buletinul procedurilor de insolvenţă

BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 10182/17.07.2012
―reprezentanta si service auto‖, ―service auto‖ situate în Sântuhalm, Calea Hunedoarei nr. 3, judeţ Hunedoara - înscrise
in CF 60410 Deva (provenita prin conversia de pe hârtie a CF 2682 N), număr cadastral 60410-C1, 60410-C2 (număr
topografic vechi 5566). În motivarea recursului a susţinut că, în mod eronat, lichidatorul judiciar a procedat la
respingerea sumei reprezentând dobândă legală pretextând ca nu s-a prezentat modul de calcul al acesteia, având în
vedere dispoziţiile art. 67 al 2 din Legea 85/2006 , faptul că dobânzile sunt accesorii creanţei principale, iar prin
înscrierea in tabelul preliminar a creanţei in suma de 29.500 lei rest de plata aferent facturii fiscale 34/11.11.2009 se
recunoaşte implicit si dreptul subscrisei creditoare de a pretinde si de a urmări recuperarea prejudiciului cauzat prin
întârziere. Se mai susţine că modul de calcul depus ulterior declaraţiei de creanţă nu a fost în esenţă contestat,
contestându-se doar faptul că s-a prevalat de un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc. Se critică sentinţa şi
sub aspectul nerecunoaşterii caracterului garantat al creanţei sale raportat la momentul înscrierii privilegiului imobiliar
asupra imobilului ―reprezentanta si service auto‖, ―service auto‖ situate in Sântuhalm, Calea Hunedoarei nr. 3, judeţ
Hunedoara, fiind incidente dispoziţiile art. 1737 pct. 4 C.civ care consacră privilegiul arhitectului, constructorului şi
lucrătorului, pentru sumele datorate acestora, ca preţ al construirii ori reparării unui imobil, privilegiul imobiliar fiind o
însuşire a creanţei garantate - care ia naştere o data cu naşterea creanţei - respectiv la data de 11.11.2009. Se invocă că
momentul înregistrării privilegiului nu are nici o relevanţă din prisma momentului la care dreptul real accesoriu începe
sa existe, întrucât înregistrarea in CF are rol strict de publicitate imobiliară. S-a susţinut în mod nereal că imobilul nu a
fost niciodată construit, deşi a depus autorizaţia de construire, procesul verbal de recepţie finală si extrasul CF. Recursul
întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ a fost legal timbrat. A fost declarat recurs, legal timbrat, împotriva
acestei sentinţe şi de către creditoarea SC Ţiriac Leasing IFN SA, în baza art. art. 304 pct.7 si 9 C.pr.civ. prin care s-a
solicitat modificarea sentinţei recurate şi admiterea contestaţiilor formulate împotriva tabelului preliminar şi, respectiv,
a tabelului suplimentar de creanţe. În motivarea recursului s-a susţinut că, în mod greşit, judecătorul sindic a respins
cererile de înscriere atât în tabelul preliminar de creanţe, cât şi-n tabelul suplimentar de creanţe, având în vedere că din
actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 64, 65 si 107 alin.4 din
legea 85/2006, cererea din data de 13.05.2012 fiind formulată în interiorul termenului limită, invocându-se dispoziţiile
art. 149 din Legea 85/2006 şi art. 104 din C.pr.civ. Recurenta critică hotărârea şi sub aspectul neindicării motivelor
respingerii ca nefondată a contestaţiei, fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă. În privinţa
respingerii contestaţiei formulate la tabelul suplimentar de creanţe, arată că, în fapt, creanţa sa reprezintă cheltuieli
aferente costurilor de recuperare care trebuie suportate de societatea debitoare, care s-a obligat prin contract, titlu
executoriu potrivit art. 8 din Ordonanţa nr. 51/1997, sumele solicitate fiind justificate prin facturile emise,
administratorul judiciar neputând interveni în raporturile dintre părţi. Creditorul Fondul Naţional de Garantare a
Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii - SA – IFN a declarat recurs, în baza 304 alin.7 si alin 8, raportat la art.
