
Nu în cuptor de-a valma se aruncã,
Nu-n candelabru, nu în lumânare,
Ci-acolo-i Sfânta Sfintelor, altarul,
ªi-aleg, din detaºare ºi-abnegare,
Aleg pe întuneric felinarul.