revistaorizont.ro

orizont
21
www.<strong>revistaorizont</strong>.ro
PLAY play
JURNAL DIN ANII CRIZEI
ROBERT {ERBAN
Vineri, 1 iunie 2012
Tudor merge! Lene[ul `sta a pornit,
în sfâr[it. Nu ca sor-sa, la 11 luni, dar cic`
b`ie]ii sunt mai... evazivi. P`[e[te cu team`,
cu gura deschis`, ezitant, împleticit, iar,
din când în când, prinde o vitez` ame]itoare.
"}i-am zis s` la[i b`utura, ia uite cum
mergi" îi spun, în gura mare, crezând c`
suntem numai noi pe strad`. Un grup de
doamne, cu un smile pân` la cercei, ne
dep`[e[te [i-[i d` coate.
Sâmb`t`, 9 iunie 2012
Primesc pe adresa de e-mail urm`toarea
"scrisoare deschis`" de la doamna
Doina Silagi:
"Stimate domnule Robert {erban,
din cele mai vechi timpuri am citit cu
mult` bucurie textele pe care le-ai publicat.
Dup` cum ne-ai anun]at într-un material
despre asfaltul înmuiat din pricina caniculei,
în care ]i-ai afundat trei degete, spre a verifica
[tirea din trei surse, nu am avut niciodat`
îndoituri cu privire la veridicitatea
informa]iilor care-]i purtau semn`tura.
Spre nepl`cuta mea surprindere, în
num`rul din mai al revistei Orizont ai comis-o,
ad`ugând, la pagina 21, o parantez`
textului pe care l-ai semnat. Mai precis,
ai lezat imaginea unui foarte apropiat prieten
al meu, Tudor Iosif {erban, persoan`
deosebit de receptiv` la frumos [i mare
meloman. Aceast` calitate a sa ne-a adus
împreun` în aceea[i loj` la Filarmonic`,la
concertul lui Alexandru Tomescu, [i,
într-adev`r a f`cut senza]ie prin naturale]ea
[i seriozitatea pe care le-a manifestat.
În acest context îmi exprim protestul
fa]` deafirma]ia domniei tale cu privire
la, citez, o important` problem` fiziologic`,
din dou` silabe, pe care [i-a exprimat-o
cu voce tare, afirma]ie care i-a afectat pe
nedrept imaginea prietenului meu.
Nu te-ai gândit c` cele dou` silabe
incriminatoare se refereau, poate,la reproducereacuvântului
capac rostit de Dan
C. Mih`ilescuDe asemenea, percep]ia
olfactiv` a respectivei probleme fiziologice
de c`tre cei din lojele al`turate, despre care,
din fericire, nu ai pomenit, putea fi motivat`
de o discret` flatulen]` pierdut` în anonimat
(de[i e drept, chiar [i opersoan` neavizat`
[i nededat` la contabilizarea intr`rilor [i
ie[irilor unui copil [i-ar fi dat seamacare
din cele trei st`ri fizice ale materiei, solid`,
lichid` sau gazoas`, a generat respectiva
percep]ie olfactiv`).
Dac` puneai trei degete pe asfalt sau,
m` rog, dac` toate trei sursele din loj` puneau
degetele pe tastatur`, cum eu m` gr`besc
s` fac, ai fi aflat c` nu cele dou` pârdalnice
de silabe mi-au scos prietenul din anonimatul
în care asculta decent (ba chiar aplauda împreun`
cu noi, informa]ie necuprins` în materialul
lu' t`lic`), ci o onomatopee deosebit
de sonor`, despre a c`rei inconfundabil`
apartenen]` nu existau dubii, rostit` pe sunetele
piano de la finalul unei piese:
Hic! Tudor sughi]a! Am convingerea
c` Alexandru Tomescu însu[i ar fi mândru
de faptul c` ni[te zeci de spectatori de la
balcon nu au realizat prezen]a unui admirabil
copil de un an [i dou` luni care a ascultat
cu guri]a preg`tit` ca pentru a spune o vocal`
prelungit`, dar pe care, de uimire, nu a
spus-o!
Se cuvine, deci, s` faci cuvenita repara]ie,
c` ai dat pe goarn` treaba cu silabele.
