Foto : ION CUCU - Revista HELIS

258
BALADIERUL
BALADIERUL 259
(224) (225)
Î n amãrâtã piaþã, ºi-obiditã,
Pe-o masã de ciment, sau mortuarã,
Zvârlit în lapoviþa planetarã,
Zãresc un mãr frumos ca o ispitã,
Mãr hãrãzit, ori numai ficþiune,
Mãr de livadã hiperboreanã,
Pe-alese sãrutat de-o fetiºcanã,
Drag, dulce pânã la perversiune,
Mirific, sferic, sacru, în putere,
Mãr de muºcat zemos, cu toatã gura,
Ferice de-mpãrþit cu-mbucãtura,
Cel mai frenetic, roºu dintre mere,
Milostivire de arome bune
ªi reculegere în rugãciune...
A
A zi, în sfârºit, azi am primit scrisoarea...
Deodatã-o fricã-amarnic de-uriaºã
Sudoarea mi-o strecoarã prin cãmaºã,
Ba îmi transformã-n panicã sudoarea.
Prea dogorãºte, sau e-o gheþãrie
Uºoarã, grea ca mii de nicovale,
Iar toatã apãsarea se prãvale,
Infernul sã mã-ngroape-n fierãrie.
Cât mai departe-aº vrea sã fug, dar dacã
Pe-Oedip iau martor ºi nu-nfrunt destinul,
Nici mãrãcinul alegând nici crinul
Nici promisiunea paradiziacã...
Deci plicu-aºa se taie, cu migalã,
ªi-o foaie scot, o foaie albã, goalã...