Foto : ION CUCU - Revista HELIS

264
BALADIERUL
BALADIERUL 265
(CCXXXI)
U
(230)
U n mãr pervers, din paradis furat,
Rupt pe ascuns în douã jumãtãþi,
Dupã mai multe semne-a eºuat
În sutienul tãu cu bunãtãþi.
Imaginez un fel de aluat
Cu un cuprins extrem de imprecis,
Trecând printr-o maºinã de tocat
Oricâte imnuri ºi-epopei s-au scris.
Într-o asemenea cremã unicat
I-aº lustrui cu mâini de virtuoz,
Sã-þi fie sânii buni de admirat,
Ca soarele-n amurgul fastuos,
Ba chiar, dacã-s furaþi din paradis,
Sã-i savurez fãrã vreun compromis!
BALADA VOLUPTUOªILOR ZUGRAVI LA
ªCOALA DE NUDURI CU TERIBILÃ PATROANÃ
D
D e dragul ei musteºte portocala,
Miroase universu-a scorþiºoarã.
Madona Venus bântuie prin ªcoala
De nuduri de o pominã-exemplarã,
Ba crinii dedulciþi în pãgânie
Cu-adâncã parºivenie-i îmbie
Pe meºterii zugravi la tevaturã,
S-o primeneascã de-oriºice zorzoanã,
De sã se-ncreadã ca-ntr-o-nvãþãturã
Cine-i în breasla dragostei patroanã.
Giorgione-o frãgezeºte cu luminã:
Pe-un grav cearºaf cu-ncreþituri ºi pernã,
Un trup destins, de-o liniºte alpinã,
Din efemer spre devenire-eternã
În umbra dupã-amiezii aþipeºte
ªi sânii-i smulg un zâmbet, ºtrengãreºte.
De-o crede Cranach nimfã cam diformã,
Boucher o place cât mai dolofanã,
Prin carnea roz mãrturisind, enormã,
Cine-i în breasla dragostei patroanã.