Foto : ION CUCU - Revista HELIS

304
BALADIERUL
BALADIERUL
305
(255) (256)
F
Furtuna bate, bate-n geam piroane...
Pe scenã de-amfiteatru uriaº,
Se joacã-o tragedie în oraº,
Cu replici smulse din scripturi profane.
Pe când, fãrã elanuri, muþi de teamã,
Cu haine rãstignite, la uscat,
ªi zgribuliþi pe-o margine de pat,
Viforniþa sãlbatic ne declamã
Un monolog, tu, goalã ºi-ndrãzneaþã,
Cu boabe-arunci în sobã, de cafea,
ªi-arome bântuite mai ceva
Ca viscolul ne pãlmuiesc pe faþã,
Nici noi sã nu ratãm, fir-ar sã fie,
Vreo culme-n înfocata bãtãlie!...
M
M ã viziteazã noaptea, pe-ntuneric,
Un trup de animal ca o pisicã
ªi ochii-adânci ºi verzi ºi mici, de fricã,
Citesc un ceas cu cifrul ezoteric...
Doi sâni, izvoare doldora, de-o varã,
Emanã-arome de idee purã
ªi între-un tunet ºi-o fulgerãturã
Le cresc arípi, sã cânte la vioarã...
În corpuri de sirene se transformã,
Din unul se multiplicã în zece,
În sute, mii de-nchipuiri zevzece,
Pustii, aeriene, fãrã formã...
Adorm, tresar în somn ºi sar de groazã:
Oglinda, geamul, bezna scânteiazã...