Foto : ION CUCU - Revista HELIS

290
BALADIERUL
BALADIERUL
291
O fi pierdut-o doamna preoteasã,
Cã prea miroase-a biblii ºi icoanã,
Ori dimineaþa când pleca de-acasã,
Vreo liceanã-agrest de nãzdrãvanã,
Sau noua domniºoarã vrãjitoare,
Pândiþi-o noaptea, goalã, pe rãcoare,
Ori florãreasa împãrþind buchete
La preþuri dulci, suave ºi blajine,
A cui o fi, de-emanã-atâta sete,
Dar are nume foarte de ruºine?...
Decât sã nu gãsesc nici dezlegare,
Nici fluturi de rãspuns la întrebare,
Mai bine-i pianotez claviatura
ªi o iubesc în clipe clandestine,
Dând-o prin suflet cu polen de-a dura,
Chiar de-are nume foarte de ruºine!...
(CCXLIV)
BALADA UNELTEI CU BELªUG ªI FRÃGEZIME
PÂNÃ LA ZÃDÃRNICIE
V
Vrei sã o pipãi ºi sã urli „Este
În locul sacru, unde însuºi Domnul
O pârguieºte-o datã cu nesomnul
De-a plãmãdi fãloasa ei Poveste?...”
Aºa cum ne binevesteºte unul
Profetul Creangã-n deºucheri preabunul.
Aduce numai mulþumire-n casã
ªi-i mândrã fãcãtoare de minuni,
Mãnoasã, fragedã ºi voinicoasã
Unealtã cu belºug la nouã luni.
Pe-un alt hapsân de nuduri favorite,
Narcise, Violete, Margarete,
Îl fascineazã ierburi proxenete
ªi maci cu-ovare crâncen înroºite:
Craidon de lupanare pãdureþe,
Priap se tãvãleºte pe fâneþe.
Într-un extaz de vinuri surpãtoare,
Bacante învrãjbindu-ºi sâni nebuni
Îi pârjolesc din splendidã-ncântare
Unealta cu belºug la nouã luni.