Foto : ION CUCU - Revista HELIS

380
BALADIERUL
BALADIERUL
381
(331) (332)
N
N -a mai trecut nimic prin gara moartã,
Nici viscol, nici profeþi, nici fum de tren...
Beat, Dumnezeu vomitã-ntre dugheni,
Din cârciumi alungat, bãtut de soartã,
ªi nu-L propteºte nimeni pe-uliþarnic.
În piaþã sfinþii au pierit de mult,
Ne injectãm în vine-un drog ocult
ªi-abil, cãci filozofilor zadarnic
Le bâjbâim iluminarea-n sala
De aºteptare, unde-un crunt miros
Ne-nfige-n gât cu duºmãnie-un os
De toatã-amãrãciunea ºi-amãreala…
Sub negura-absolutã-ncerc, scrâºnit,
Chibritul sã-l aprind de la chibrit...
N
N u preoþii cu-oricâte vrednicíi,
Ci crinii în odãjdii la altar
ªi greierii-ntr-un zumzet planetar
Sunt slujitorii Sfintei Liturghii.
Jos, fluturii de noapte, efemeri,
Cu-arípile ºi sufletu-mpãcat
Bat în vitralii, cu nãdejde bat
De dragu-nflãcãratei lumânãri.
Sus, nouri împletindu-ºi fulgerul,
Potir înalþã luminat cu mir,
Blagoslovitul, magicul potir,
De unde plouã plâns preaîndestul,
De milã, pace, jertfã, legãmânt,
O Liturghie-a Sfântului Pãmânt...