Foto : ION CUCU - Revista HELIS

282
BALADIERUL
BALADIERUL
283
ªi cum pe locul unde ne iubim
Mãrinimos planeta va-nflori
Pânã-ntr-a mia ºi a suta zi,
De-atâta fast ºi-atât belºug, sã fim
Neserioºi, impudici, descheiaþi
La inimã ca niºte crini tembel
De-mpovãraþi cu-arome ºi rimel!
Magna cum laude suntem titraþi
În dragoste cu multã vrednicie,
Ba chiar de Dumnezeu înnobilaþi,
Încât ºi stânci inerte reînvie!...
Ca doi nudiºti, nici unul ideal,
Ba chiar desculþi la ceremonial
ªi sfinþi în paradis fãrã simbrie,
Ni-i sufletul în fiecare clipã
Incendiat arípã cu arípã,
Încât ºi stânci inerte reînvie.
(CCXL)
BALADÃ POFTICIOASÃ CU PROVIZII
DE POMINÃ ÎN PATRU ANOTIMPURI
C
Când îmi refac provizia de varã
Cu secete de-nnebuneºte roua,
Îþi târguiesc, ce-i drept, la mâna-a doua,
Un sutien solemn de mã omoarã,
Pe sânii câºtigaþi cu-ornamentaþii
La case-extatice de licitaþii.
De-obrãznicie îþi pictez tavanul,
Nuduri parºiv scornite prin vopsele,
Cine pe cine-iubeºte dãm cu banul
În aºternutul tãu de ºapte stele.
Când îmi refac provizia de toamnã,
Neinspirat adun cu precãdere
Recolta paradisului de mere
Deloc nefastã, ceea ce înseamnã
Frunze picând aiurea, ploi boeme
ªi-al dracului dezmãþ de crizanteme,
Dar cea mai zãbãucã ºi drogatã,
Cât mii de ameþite cafenele,
E-o altã floare, fleaºcã încã-o datã
În aºternutul tãu de ºapte stele.