Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

Doina de jale[i maneaua de criz\AZI, TURCII s`nt un popor simpatic [i h`tru,cu fesurile, turbanele [i narghileaua lor.N-au fost astfel, totdeauna, e adev\rat;c`nd i-a adus `n Europa emirul Osmande prin stepele Asiei, `n urm\ cu vreo [aptesute de ani, erau destul de `ncrunta]i, cams`ngero[i [i pu[i pe jefuit necredincio[iicre[tini de prin partea locului, ba, maimult, unul dintre mai-marii lor voia s\ dea caluluiov\z tocmai din „pristolul de la Roma”, cum zice MihaiEminescu, un poet ghiaur `ntr-o scrisoare a sa. Acum,dup\ ce visele de m\rire s-au n\ruit [i la Roma n-au maiajuns pentru c\ un oarecare {tefan cel Mare, poreclit„Atletul cre[tin\t\]ii”, se spune c\ i-a oprit din drum,s-au f\cut oameni plini de bl`nde]e, buni negustori, cu„ba[tani” care cump\r\, de la noi, fotbali[ti [i fetefrumoase, oferindu-ne, `n schimb, tot felul de lucruridulci [i mizilicuri: halva, baclava, sarailie, iaurt, salam,ghiuden – n-am mai fi gustat nimic giuguc dac\ osmanl`iiar fi r\mas s\-i firitiseasc\ doar pe urma[ii lui GingisHan, prin iurtele mongole. Pa[al`c n-au putut `n ]\rileromâne, dar ne-au l\sat, `n contrapartid\, cu se ziceast\zi, o raià de cuvinte; unele ginga[e (sat`r, hanger,iatagan, ghiulea, daraban\), altele, numind meserii vechi[i noi (hangiu, gelep, geamba[, salahor, giuvaergiu,dulgher); ne-au invitat la bairam, ne sf\tuiesc s\ negr\bim `ncet (iava[-iava[, bre, c\ doar nu dau turcii) [ine-au f\cut designul caselor, hainelor [i accesoriilor(cear[af, catifea, dulap, ciorap, geam, raft, canat,iatac, geant\, colan); au plantat salc`mi `naintea lui MihaiTatulici, au frecat [i au ars mangalul, ne-au pus beizadelepe cap, s\ ne sictireasc\ ieri din fuga cailor, azi, din[uierul discret al limuzinelor.Dar cuv`ntul cel mai de pre] [i mai rezistent latoate schimb\rile a fost maneà (al\turi, desigur, de„bac[`[” sau „bac[i[”, dup\ cum vorbim, `n Moldovasau Muntenia); au venit cu el, se spune, `n urm\ cu vreotrei sute de ani, turci]ii din Fanar, care s-au speriat foartede „comorile folclorului nostru”, servite la bairamuriledin Beilicul Ia[ilor ori Bucure[tilor. Pe aici se c`ntaudoine [i balade, de c\tre ni[te ]\rani de prin mahalale,numi]i l\utari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze [i ]ambal;unele, cele de jale [i de dragoste, mai treac\-mearg\, darfioroasele balade de haiducie [i de ocn\ nu le spuneaunimic de bine fanario]ilor pu[i pe fum\rit [i cu sat`rulfirmanului deasupra capului. Atunci, au b\tut din palme[i au chemat pe maneli[ti, l\utarii lor de la Bosfor, iarace[tia au adus tot felul de ]itere s\ le c`nte de dorulcad`nelor [i semilunii l\sate la vatr\, la Istanbul. Ojale mare a cuprins spa]iul mioritic; l\utarii [i ciobaniib\[tina[i c`ntau/ ziceau prin p\duri, prin mun]i [i v\i,„Miori]a”, „Me[terul Manole”, „Baba Novac”, „Miuhaiducul”, tot felul de doine [i balade, folosind, mai ales,buciumul, s\ se aud\ jalea românului, `n vreme ce, `ncele dou\ capitale, la cur]ile domnilor fanario]i, maneauasuna cu jale, c`nt`nd toat\ suferin]a exila]ilor dinFanar `ntre galbenii, holdele, sarea [i fetele localnicilor.Spre beneficiul istoricilor [i sociologilor, s\ spunemc\ atunci a fost primul moment, decisiv, al confrunt\riidintre specificul na]ional [i fenomenul