Foto : ION CUCU - Revista HELIS

154
BALADIERUL
BALADIERUL 155
Prin aer, sprinten ºi rostogoliº,
Ileana zvârle pe scârbos cu greaþã,
De nimereºte-ntr-un mãrãciniº,
Sã nu-l mai vadã niciodatã-n faþã,
ªi cântã: „Ce-are moºul n-are baba,
Pe fugã se-mprumutã ºi-ºi fac treaba!”
Tufiºul înfloreºte-ncendiar
ªi-un Fãt-Frumos îºi potriveºte paºii,
Bâzgari zgornind prin ierburi, ºi bondari,
De-o fac pe lãutarii ºi nuntaºii.
„Prea mã invoci cu-ardoare pe-ntrecute,
Divulgã-mi trei dorinþe, ori trei sute!”
„Mi-ajunge una, de mi-o-ndeplineºti
Cu întreitã sete, ca poznaºii,
Când nori zurlii ºi ciocârlii cereºti
O fac pe lãutarii ºi nuntaºii!”
(CXXVI)
BALADA ªTRENGÃRIÞEI CU MANDILÃ
ªI SCOFIE ÎN FUMUL PARFUMAT AL CAFENELEI
Î n zloata rece, ranã de cuþit,
Ea tremurã sub nodul cu broboadã,
Cerºind pe o aglomeratã stradã
Sã cumpere icoane pentru schit.
Luându-i mâna ºi-amândoi plouaþi
Dãm fuga-n cafenea, arºi de nesaþ.
Complici, în fumul parfumat ni-i leacul
ªi în licoarea neagrã, cu caimace:
Eu tac, dar ea deloc stângace
κi soarbe ºtrengãreºte coniacul.
Minunãþia unui bust fatal,
Sculptat maiestuos, de catedralã,
Pare Maria fãrã prunc în poalã,
Încoronatã pe un tron regal,
Cu nimb de transpiraþie ºi-argint
ªi-odãjdii tãvãlite-n hyacint.
Apoi, fãrã-ocoliº: „Mai mare dragul,
M-aºteaptã stareþa la mãnãstire,
Din dragoste sã stoarcem mântuire!...”,
ªi-ºi soarbe ºtrengãreºte coniacul.