Foto : ION CUCU - Revista HELIS

422
BALADIERUL
BALADIERUL
423
Dar peste noapte, pânã fac scandal
La cântãtori cocoºii Magdalenei,
Cu-ospãþul ºi rãsfãþul nupþial
Mã-mbie stareþa, în mirodenii
ªi farmece parºiv de ºtiutoare,
Cã dãnþuieºte þuica în pahare
ªi ne înmiresmeazã zburdãciunea...
Mã-nchin leliþei, poalele-i sãrut
Pe cât mi-aþâþã taurul cornut
ªi-mi uit cu umilinþã rugãciunea...
Duminica, în strai de om curat,
La poarta-altarului îngenuncheat,
Le-aud împãrtãºindu-ºi sfiiciunea
Culeasã fir cu fir din Cartea sfântã...
Cu-oricâtã râvnã mândrele descântã,
Îmi uit cu umilinþã rugãciunea...
(CCCLX)
BALADA ÞIGÃNCII BLONDE CU OCHI
ALBAªTRI DINCOLO ªI DINCOACE DE MAIDANE
C
Când ultimii, dincolo de maidane,
În cerul zdrenþãros scapãtã aºtri,
Cinci fuste-ºi furiºeazã cu volane
Þiganca blondã, cu-ochi marin de-albaºtri.
De frig ºi fricã,-i curg sudori pe spate,
Fierbinþi mai totdeauna, ºi-ngheþate.
Un boschetar, fãcând pe cuþitarul,
Îi dã curaj, c-o þuicã dinainte:
„Bea, proasto, ori te tai, pârli-te-ar jaru’,
Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!”
Pe-o ploaie rea, lângã parºiv motelul
Benzinãriei, pe un boss l-atrage
Nu zâmbetul nãstruºnic, ci rimelul
Ciudat al teleleicei cu vâzdoage.
La semnul „Cât þi-i preþul?”, poala plinã
Se-aburcã deºucheat în limuzinã.
„Dã inima d’arvunã la hoþoaicã
ªi d’eºti gagiu miºto de n-am cuvinte,
Îþi umplu viaþa cu vrãjeli d’arzoaicã,
Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!”