globaliz\rii; ac`[tigat, fire[te, globalizarea, atunci ca [i acum. {i iat\de ce. Mai `nt`i, doina [i balada erau c`ntece vechi,pr\fuite, expirate, „b\tr`ne[ti”, cum li se mai spunea;mai mult, tot felul de oameni se certau aman-aman peoriginile cuv`ntului doin\: Cantemir zicea c\ e numeleunui zeu r\zboinic dac, I. Malinescu `l deria din Danubius[i Diana, I. Heliade-R\dulescu `l credea venind din Dianaplus „oda”, A. T. Laurian [i I. C. Massim o ]ineau langacu latina (din verbul „doleo” care `nseamn\ „adurea”), Cihac o d\dea pe s`rbescul „dvoini]a” („fluierdublu”), iar un istoric [i lingvist improvizat dinspre zilelenoastre a avut revela]ia unui t`rg `ntre ciobani, purtatprin strig\te de pe v`rful unui munte pe altul („dai oi,u\i?”, `ntreba unul; „dau oi, u\i”, confirma altul: [iuite a[a s-a n\scut doina-doina, c`ntec dulce, c`nd teaud,nu m-a[ mai duce). La toate acestea a mai contribuit[i poezia din c`ntecele b\tr`ne[ti, greu de priceput,cam `ncifrat\, iar omul la necaz sau la bairam numaide eseuri [i hermeneutic\ n-are timp; cum s\ `n]elegilesne [i, mai ales, s\-]i mearg\ la sufletul chinuit dedragoste pentru cad`na din seraiul de la Istanbul, c`ndl\utarii [i ciobanii spun: „L-am c\tat [i l-am aflat,/ ~nmijlocul codrului,/ La Cur]ile Dorului,/ Unde stau por]ilenchise,/Por]ile le-am descuiat,/ Pe b\di]a mi l-am luat”,[i: „M-am aflat dat g`ndului/ La Cur]ile Dorului,/ Undespor]ile deschise,/ M`ndrele pe table scrise”? Sauc`nd vor s\ fac\ filosofie, definind omul `n acest fel:„Trupul din lut,/ Oasele din piatr\,/ Ochii din mare,/Frumuse]ile din soare,/ Dragostele din v`nt”?Cu at`tea pietre legate de picioru[ele firave ale c`nteculuinostru popular nu e de mirare c\ maneaua globalizant\a c`[tigat partida [i s-a umplut de glorie, `n vremeafanario]ilor [i `n zilele noastre, c`nd a revenit, viguroas\,c`ntat\ mai ales la nun]i, botezuri, `nmorm`nt\ri, radio[i televiziune, discoteci [i hore (adic\, manele) `n sat:maneli[tii de azi au preluat de la vechii „doinitori”(„doina[i”?) c`teva instrumente cu coarde, la care auad\ugat „clapele” (acordeon [i org\), p\str`nd, `ns\, de lavechii maneli[ti versurile simple [i ad`nci, f\r\ amarnicelecontorsion\ri stilistice de la Curtea Dorului: c`ntecele„b\tr`ne[ti” s-au retras prin te miri care unghere din mun]iipatriei (la Soveja, prin codrii Vrancei, g\sea Alecu Russo,exilat acolo de fanariotul Mihail Sturza, balada „Miori]a”),iar maneaua a triumfat [i s-a actualizat mereu, (de)pl`ng`ndsoarta bietului om sub vremi. Fenomenul globaliz\rii prinmanele e c`t se poate de serios, o dat\ ce un etnopsihologde notorietatea lui Vintil\ Mih\ilescu ne `nva]\ c\ „Manelelesunt politizarea c`ntecului popular. Cineva spunea c\, a[acum exist\ visul american, exist\ [i visul românesc alreu[itei. Manelele sunt epopeea zilnic\, cotidian\, a reu[iteila români (...) Oricine se uit\ pe texte vede un lucru simplu– «prietenii [i du[manii». Nu ai nimic intermediar. Eucred `n aceast\ etologie de care vorbeam – ataci sau fugi”.Dar mai multe ne spun chiar c`ntecele, duioaselemanele. De dragoste, c`nt\ astfel: „Iubito, nu pl`nge, [tiic\ n-o s\ te las? Po]i s\ m\ urm\re[ti la fiecare pas,/Iubito, nu pl`nge, ce a fost vom [terge,/ Lacrima `]i curge,iubito, nu mai pl`nge”; „Dac\ beau [i m`ine tot degeababeau/ G`ndul de la tine nu mi-l