numărul 16 (iunie 08) - Noua literatura

noua e-literatur`
elena
dr`ghici
blog despre
cum s` \mbun`t`]im
situa]ia din biblioteci
A
m
dat peste un blog care la început m-a
intrigat. A]i fi crezut vreodat\ c\ exist\ cel pu]in un
blog dedicat bibliotecilor [i biblioteconomiei Eu una nu
m-am g`ndit niciodat\.
Blogul se nume[te Prolibro.wordpress.com, iar statement-ul lui este urm\torul:
„ProLibro este un blog colaborativ de biblioteconomie [i [tiin]a inform\rii. S`ntem interesa]i
s\ difuz\m c`t mai multe perspective diferite, profesioniste [i librocentrice. Fiecare autor are
libertatea deplin\ în a-[i publica mesajele, are toate meritele [i poart\ întreaga responsabilitate
pentru textele pe care le public\. Dorim ca acest blog s\ capteze o viziune emergent\ în biblioteconomia
româneasc\, dac\ aceasta exist\, mai critic\ [i orientat\ spre viitor. Nici jurnal personal [i nici revist\,
f\r\ ierarhii [i afilieri, acest mijloc de difuzare lejer, intermediar [i proteic este în primul r`nd un spa]iu
de intercunoa[tere [i comunicare profesional\, de informare rapid\ [i de testare cultural\”.
Mi-a pl\cut c\ cei care genereaz\ con]inutul s`nt oameni de toate v`rstele [i vin practic din acela[i domeniu,
[i anume filologia. P`n\ s\ citesc acest blog nu [tiam c\ exist\ o comunitate at`t de str`ns\ a bibliotecarilor.
S`nt tot felul de evenimente pe care le organizeaz\, concursuri aici [i în afar\.
M-a fascinat discu]ia user-ilor despre solu]iile pe care le propun pentru îmbun\t\]irea condi]iilor din biblioteci:
În aproape toate bibliotecile g\sim anun]uri care interzic vorbitul la telefon în sala de lectur\ sau m`ncatul. Dac\
exist\ interdic]ia înseamn\ c\ mul]i utilizatori au încercat s\ fac\ acest lucru. Se poate crea o sal\ de lectur\ pentru
utilizatorii care vor s\-[i foloseasc\ telefonul direct în sal\ la locul unde studiaz\ [i care, în consecin]\, accept\
ca [i ceilal]i utilizatori s\ fac\ acela[i lucru. În ceea ce prive[te chestiunea cu m`ncatul în sal\, în unele biblioteci
considerat\ o blasfemie, eu a[ fi mai îng\duitor. C\r]ile, ca obiecte fizice, nu mai s`nt nici pe departe at`t de
valoroase ca s\ nu poat\ sta l`ng\ m`ncare sau O alt\ idee pe care o g\sesc interesant\ este aceea a unui parteneriat
între bibliotec\ [i un lan] de libr\rii sau libr\ria unui supermarket care ar putea s\ dea o reducere cump\r\torilor
care prezint\ permisul de bibliotec\ sau P\i hai s\ le lu\m pe r`nd:
- telefon în bibliotec\: Dac\ biblioteca ar avea spa]iu suficient, un utilizator care vorbe[te la telefon nu
ar avea de ce s\ deranjeze; iar dac\ deranjeaz\ se poate muta într-un col] mai retras al bibliotecii.
- m`ncare în bibliotec\: Cred c\ cel mai grav la m`ncatul în bibliotec\ este c\ resturi de m`ncare pot
r\m`ne prin diferite locuri [i pot atrage roz\toare în bibliotec\ iar ele chiar pot face mult r\u.
- designul interior de bibliotec\: Eu a[ fi un pic mai rezervat\ cu modelele futuriste deoarece îi
pot îndep\rta pe utilizatorii care nu reu[esc s\ le în]eleag\.
Categoriile pe marginea c\rora se discut\ s`nt variate de la faptul c\ po]i afla unde în
lume ce biblioteci s`nt p`n\ la biblioteca 2.0, arhive, reviste, umor de bibliotec\ sau
nout\]i, recenzii [i plagiat.
Elena Dr\ghici, 23 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este
redactor la feminis.ro.
