Foto : ION CUCU - Revista HELIS

94
BALADIERUL
BALADIERUL 95
(75)
(76)
Î n alb, de viscol ºfichiuit, poetul
Înzãpezit sub zdrenþe rituale,
Pãzind la colþul strãzii portocale,
κi pipãie cu patimã bãnetul,
Fertil tezaurul de trei parale.
În jarul ºi aroma levantinã-a
Þigãrii-ngheaþã bocnã nicotina,
Iar rodiile-n versuri geniale.
Danseazã tot pe loc, ori împrejurul
Tarabei cu-ananas grãbeºte pasul,
Sã se termine-o datã cu extazul,
Cu roºcovele parfumând huzurul:
„Nu cumpãraþi ce vã oferã clipa,
Ci luaþi, copii, ºi lãudaþi risipa!”
D
D e sete vlãguit ca un ascet,
Prin mahala-ºi bãlãngãne din zori
În searã cariera de profet
Apocaliptic ºi judecãtor.
Citeºte-acelaºi ziar de ani ºi ani,
Deci ºtie tot, ce, unde, când a fost.
Grav, recitând versete din Cioran,
Întâi îl ia pe Dumnezeu la rost,
Apoi destinul, Buddha, votca prea
Demenþial de scumpã zi de zi,
Angoasele lui Freud, iluzia
Lui Einstein doldora de nerozii.
„Sã zdrãngãnim paharul de pahar,
Har cârciumii din satul planetar!”