pot lua/ S\ renun] latine sau s\ nu renun]”; „Nu m\ a[teptam c\ de m`ine ams\ r\m`n f\r\ tine/ {i ai s\-mi rupi sufletul/ Dac\ ]ie ]iemai bine s\ nu stau l`ng\ tine/ Am s\ fac cum spuitu/ ~mi pl`nge inima `n mine”. Uite [i visul american,`n varianta voioasei manele române[ti: „Frumoas\ via]\duc/ S\ fii la fix/ Cu banii”; „Oare ce m-a[ fi f\cut/ Denu te-a[ fi cunoscut/ S\raci am`ndoi am fost/ Am pornitcu greu de jos/ De la lingur\ [i sare/ Poate de-am fiMIERCURI, 16 decembriea ap\rut cel de-al 40-lea volumdin colec]iaBiblioteca pentru to]ieditat\ deJurnalul Na]ional,primul volum al romanuluiLa MedelenideIonel Teodoreanu„Cartea este cel mai impresionant [i maifermec\torpoem epic dedicat marilor vacan]e din întreaganoastr\ literatur\”,scrie Paul Cernatîn prefa]\Tabel cronologic [i referin]e critice de MihaiIov\nelCoperta: detaliu din În gr\din\ de Nicolae Granta c t u a l i t a t e afost boga]i/ N-am fi fost apropia]i”. De gelozile care etot un fel de dagoste: „Te-am v\zut, te-am v\zut, teamv\zut/ De m`n\ cu-altcineva/ {i-am sim]it c\-mi ardeinima”. De haiducie (voinicie), chiar dac\ Miu haiducul,{apte-Cai [i Iancu Jianu s`nt acum b\ie]ii de b\ie]i, b\ie]iide cartier sau [mecherii: „Nu-]i mai da at`tea aere/ Amo mare sup\rare/ Pe [mecherii non valoare/ B\i, fraiere,/Cu un cuv`nt te bag `n boal\/ {tii c\ te fac din vr\jeal\,[mechere”; „Toat\ via]a am hoin\rit/ Dar acum m-amlini[tit/ Borfa[, vagabond, b\iat r\u/ Dar cum s`nt eus`nt al t\u/ C`t am fost eu de nebun/ Tu m-ai f\cutb\iat bun/ Eram vai de steaua mea”. Uneori, reg\sim[i un subtil demers filosofic, `n sensul sentin]elor carteziene:„Cum a fost a fost/ Ce va fi va fi/ Cum va fi vom [ti/Sau poate nu vom [ti”; „Cu ce m-am ales `n via]\/ Ceamb\ut [i ce-am m`ncat/ {i cu ce am str`ns `n bra]e/Oare ce-i pe primul loc `n via]\?”.Dar forma cea mai actual\, „racordat\” la via]aromânului, dar [i la starea omului global, r\m`ne maneauade criz\; iat\ sonorit\]ile ei române[ti [i universale, pentrucei s\r\ci]i, mai `nt`i: „Vremuri bune de alt\dat\/ S-autot dus [i nu mai vin/ Toat\ lumea e stresat\ c\ viaa eun mare chin/ Chiar [i boga]ii sunt stresa]i/ Cu criza nusunt `nv\]a]i/ C\ or avea ei propriet\]i, dar nu mai aulichidit\]i”; [i: „Azi e[ti jos, m`ine e[ti sus/ To]i suntem`ntr-o lupt\ acerb\ de-a ajunge c`t mai sus,/ Dar acumsuntem to]i jos”; este, `ns\, [i varianta manelei de criz\de tip je m’en fiche, care se c`nt\ pentru victorio[ii crizei:„S-a dat mare zvon `n ]ar\/ C\ e criz\ financiar\/ Darnu m\ intereseaz\/ Pe mine nu m\ afecteaz\/ Eu n-amteam\, n-am habar/ Stau bine financiar”. Iar l\utariiTarafului de la Clejani au chiar [i o solu]ie foarte ingenioas\,expus\ `n videoclipul „Criza la români”, unde ne dau unsfat pe care nu-l putem refuza: „Pe timp de criz\, investe[te`n alcool!”. ~n sf`r[it, [i ca o dovad\ `n plus c\ maneauaface parte din via]a de zi cu zi, minut cu minut, a românului,iat\ maneaua divei p\r\site: „Un b\iat din Re[i]a/ Aajunspe la Bucale? {i s-a ata[at de-o div\/ La o curs\ demotoare? Ea o tip\ cu mul]i bani/ {i mult mai mare deani/ S-a `ndr\gostit de Dani/ F\r\ s\ conteze banii/ Eaaranjat\ frumos/ ~n campanii de folos/ Pentru ajutarea]\rii/ {i alungarea ]ig\rii./ El un bun ecologist/ {i cu sufletde artist/ S-a `ndr\gostit de ea/ Pe nume Mihaela/ Dragosteav`rst\ nu are/ Iubirea noastr\-i prea mare/ Ne iubim noaptede noapte/ Cu to]i paparazzii-n spate!”