30
S
\ admitem, aproximînd, c\ se face suta
de ani de cînd literatura detabuizeaz\
gîndirea omului. Zic asta luîndu-l ca
reper pe Joyce cu Ulise, de[i chiar [i
înaintea lui au existat literaturi care au f\cut s\
urce sîngele în obraz sau la cap naturilor delicate.
C\r]i arse, c\r]i înfierate, autori condamna]i,
repudia]i, autori amenin]a]i cu moartea, toate
astea s-au întîmplat [i se mai întîmpl\ înc\ în lumea
noastr\. C\r]ile deranjeaz\. Dincolo de valoarea
lor literar\, care poate stîrni invidii sau tot felul
de alte pasiuni, mintea noastr\ e zgîl]îit\ de mesajele
unor c\r]i. Sau de limbajul unor c\r]i. Sau de
imaginile pe care le proiecteaz\ în mintea cititorului.
M\ tem c\ nu se poate spune mai mult decît s-a
spus, e adev\rat, dar tenta]ia de a împinge lucrurile
[i mai departe exist\ - de[i, evident, nimeni nu
mai poate inventa nimic la nivelul premizelor. Pe
de alt\ parte, mintea timpului se schimb\, se
schimb\ standardele, împreun\ cu limbajul, lumea
alunec\ în permanen]\ spre altceva, la fel literatura,
urmînd-o. Dac\ se produce o detabuizare, se
produce de la sine. Ea poate ]ine de ideologic sau
de fiziologic, lucrurile se nuan]eaz\ [i se discut\,
bineîn]eles, separat. Dar pîn\ s\ ajungem la Rushdie
s\ ne ]inem mai în zona care, pîn\ la urm\, a produs
cele mai multe indign\ri: sexul, împreun\ cu fratele
lui mai murdar, scatologicul. {i s\ ne amintim c\
America a avut nevoie de cîteva procese faimoase
în justi]ie pentru a da literaturii ce-i al literaturii
- pe latura obscenului de sorginte sexual\. Ce n-au
reu[it s\ fac\ min]ile luminate de intelectuali [i
de gînditori ai cuvintelor, a f\cut legea, care
nume[te ca seismograf pentru astfel de scrieri „o
persoan\ comun\, judecînd dup\ standardele
adrian buz
dou` pachete
de chesterfield
]`c`neli rudimentare
[i fanatismul sensibilit`]ii
comunit\]ii contemporane”. În fa]a eternei vigilen]e
a sanitarilor moralit\]ii, a inflamatei cenzuri puritane,
a fost nevoie de un scut legislativ.
Dar, cum avem [i noi fali]ii no[tri, s\ ni-l amintim
pe Geo Bogza adus în închisoarea V\c\re[ti, sub
ochii s\ri]i din orbite de indignare ai cîtorva dintre
compatrio]ii s\i intelectuali, Nicolae Iorga sau
Octavian Goga. Spiritul se ofile[te sub pîrjolul
sensibilit\]ilor exagerate. Lucru care se întîmpl\
chiar [i ast\zi cînd critica purist\, atins\ la punctul
nevralgic, neglijeaz\ calitatea ultimelor produc]ii
literare [i pare mai degrab\ preocupat\ de unghia
murdar\ a degetului care arat\ spre zone intime.
Oamenii î[i pierd firea [i, lua]i de apele furiilor,
uit\ probabil în ce an sînt, uit\ de „standardele
comunit\]ii contemporane”, [i produc chiar atacuri
la persoan\. Inteligen]a care ar trebui s\ recupereze
firescul lucrurilor piere în fa]a unei m\tu[ici inflamate
care î[i transfer\ complexele asupra unor situa]ii,
rezultînd abera]ii. Umbl\ vorba c\, recent, un critic,
înainte de a comite una dintre sentin]ele lui critice
asupra unei scrieri „autofic]ionale” contemporane,
a pornit-o, h\h\ind, pe urmele personajului-autor
pentru a depista cine sînt persoanele cu care
„[i-a tras-o”. Mai degrab\ o m\g\rie decît o cercetare
asupra autenticit\]ii volumului cu pricina.
Noroc c\, la o adic\, vine legea [i repune lucrurile
în bunul sim] al firii, ap\rîndu-l pe scriitor de
abera]ie.
Adrian Buz, 36 de ani, autor al volumelor de proz\
Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\
la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs,
John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton
Ellis.
num`rul 16....................................................................................................iunie 2008...........................................................................................noua literatur`