Download fisier pdf

e s t i t u i r i
Nicolae Iorga
despre Polonia
România literar\ nr. 35 / 4 septembrie 2009
20
U EXISTAT în publicistica româneasc\
Aunele încerc\ri care [i-au propus s\ pun\ în
lumin\ atitudinea cordial\ a marelui istoric
român fa]\ de Polonia cât [i a raporturile
sale prietene[ti fa]\ de polonezi. Mai
toate din expunerile respective sunt îns\
extrem de sumare, incomplete pentru
complexitatea materialului pe care ar fi
trebuit s\ îl parcurg\ [i s\ îl în]eleag\. F\r\ nici o team\
de a gre[i, pot afirma c\ ele sunt [i prea schematice,
dovad\ c\ pân\ [i fragmentar Iorga e greu de cuprins.
Autorul Notelor polone este istoricul care a scris
[i publicat, timp de aproape patruzeci de ani, mii de
pagini despre Polonia [i raporturile româno-polone
din evul mediu timpuriu pân\ în vremurile sale. Acercetat
[i a publicat contribu]ii originale chiar [i despre raporturile
Poloniei cu alte state, inclusiv cu Rusia [i Germania. În
ansamblul lor, scrierile lui Iorga despre Polonia, polonezi,
cultura [i spiritualitatea acestei ]\ri degaj\ o simpatie [i
o dragoste aparte fa]\ de fostul vecinul din nord, despre
polonitate în ansamblul ei. Toate s-ar cuveni cuprinse
în câteva volume, pentru c\ sentimentele de dragoste [i
prietenie fa]\ de poporul [i cultura polonez\ s-au perpetuat
câteva decenii în sufletul istoricului român.
Nu cunosc s\ fi „descoperit” cineva resorturile acestor
sentimente. Reflectând mai adânc asupra sentimentelor
respective mi-am amintit de o contribu]ie a sa, publicat\
în anii ’30, în polon\. Rezult\ din ea c\ sufletul tân\rului
elev de la [coala din Boto[ani s-a îmbibat din fraged\
tinere]e din aspira]iile poporului polonez, din lupta dus\
de acesta pentru cucerirea neatârn\rii [i pentru manifestarea
s-a liber\. Am verificat la Academia Român\ [i în
alte foruri înalte dac\ acest lucru e cunoscut. Nu se [tia
nimic.
Nicolae Iorga,
un mare polonofil
De aceea cred c\ eseul lui Iorga, care poate fi citit
în volumul inspirat [i prefa]at de el însu[i, în
vremea în care ata[at cultural [i de pres\ la Var[ovia
era Aron Cotru[, care a ajutat la punerea lui în
pagin\, merit\ evocat. E vorba de culegerea de Nuvele
[i schi]e, având ca autori pe D. Anghel, Al. I. Br\tescu-
Voine[ti, I.L. Caragiale, I. Creang\, N. Davidescu, V.
Eftimiu. E. Gârleanu, N. Iorga, Maria Regina României,
C. Petrescu [i M. Sadoveanu, ap\rut în 1933, în Biblioteca
s\pt\mânalului „Tygodnik Illustrowany”, tradus de
Konstancja Mazylowna.
Rândurile lui Iorga sunt relevante cu privire la
formarea sa intelectual\, în care istoricul evoc\ anii
copil\riei, dar mai ales faptul c\ primul s\u profesor
de istorie a fost un polonez, emigrant în România
dup\ r\scoala din 1863 de la Var[ovia.
Din lips\ de spa]iu asupra altor aspecte relevante,
în rândurile de fa]\ m\ voi opri numai asupra reac]iei
lui Iorga fa]\ de Polonia la izbucnirea celui de al
doilea r\zboi mondial.
Pân\ în prezent reac]iile sale le g\sim înserate mai
ales în publica]iile pe care istoricul le patrona:
Neamul Românesc [i Cuget clar (noul „Sem\n\tor”)
[i au o not\ aparte fa]\ de evoc\rile f\cute în publicistica
interna]ional\. Sunt în felul lor unice. Datorit\, în primul
rând, sincerit\]ii [i cordialit\]ii lor. Apari]ia eseurilor
respective a început înc\ din august 1939 prin descrierea
„fantomei sângeroase” (p.225), care b\tea la u[a omenirii,
în ciclul de poeme înserate sub genericul: R\zboiu. Iorga
ne pune în fa]a cataclismului care: - „În nebunia-i
c\l\toare / Cu o suflare otr\vitoare / Ucide bietele
popoare”.
O dat\ cu izbucnirea r\zboiului, Iorga devine în
publica]iile men]ionate un „cronicar” al evenimentelor
dramatice prin care trecea poporul polonez, paginile
„Neamului Românesc” sau ale „Timpului” stau m\rturie.