.{i, `nc\, vechea versiune a manelei de ocn\, dedinainte de ’89 („~nchisoarea cu capace/ Unde to]i[mecherii zace/ {mecherii din tot raionul/ {i din totPantelimonul”), a suferit c`teva binevenite modific\ripentru a fi c`ntat\, azi, omului de afaceri: „Ieri, `npalat aurit/ Azi, `n pat de fier coclit”. P\cat c\ h`rtia deziar nu c`nt\, `nc\. S\ vezi atunci jale mare pe la toatechio[curile cu ziare, cu versurile acestea, cu muzicalor inconfundabil\.Ioan HOLBAN3România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c eUneori, distan]a dintre operaîncheiat\ [i cea înc\ în lucru enesemnificativ\. Dar e dreptulsubveran al artistului s\ decid\.V\duvele abuziveRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20094DIN TITLU nu se refer\, literalmente,doar la v\duve. Am în minte o serieîntreag\ de mo[tenitori, de la copii,la nepo]i, la rude apropiate sau îndep\rtate,la executori testamentari [i cunoscu]iori editori care-[i imagineaz\ c\ audat lovitura publicând manuscriseleinedite ale unor scriitori mai mari saumai mici. Nu e vorba doar de problemabanilor, ci [i de cea a dreptului posterit\]iide a da la tipar un manuscris f\r\ consim]\mântulautorului. Oricât de „avansat” ar fi un manuscris, elnu e des\vâr[it decât atunci când artistul a decis asupraîncheierii sale. Uneori, distan]a dintre opera încheiat\[i cea înc\ în lucru e nesemnificativ\. Dar e dreptulsubveran al artistului s\ decid\. Într-o scen\ faimoas\din Spre far de Virginia Woolf, pictori]a Lily Briscoedecide s\ termine tabloul doamnei Ramsay la zeceani dup\ ce începuse s\-l picteze:„Repede, ca [i cum ceva de acolo ar fi chemat-o,Lily se întoarse la pânz\. Era acolo, tabloul ei. Da, cutot verdele [i albastrul lui, cu toate liniile-i perpendiculare[i transversale, cu toat\ str\dania lui de a spune ceva.«O s\ fie atârnat în pod; o s\ fie distrus. Dar ce maiconteaz\?» se întreb\ Lily luând din nou penelul înmân\. Privi la sc\ri; erau pustii; privi la pânz\; eraneclar\. Cu o subit\ intensitate, de parc\ o frântur\de secund\ izbutise s\ vad\ limpede, trase o dung\ depenel acolo, în centru. Gata; tabloul era terminat. «Da»,î[i spuse, sleit\ de vlag\, l\sând pensula din mân\, «amavut [i eu revela]ia mea.»”F\r\ aceste cuvinte – „I have had my vision” –, operade art\ r\mâne un obiect mort. Or, asupra acestuilucru poate decide doar creatorul. Tot restul e istorie[i critic\ – literar\ sau de art\.Chiar s\pt\mâna trecut\, România literar\ne-a oferit exemplul unei c\r]i cu o istorie zbuciumat\.De data aceasta, lucrurile sunt înc\ mai complicate,dac\ nu de-a dreptul senza]ionale. Str\ina, romanul caretrebuia s\ încheie ciclul Halippa al Hortensiei Papadat-Bengescu, s-a pierdut în editur\, în faza preg\tirii pentrutrimiterea la tipar. Gra]ie mai multor întâmpl\ri norocoase,în clipa de fa]\ ne afl\m în situa]ia de a avea aproximativo mie de pagini de manuscris, f\r\ s\ se [tie îns\exact în ce m\sur\ ele au fost folosite de c\tre HortensiaPapadat-Bengescu. E doar una din dilemele pe caretrebuie s\ le rezolve admirabilul editor Gabriela Om\t:„Manuscrisele cunoscute din lotul Str\ina sunt clasabileîn dou\ categorii care, în opera]ia edit\rii, necesit\ untratament diferit; unele pot fi