312 alin 3 C.pr.civ prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul înscrierii în tabelul definitiv modificat al
creanţelor debitoarei cu o creanţă pură şi simplă garantată în suma de 550.000 lei ca urmare a achitării garanţiei către
BCR SA. În motivarea recursului se susţine că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală având în vedere
că principalul efect al plătii datoriei de către un fideiusor îl reprezintă subrogarea sa legală în limitele plătii efectuate, în
drepturile creditorului plătit împotriva debitorului său creditorul F.N.G.C.I.M.M. S.A. IFN dobândind prin efectul legii,
aceleaşi drepturi ca şi Banca asupra creanţei şi accesoriilor ce izvorăsc din contractul de credit. Se invocă şi confuzia
făcută de judecătorul sindic între creanţa în valoare de 550.000,00 lei şi creanţa în valoare de 100.000,00 lei a Fondului
Local de Garantare Craiova, acestea fiind entităţi diferite care au acordat două garanţii diferite în favoarea finanţatorului
BCR SA. De asemenea, învederează că judecătorul sindic nu a motivat nici in fapt nici în drept respingerea precizării
sale făcute sub nr. nr. 20714/25.07.2011, pe care, în mod eronat, a catalogat-o drept contestaţie. Creditoarea SC RSL
Leasing IFN SA (fosta Romstal Leasing IFN SA), a solicitat prin recursul formulat în temeiul art.304 alin.9 C.pr.civ
modificarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa admiterii la masa credală a debitoarei cu întreaga sumă solicitată prin
declaraţia sa, 118.024 lei întrucât sentinţa civilă a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Se motivează de către recurentă
că suma ce reprezintă cval. facturi neîncasate şi redevenţe de achitat până la finalizarea contractelor de leasing nr.
10981/04.03.2008 si nr. 10982/04.03.2008 a fost determinată în compensării debitului cu suma rezultată în urma
valorificării bunurilor în data de 19.11.2010 şi, respectiv, 12.08.2010. Recurenta consideră că suma reprezentând
redevenţe ramase de achitat până la finalizarea contractelor de leasing îndeplineşte toate criteriile solicitate in vederea
înscrierii în tabelele de creanţă prin prisma dispoziţiilor O.G. 51/1997 în conformitate cu care contractele de leasing,
constituie titluri executorii şi a celor de la art. 66 alin. (1) din Legea 85/2006. În ceea ce priveşte Directiva 93/13/CEE
invocată de către judecătorul sindic arată că este aplicabilă consumatorilor persoane fizice, creanţa sa îndeplinind
condiţiile de a fi certă, lichidă şi exigibilă. Recursul a fost legal timbrat. Prin întâmpinările depuse, lichidatorul judiciar
Contaudit Insolvent SPRL a solicitat respingerea recursurilor formulate, apreciind că sentinţa judecătorului sindic este
legală şi temeinică.
Verificând sentinţa atacată din prisma motivelor invocate, raportat şi la dispoziţiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., curtea reţine
următoarele: În ceea ce priveşte recursul creditoarei SC Absolut Design SRL se constată că motivul neînscrierii
dobânzilor legale, reglementate la acel moment de OG nr. 9/2000, aferente sumei de 29500 lei, rest de plată din factura
nr. 34/11.11.2009 l-a constituit nedepunerea odată cu declaraţia de creanţă a modului de calcul aferent. În măsura în
care procedura de verificare a creanţelor presupune ca în temeiul art. 66 alin.1 şi art. 67 alin.1 din Legea nr. 85/2006
administratorul judiciar să efectueze o cercetare amănunţită pentru a stabili inclusiv valoarea exactă, în acest scop
putând să solicite dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare, în lipsa unor astfel de demersuri
practicianul nu putea să refuze analizarea întregii creanţe . Depunerea ulterioară a acestui calcul consemnat în Procesul-
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007
21