Noi te iert`m pentruparanteza aia, pe
care o consider`m de criz`, c`, de!, erai
în Soho!"
Luni, 11 iunie 2012
USL a câ[tigat alegerile locale în aproape
toat` ]ara, partidul lui Dan Diaconescu
– locul 3. Va fi bine...
Vineri, 15 iunie 2012
Dup` Ovidiu Sturz, dup` Ioan Cri[an,
s-a stins colegul meu de [coal` general`,
de liceu [i chiar de banc`, Dan Ciurea. Nu
l-am mai v`zut de 22-23 de ani, îl ]in minte
doar ca pu[tanul c`ruia îi f`cea o enorm`
pl`cere s` ne înveseleasc`. Infarct, în somn,
diminea]a. O fiic` de 10 ani. Câteodat`,
nu foarte rar, mi-e team`. {i nu pentru mine.
LINIA ORIZONTULUI
DE ION BARBU
EMIR, EXCESIVUL
RADU PAVEL GHEO
Cei care s-au l`sat vreodat` cuceri]i de filmele lui Emir Kusturica vor g`si aceast`
autobiografie din buc`]i, intitulat` Unde sînt eu în toat` povestea asta (Editura Polirom,
2012), la fel de atr`g`toare, de colorat` [i de înc`rcat` de excese ca [i crea]ia cinematografic`
a bosniacului. Cred chiar c` adjectivul care l-ar caracteriza cel mai bine pe Kusturica
ar fi tocmai acesta: excesiv. E o tr`s`tur` care se remarc` [i în marile sale filme, cum
ar fi Underground sau Vremea ]iganilor, [i în cele în care tragicomicul [i grotescul de
sorginte balcanic` umplu cadrele pîn` la satura]ie, ca în Pisica alb`, pisica neagr`.
Excesivul Kusturica – e o etichet` care i-ar pl`cea în mod sigur, c`ci a[a se vede
[i se descrie el însu[i în paginile c`r]ii înc` din copil`rie. Regizorul î[i aminte[te cum,
pe cînd era în [coala general`, se întoarce de la [coal` cu o machet` mare a Titanicului,
pe care o duce într-o mîn` pe str`zile abrupte ale ora[ului s`u natal, Sarajevo. O car`
cu greu, se împiedic`, cade, se zdrele[te, înjur` furios cerul [i p`mîntul, dar ajunge
pîn` la urm` în cas` cu macheta intact` [i cu o fractur` la încheietura mîinii.
Excesiv este Kusturica [i în iubire, [i, desigur, la petreceri, ca atunci cînd se implic`
într-o b`taie general` la Cannes, dup` ce filmul lui, Undergound, primise Palme d'Or.
Excesiv este chiar [i atunci cînd doarme, c`ci ce alt mare regizor a mai adormit la
Amarcord al lui Fellini – [i înc` la trei proiec]ii diferite, una dup` alta Iar între cele
trei proiec]ii mai apuc` s` ia rîie pe un tren [i e gata s` se însoare cu o tîn`r` unguroaic`
din Slovacia. Iat`, pîn` [i aceast` poveste, care în carte se dovede[te mult mai încîlcit`
[i mai nebuneasc`, pare a fi extras` dintr-unul din filmele sale.
Pentru cinefili volumul ofer` [i alte motive de încîntare. În paginile lui, r`spîndite
ici [i colo, pot fi descoperite originile multora din filmele sau chiar din scenele antologice
imaginate de Kusturica, cum este cea a v`lului purtat de vînt din finalul filmului Vremea
]iganilor, imagine legat` direct de moartea bunicii lui Emir. Exist` [i cîteva pagini în
care autorul reproduce referatele Consiliului Artistic de la Sutjeska Film asupra viitorului
s`u film Tata în c`l`torie de afaceri. Limba de lemn a func]ionarilor comuni[ti din
Iugoslavia anului 1983, de[i ceva mai flexibil` decît a celor din România socialist`,
ofer` prilejul unei reîntîlniri cu prostia birocratic` omniprezent` (nu doar în comunism),
mai ales c` filmul, al c`rui proiect a fost criticat [i amendat de ideologi, avea s` primeasc`
în 1985 Palme d'Or la Cannes. Doar c`, pentru a putea s` fac` acel film, regizorul a
fost nevoit, în buna tradi]ie a locului, s` apeleze la rela]iile [i cuno[tin]ele sale, ajungînd
pîn` la pre[edintele de atunci al R.S.F. Iugoslavia.