reproduse ca atare, cuminime interven]ii de editor, celelalte, adesea înstadiu bruionar [i redactate extrem de labirintic, impuno rea[ezare a materiei spre a deveni inteligibile.”Fire[te c\ în acest caz nu ne afl\m sub ru[inoasasintagm\ din titlu: e vorba de o eroic\ încercare de aaduce la lumin\, din mâlul textual în care se afl\, [ipagini de cert\ valoare literar\, dar [i fragmente despreal c\ror loc în structura romanului se pot emite doaripoteze. D-na Om\t, în deplin\ onestitate filologic\, neinformeaz\ c\ tot ce lipse[te acestei vaste materii este„asamblarea perfect articulat\” – cu alte cuvinte,echivalentul din cartea Virginiei Woolf al tr\s\turii depenel finale. Adic\ exclama]ia triumf\toare a artistuluiîn clipa în care a r\pus fiara crea]iei.Am în mân\ un obiect superb, una din cele maifrumoase c\r]i pe care le-am v\zut în ultima vreme. Nue vorba de-o lucrare bibliofil\, de[i îi prev\d de pe acumun destin aparte, fie [i din cauza gre[elii de tipar vizibil\înc\ de pe pagina de gard\: de[i data oficial\ de apari]iea c\r]ii este 17 noiembrie 2009, un redactor neglijenta l\sat ca dup\ numele editurii, Alfred A. Knopf, s\figureze drept an al public\rii... 2008! Pot depunem\rturie c\ volumul a ap\rut în 2009, din moment ce,într-o împrejurare norocoas\, am intrat în posesia luipe 10 noiembrie 2009, proasp\t trimis de editur\ uneipublica]ii americane în redac]ia c\reia se întâmpla s\m\ aflu. {i dac-ar fi s\ fiu cârcota[ pân\ la cap\t,exemplarul meu are 280 de pagini, [i nu 304, cum eronatni se comunic\ pe amazon.com!E vorba de romanul inedit al lui Vladimir Nabokov,The Original of Laura. Povestea c\r]ii e spus\ de fiulmarelui romancier, Dmitri, în prefa]a la fastuoasa edi]ietocmai publicat\: „Pe când prim\vara c\ldu]\ a lui 1977pogora peste regiunea lacurilor elve]iene, am fost chematdin str\in\tate s\-l vizitez pe tata, aflat pe patul de spitalîntr-o clinic\ din Lausanne. Fiind în convalescen]\ dup\o opera]ie considerat\ banal\, se infectase cu un bacilde spital care-i diminuase rezisten]a. [...] Tata c\zusepe coasta unui deal în timp ce se deda pasiunii sale deentomolog [i r\m\sese în]epenit într-o pozi]ie straniepe pant\, în timp ce cabinele pline de turi[ti r\spundeaucu râsete zgomotoase, luând drept o fars\ de vacan]\strig\tele sale de ajutor [i fluturarea plasei de fluturi.[...] S-ar putea s\ nu fi fost nici o leg\tur\, dar acestincident din 1975 p\rea s\ inaugureze o perioad\ deboli care nu s-au încheiat pân\ în acele îngrozitoare zilede la Lausanne.Dar n-a încetat s\ scrie. Lucra la un roman pe care-lîncepuse în 1975 – în acela[i an decisiv: o capodoper\embrionar\ ale c\rei p\r]i geniale începeau s\ se vad\ici-colo pe eternele sale cartona[e de lucru. Vorbea arareoridespre am\nuntele c\r]ii la care scria. Dar pentru c\ sim]eaprobabil c\ prilejurile de a vorbi despre ele se împu]inau,a început s\ ne povesteasc\ mamei [i mie anumite am\nunte.Taclalele noastre de dup\ cin\ deveniser\ mai scurte [imai abrupte [i se retr\gea în camera lui ca [i cum s-arfi gr\bit s\-[i termine lucrul.”Pe patul de spital, Nabokov i-a ordonat so]iei ca,în cazul în care va muri înainte de a-[i termina romanul,s\ ard\ manuscrisul. Evident, a[a cum s-a întâmplat[i atunci când Kafka i-a cerut un lucru similar prietenuluis\u Max Brod, dorin]a