Astfel, la 3 septembrie public\ editorialul În fa]a
r\zboiului, consemnând c\ „m\celul uria[ începe, f\r\
a cru]a popula]ia civil\”. Evocând experien]a pe care
istoria i-o aducea în aten]ie, Nicolae Iorga face o îndoit\
profe]ie, care se verific\ pân\ la urm\ în plan european,
respectiv c\ „nu va învinge tehnica superioar\, ci inteligen]a
conduc\torilor, însufle]ita lor convingere c\ (ace[tia)
lupt\ pentru dreptate [i umanitate. {i orice speran]e
de lovituri repezi [i decisive se va sf\râma de rezisten]a
de care sunt capabile numai popoarele care au cultul
onoarei [i deprinderea, de atâtea ori secular\, a jertfei”.
Este urmat acest verdict de aforismul s\u: „Cine predic\
r\zboiul ca o dovad\ de vitalitate, face un mare p\cat
înveninând sufletele cu o doctrin\ atât de r\uf\c\toare
pe cât de fals\”.
{tirile [i comentariile dureroase de pe front sau
interven]iile [i ve[tile transmise de agen]iile de pres\
de la fa]a locului sau din diferite capitale, nu au for]a de
a penetra în con[tiin]a cititorului ca fraza incandescent\
din editorialele iorghiene, a[a cum este cel din 8 septembrie.
Comentând [tirea despre intrarea în vechea capital\ a
Poloniei a cizmei hitleriste, Nicolae Iorga public\ pe
prima pagin\ mini-editorialul Ce este Cracovia.
Pu]ini publici[ti ai acelor timpuri au scris fraze atât
de vibrante, precum profesorul Iorga, membrul Academiei
din aceast\ urbe, înc\ din 1924, membru, totodat\, doctor
Honoris Causa a cinci universit\]i poloneze.
„În condi]ii umilitoare pe care nu am a le judeca,
[i nu numai c\ sînt de competen]a altora, Cracovia a
fost ocupat\. În trecutul nostru însu[i, leg\turile cu acest
mare centru al evului-mediu, cu morminte regale, la
care s-a adaos acela al mare[alului Pilsudski, rege al
credin]ei [i al vitejiei, au fost strânse, [i pentru aceia
c\ acest eveniment militar are un r\sunet adânc în inimile
noastre, capabile de a p\stra, în ciuda fatalit\]ii împrejur\rilor,
toate vechile [i sfintele noastre prietenii. Cracovia nu
putea fi supus\ primejdiei de distrugere ale unor
lupte. Ora[ul sacru al poporului polon e [i un mare tesaur
de art\, de la m\rea]a catedral\, de la hala negustorilor
pân\ la minunea de arhitectur\ italian\ de la Wawel,
cu cenu[a unor mândri st\pânitori de popoare. Am locuit
[i eu în aceast\ frumoas\ [i nobil\ cetate. Din turnul
marii biserici r\sun\ de veacuri imnul sunat de trâmbi]i
în patru col]uri ale lumii pentru libertatea Cracoviei
de groaznica sil\ a t\tarilor secolului al XIV-lea. Pe
vremea aceia cerurile erau înc\ deschise pentru suferin]a
poporului....”
Refugia]i polonezi în România
în prim\vara anului 1940
Continuând în num\rul din 18 septembrie cu reflec]ii
înserate pe prima pagin\ asupra tr\iniciei na]iunilor,
istoricul se întreab\ dac\ popoarele pot fi distruse
R\spunsul s\u este categoric: – nu! Deoarece, „dup\
biruin]a principiului na]ional, statele, cât de mici ar
fi, sunt na]iuni, iar na]iunile sînt o form\ organic\ a
umanit\]ii (subl. N.Iorga) pentru c\ sînt n\scute, iar
nu f\cute. {i de aceea ele vor asista, desigur, la meritata
pedeaps\ a (din partea)ap\r\torilor”. Profe]ie care se va
adev\ri peste cinci ani!
În pagina a patra a publica]iei Nicolae Iorga aduce
un elogiu eroismului poporului polonez, relevând c\
„încercuit\ [i lovit\ de tot ceea ce tehnica ofer\
acestui r\zboi industrial, Polonia î[i ap\r\ fiin]a [i
p\mântul str\mo[esc cu o tenacitate ce poate fi dat\
ca exemplu. Aducem [i noi în aceste grele ceasuri omagiul
nostru admirabilei ]inute [i eroicelor divizii poloneze”.
Refugia]i polonezi
în fa]a unei biserici catolice
Dup\ ce a venit [i atacul stalinist, dinspre est, asupra
Poloniei, s\vâr[it în zorii zilei de 17 septembrie de
armata ro[ie, împlinind a patra dezmembrare a statului
polon, împreun\ cu cea german\, Nicolae Iorga public\
eseul Înaintea teribilei fatalit\]i. În el, istoricul analist
Refugia]i polonezi în România
în prim\vara anului 1940