Partea cea mai reu[it` a c`r]ii o constituie îns` amintirile de familie ale lui Kusturica,
mai ales c` ele se combin` cu descrierea traiului cotidian în Bosnia iugoslav` din vremea
lui Iosip Broz Tito, iar pentru cititorul român compara]iile sînt inevitabile. Adolescen]ii
din Iugoslavia anilor 1960-1970 ascult` nestingheri]i Beatles [i Rolling Stones de pe
discuri originale, p`rin]ii lor merg în str`in`tate, iar mama lui Emir î[i deschide un
cont în valut` la o banc` din Iugoslavia. Privit` din prezent, a[a cum face autorul
acestor memorii, epoca respectiv` pare una idilic`, în ciuda sistemului comunist [i a
fricii de poli]ia secret` – mai mult jucat` decît autentic`: adolescen]ii se iubesc, beau
[i se distreaz`, p`rin]ii lor merg la munc`, iar seara stau îndelung la taclale [i beau [i
ei. Peste capetele celor mai maturi planeaz` îns` [i memoria represiunii din anii 1950,
cînd disiden]ii comuni[ti, interna]ionali[tii filosovietici, fuseser` trimi[i de Tito pe
Goli otok, o insul` pustie [i, totodat`, cel mai îngrozitor lag`r de munc` silnic` din
fosta Iugoslavie.
Dar în adolescen]a lui Kusturica via]a pare s` curg` pe un f`ga[ normal [i nimic
nu preveste[te ceea ce va urma. Iugoslavii circul` liber prin Europa, iar viitorul regizor
devine student la Academia de Arte Frumoase din Praga. În Bosnia musulmanii – cel
pu]in cei din societatea educat`, din care f`cea parte [i familia regizorului – beau alcool
[i mîncau carne de porc, f`r` s` se gîndeasc` la restric]ii religioase. C`s`toriile "mixte"
nici nu sînt percepute ca atare. Schimbarea radical` produs` în acea lume e greu de
în]eles [i, oricît am c`utat-o – oricît a c`utat-o însu[i autorul, care apeleaz` la explica]ii
ideologice [i la frustr`ri istorice –, ea r`mîne [ocant`. Îns` felul în care conflictul a
început s` pluteasc` în aer [i felul în care a fost el stimulat de cei pe care Kusturica
îi nume[te tutumraci, intelectuali ideologi aservi]i unei cauze, e descris cu mult` îndîrjire,
c`ci acest regizor, musulman [i în acela[i timp filosîrb, se zbate f`r` succes s` priceap`
cum s-a destr`mat lumea lui.
E deja un loc comun, îns` unul tragic, nu banal: foarte multe din c`r]ile autorilor
din fosta Iugoslavie sînt îmbibate de amintirile unui trecut (poate) idilizat [i de sîngerosul
moment al rupturii, cel al r`zboiului civil. Cartea lui Kusturica nu face excep]ie, dar
nici nu se limiteaz` la asta – nici pe departe. Lumea rememorat` aici cînd cu nostalgie,
cînd cu încrîncenare sau cu umor, r`mîne în amintirea cititorului, ca [i filmele autorului,
gra]ie exotismului ei autentic, cu care Emir Kusturica a [tiut s` cucereasc` mereu.
Exemplar` este în aceast` privin]` scena în care regizorul bosniac, cititor fanatic al lui
Ivo Andrici, îi cite[te cîteva pagini traduse în englez` din crea]ia acestuia prietenului
s`u Johnny Depp atunci cînd îl aduce la el acas`, în Bosnia.
Pasional, posesiv [i dezl`n]uit – a[a apare Kusturica în volumul s`u de memorii.
E evident c` îi place aceast` imagine a lui, dar e la fel de clar c` e una corect` [i, mai
presus de toate, cuceritoare.