testamentar\ n-a fost îndeplinit\.Din fericire. Nu discut, aici, valoarea c\r]ii, cu atât maimult cu cât ea e, dup\ expresia lui Martin Amis,„ceva între larv\ [i pup\. „E, îns\, miraculos ce au reu[its\ fac\ editorii din cartona[ele pe care Nabokov ascris atât fragmente de proz\ (ceea ce a îndrept\]it edituraAlfred A. Knopf s\ subtintituleze cartea „a novel infragments”), cât [i colec]ii de sintagme sau liste desinonime a c\ror întrebuin]are în carte r\mâne un secretdisp\rut odat\ cu autorul.Nu m-a[ aventura s\ fac, deocamdat\, judec\]i devaloare privind micro-romanul lui Nabokov. Ca obiectbibliofil, ne afl\m îns\ în fa]a unei realiz\ri des\vâr[ite.De la calitatea hârtiei – de fapt, un carton sub]ire, semimat– pân\ la tehnoredactare [i design, cei îns\rcina]icu „construc]ia” obiectului au dovedit un bun-gustdes\vâr[it. Pagina de carte func]ioneaz\ ca un passepartout:în partea de sus e reprodus\ fidel „cartoteca”scris\ de mân\ de Nabokov, iar în partea de jos se afl\textul transcris în litere tipografice. Numerotarea e dubl\,una corespunzând c\r]ii ca atare, cealalt\ fragmentelorreproduse. Astfel încât, finalmente, avem o carte de 280de pagini care con]ine o sum\ de fragmente numerotateindividual [i purtând numele sec]iunii la care se refer\.Materie de prim\ mân\ pentru istoricul literar,conectat astfel la gândurile [i ideile scriitorului, dar [ipentru bibliofilul fascinat de laboratorul de crea]ie,cartea îndeamn\ la visare. Dmitri Nabokov m\rturise[teîn încheierea prefe]ei c\ n-a avut nici un moment inten]ias\ ard\ manuscrisul c\r]ii. Chiar dac\ felul în care serefer\ la ciornele romanului e ap\sat encomiastic, putempune excesele pe seama piet\]ii filiale. E limpede îns\c\ nici el, [i nici truditorii pe manuscrisele r\mase dela marii scriitori nu trebuie s\ suporte stigmatul dinfruntea rândurilor de mai sus. Dincolo de oarba setede bani a mo[tenitorilor exist\, din fericire, jertfa niciodat\r\spl\tit\ cum se cuvine a celor pentru care cartea pierdut\[i readucerea ei la via]\ ei merit\ un efort pe m\suracelui depus la restaurarea unei fresce de valoare inestimabil\.Dar asta nu înseamn\ c\ v\duvele abuzive nu exist\.Ba chiar s-ar putea s\ fie majoritare! •

B\nuiesc c\ ale[ii invita]i prezen]i în sal\ la decernareaPremiului au fost la fel de mira]i de alegerea batistei ca tem\ adiscursului laureatei cum vor fi fost domni[oarele dinCambridge de camera separat\ a Virginiei Woolf.s a l o n l i t e r a rDestinatar: doamna Tia {erb\nescuADrag\ Tia,M CITIT ÎN ultimul timp dou\ eseuride tipuri foarte diferite, care au îns\în comun calitatea scrisului [i felul încare-[i invit\ cititorul s\ intre în joculnesfâr[it de primejdios al ideilor. Primuleste cel pe care mi l-ai dat tu [i pentrucare, iat\, î]i mul]umesc cu aceast\scrisoare. Este vorba de Virginia Woolf, O camer\separat\, tradus de Radu Paraschivescu. Invitat\ în1928 s\ ]in\ o serie de conferin]e în fa]a unortinere studente de la Cambridge, doritoare s\ ajung\romanciere, Virginia Woolf le ia prin surprinderedând ca secret al reu[itei scrisului feminin un detaliude ordin practic, unul pur exterior, aproape comic.Laitmotivul prozatoarei este c\, pentru a scrie unroman bun, o femeie nu are nevoie decât de o camer\separat\, pe care s\ o poat\ încuia ca s\ nu fie întrerupt\,[i de cinci sute de lire pe an, bani proprii. Întotdeaunami-a pl\cut cum scrie eseista Virginia Woolf, esteacel tip de eseu care te prinde în plasa lui ca un thriller.