Foto : ION CUCU - Revista HELIS

218
BALADIERUL
BALADIERUL
219
(184) (185)
E
E -o pasãre cu trei arípi ºi coadã
Pãrând un fel de trenã abisalã,
În loc de cioc, dã piscuri la ivealã,
De munþi adânci, cu fluvii în cascadã,
Când îºi ridicã pleoapele discrete
ªi i se-aud neliniºtile firii,
Dã glas la corurile omenirii
Cu mii de-orchestre, tobe ºi trompete.
κi face cuib, culege diamante
Din semilunã, trandafiri din Marte.
Gogind pe ouã, rãsfoieºte-o carte,
Dulci droguri de-epopei halucinante.
Cu puii, pânã zboarã ºi-emigreazã,
Ciupeºte stelele de câte-o razã.
C
C e brav maestru în hoþomãnii
Þi-i fi furat ca pe-o bijuterie
Scrisoarea mea cu timbre de hârtie
Din ezoterice tipografii?
Se interzice sã expediezi
Valori nedeclarate la ghiºee?
Dar nici trei amãrâte Cãi Lactee
ªi alte-o mie una de dovezi
Sã n-aibe omul drept sã-ascundã-n plic,
Nici mori de vânt, nici anotimpuri, dacã
Aºa-i filozofia lui buimacã
De felinar târ⺠sub Carul Mic?
Acum tãgãduind ca niciodatã,
Cumplit mi-e inima de-mpovãratã...