Foto : ION CUCU - Revista HELIS

128
BALADIERUL
BALADIERUL 129
(109)
(110)
T
T e uitã, viscoleºte luna mai,
Potop dã buzna sã ne scuture-n
Pahare lustruite pentru ceai
Fragile-apocalipse de polen.
Bunicei spune-i, din fotografii,
ªi-alãturi, domnului solemn, în frac,
Nici lampa s-o aprindã peste zi,
Nici sã ne povesteascã din Balzac.
Pe când prãpãdul zgâlþâie fereºti,
Te uitã cum devine-aurifer,
Nu râde, ci prefã-te cã-mi citeºti
De trenuri îngropate între gãri,
Din aiureala-acarilor perfizi
ªi-a ºinelor de aur… De ce râzi?
S
S ublimã catedralã de lumini,
În faþa ei, cu-ardoare de eretic,
Dã-mi voie sã îngenunchez bezmetic,
Între-amândouã-altare sã mã-nchin.
Abia ascunde stângul, dedesupt,
Un ritm afurisit, un ritm fierbinte,
Bombat ºi-obraznic, dreptul, sub veºminte,
Canonizeazã un buton corupt,
Cu sfârcul într-atâta dedulcit
La rele, de-aºa-mi vine-ntotdeauna
Sã nu te-ntreb de ce-o faci pe nebuna,
Cã prea de tot îmi place pedepsit,
Fi-þi-ar zvâcnind cu-oricâtã blasfemie
Altarele-ale raiului sã-þi fie!