{i, într-adev\r, în A Room of One’s Own, ea izbute[teun fel de roman al scrisului, un roman cu femeia înrolul principal, o intrig\ cu obstacole multe [i cudeznod\mânt fericit. Titlul însu[i e romanesc [i e[ocant. Fiind scrise în 1928, paginile Virginiei Woolfsunt destul de marcat feministe, dar dincolo de parteamilitant\ a eseului (care dateaz\, pentru c\ toatepiedicile de odinioar\ au disp\rut, astfel c\ eabate, de altfel cu delicate]e, la u[i de mult deschise),dincolo de asta, deci, se afl\ atâtea observa]ii teribilde incitante [i atâta literatur\, încât te sim]i pe locprizonier al scrisului ei. E mult\ ironie în paginileei, [i mult bun-sim]. Dintre toate lucrurile care miaupl\cut, aleg doar unul: nu trebuie s\-]i falsificiscrisul dup\ valorile altora, ci s\ fii tu îns\]i. Iat\care e, pentru mine, pasajul-cheie: „«Aceast\ cartemare», «aceast\ carte de nimic» – aceea[i carteeste obiectul ambelor categorisiri. Nici lauda, nicidezaprobarea nu înseamn\ nimic. Nu, oricât de pl\cutar fi s\-]i petreci timpul f\când m\sur\tori, estecea mai inutil\ ocupa]ie, iar supunerea fa]\ de hot\rârilem\sur\torilor este cea mai servil\ dintre atitudini.Atâta timp cât scrii ce vrei, numai asta are importan]\[...]. Dar s\ sacrifici fie [i cea mai mic\ parte dinîntregul viziunii tale, o nuan]\ de culoare, din respectVirginia WoolfDESPRE LITERATUR|,CU BUCURIEAve]i camer\separat\?pentru cine [tie ce director cu o cup\ de argint înmân\, sau pentru vreun profesor cu o rigl\ pe care-o]ine ascuns\, înseamn\ s\ comi]i cea mai abject\tr\dare...” Cred c\ e destul de limpede c\ aici nu evorba de a ]ine cont de observa]ii critice punctuale,care sunt în spiritul [i în sprijinul c\r]ii [i care facbine oric\rui scriitor, ci de falsificarea celor maiintime resorturi ale scrisului. Nu [tiu dac\ e adev\rat,dar cineva mi-a spus c\ în Morome]ii, Preda a introduscuplul Polina-Biric\, adic\ s\racii, oropsi]ii, revolta]ii,la `ndemnul unui critic care i-a sugerat c\ lipse[teacest „aspect” din lumea satului s\u. Mi se pareplauzibil, pentru c\, chiar dac\ sunt f\cu]i cu acela[italent, cei doi par lipi]i pe deasupra, nu fac parteorganic din lumea Morome]ilor [i am sim]it instinctivasta de la prima lectur\. Era acolo o mic\ tez\ carenu se potrivea cu restul. A[adar iat\ c\ observa]iaVirginiei Woolf e valabil\ pentru toat\ lumea carescrie, nu numai pentru tinerele studente interbelicede la colegiile de fete din Cambridge. În fiecaredin femeile care scriu, spune Virginia Woolf, tr\ie[tesora lui Shakespeare. Aceast\ sor\ e real\, a murittân\r\ [i n-a scris, dar „tr\ie[te în domniilevoastre, în mine [i în multe alte femei care nu suntcu noi în seara aceasta”. Între care, poate, [icontemporanele noastre.