Foto : ION CUCU - Revista HELIS

166
BALADIERUL
BALADIERUL 167
(132) (133)
C
Cãci dragoste, precum râvneºti sã ºtii,
Se joacã-ntotdeauna-abil, c-un set,
Cel mai ambiþios, cel mai discret,
De fragede ºi dragi bijuterii!...
Din fericire-l moºtenim ºi-avem,
Prin seama unei mame grijulii,
Natura, nu-þi destãinuiesc prostii,
Acest frumos tezaur, ºi suprem.
Pe-al tãu aratã-mi-l, dar cautã-l
Oriunde vrei ºi poþi ºi crezi pe-al meu,
Mai roditor ca floarea-n Empireu,
Mai mândru ca-n furtunã un drapel,
Iar fie doamna râvnã cu noroc
ªi-mbelºugare, cã aºa-i la joc!...
S
S ã facem schimb de daruri: tu-mi aduci
O zi ºi-o noapte în miniaturã,
Cât sã încapã într-o picãturã
De rouã ºlefuitã pe lãptuci,
Sã bem cel mai nebun de-eretic drog
ªi-ndrãgostiþi pe ºleau batã-ne vina,
Sã ne-ameþeascã ticãlos lumina
Ca-ntr-un tablou de meºterul Van Gogh.
Iar dacã nu, beþi ºi rãutãcioºi,
Sã transformãm în mãrãcini Scriptura,
Apoi sã-i dãm prin paradis de-a dura
Ca-ntr-un coºmar de Hieronymus Bosh.
Cutremurat de darurile tale,
Sunt un ceasornic fãrã ore-astrale.