Foto : ION CUCU - Revista HELIS

434
BALADIERUL
BALADIERUL
435
Dezastru al grãdinii de bujori
Dupã-o romanticã, pe þãrm, furtunã,
Faci pe puºtoaica ori de câte ori
Vrea Pleasures indecenþe sã-þi propunã,
Iar L’Eau d’Issey, de nici un fel cuminte,
De-obraznici sânii primi þi-aduce-aminte.
Joc de noroc ascuns din rãsputeri
ªi adoraþie crepuscularã,
E-o artã Magie Noire, de zodieri,
ªi-esenþã-a nopþilor de primãvarã.
Când mã îmbrãþiºezi ºi-mi dãrui toatã
Fiinþa ta prea vie, dintr-o datã
Îþi sorb parfumul, unde concentrezi
Un paradis rostit pe dinafarã
De clocotul fecundelor amiezi
ªi-esenþa nopþilor de primãvarã!
(CCCLXVI)
BALADA CU ADEVÃRUL SINGUREI STATORNICII
PRINTRE TOATE CELE TRECÃTOARE
C
C ând sanctuarul cel mai luminos
Se stinge nicidecum din întâmplare,
Când rãul se-nveºmântã pânã jos
În aur, purpurã ºi sãrbãtoare,
Când e pierdutã pâinea în furtunã
ªi bântuie, ºi nãruie, ºi tunã
În loc sã ne audã Dumnezeu,
Oricât de vechi sau nou ni-i legãmântul,
Tu recunoaºte-ntâi în crezul tãu,
Cã totul trece, mai rãmâne vântul.
Când paradisul þi-e-ncãrcat de crini
Cu-arome-n candelabre statuare,
Imaginând o diademã din
Compasiune, zâmbet, alinare,
Când ieri ºi azi ºi mâine-þi cântã-n strunã,
Pe rând, ori logodite împreunã,
Când ai orgoliu-acerb ºi nãtãfleþ
De-a stãpâni cu ghearele pãmântul,
O clipã de trezie-ngãduie-þi,
Cã totul trece, mai rãmâne vântul.