În ce prive[te al doilea eseu, e scris de o femeieîn care tr\ie[te poate, sora lui Shakespeare,doamna Herta Müller. Se nume[te PrivireaStr\in\ sau Via]a-i un sictir b\tut în piu\(traducerea e de Alexandru Al. {ahighian).Recunosc f\r\ ipocrizie c\, dac\ scriitoarean-ar fi luat Premiul Nobel, cred c\ n-a[ fi ajuns s\citesc aceste pagini. De[i pline de greutate, de[i caut\o cale de acces între con[tient [i subcon[tient, secitesc u[or, pentru c\ sunt filtrate pân\ la extremalimpezime. {i m\ gândeam, citind, c\ Premiul Nobelare calitatea de a face oamenii vizibili [i c\, oricâtam fi cârtit împotriva lui, e binevenit, fiindc\ red\cuvintelor cuiva adev\rata lor greutate, o greutatecare, altfel, poate c\ ar fi fost trecut\ cu vederea.Aici, ca [i la Virginia Woolf, punctul de plecare eceva concret, palpabil, [i anume obiectele oarecare,banale, chiar umile. (La fel a procedat doamna HertaMüller ‘n discursul de recep]ie, la ceremonia de laStockholm. B\nuiesc c\ ale[ii invita]i prezen]i însal\ la decernarea Premiului au fost la fel de mira]ide alegerea batistei ca tem\ a discursului laureateicum vor fi fost domni[oarele din Cambridge decamera separat\ a Virginiei Woolf). Privirea Str\in\nu trebuie confundat\, a[a cum avem tendin]a s-ofacem, cu privirea str\inului, un loc comun literar pecare îl [tim cu to]ii, acel ochi proasp\t care vede totce ochiul tocit al autohtonului nu mai percepe. PrivireaStr\in\ n-are a face cu noutatea [i necunoscutul, ci,dimpotriv\, cu familiarul [i se bazeaz\ pe faptul c\în via]a noastr\ „obiectele se repet\” [i ne g\sescoriunde am fi: „Lucrurile necunoscute nu-i obligatoriuHerta Mülers\-]i fie str\ine, dar cele cunoscute î]i pot deveni”.Sunt lucruri care te oblig\ la retr\ire, care nu telas\ s\ ui]i sau „s\ faci abstrac]ie de tine”.În cazul Hertei Müller, aceast\ privire a fostgenerat\ de trecutul politic din ]ara de na[tere,România, ori de pove[ti din patrimoniul familiei,legate de traumele istorice, iar nu de sosirea în patrianou\, Germania. Urm\rit\ [i interogat\ de Securitate,tân\ra a trecut printr-o serie de întâmpl\ri dintre celecare las\ urme, iar acestea erau legate de obiecte. Depild\, cump\rându-[i o biciclet\, a aflat, din gurasecuristului, c\ „pe lume mai exist\ [i accidente decircula]ie”, iar aceast\ afirma]ie a fost repetat\ [ila urm\torul interogatoriu. A[a c\ tân\ra a renun]atdup\ numai câteva zile la biciclet\. Dar aceasta var\mâne mereu înc\rcat\ de un surplus emo]ional, deo nelini[te, de o ran\ deschis\ care d\ sim]uriloracuitate. Cojitul cartofilor e legat de alt\ poveste, dedata aceasta cu multiple r\d\cini istorice [i-a[amai departe. Banalul cotidian, care ne formeaz\ via]ade zi cu zi se poate înstr\ina dintr-o dat\ de noi, prinaccident personal sau istoric: „Din acest cotidians-a n\scut Privirea Str\in\. Treptat, pe t\cute, necru]\tor– în strad\, între patru pere]i [i în lucrurile care-]isunt familiare. Umbre însemnate cutreier\ locul,ocup\ pozi]ii.” Cei care-[i permit s\ fac\ abstrac]iede ei în[i[i nu au asemenea privire, sunt „persoaneintacte”, dar ceilal]i, cei care-[i simt „în trup nerviisuprasolicita]i”, ca ni[te a]e de care nu se pot descotorosi,duc pretutindeni cu ei o Privire Str\in\.La Herta Müller accentul cade pe politic,fiindc\ politicul este ceea ce i-a creatPrivirea Str\in\. Poate c\ [i mai grav estecând Privirea Str\in\ trece din planulpolitic în cel metafizic, când o ai structural,ca Cioran, sau când o dobânde[ti prindestin, prin accidentele biografice. Presupun c\ oasemenea Privire Str\in\ a generat paginile bizareale lui Urmuz. Pentru cei mai mul]i, ele sunt ni[terânduri comice, stârnesc râsul. Dar, în timp ce cititoriilui râdeau, el s-a dus într-un boschet la {osea [i [i-atras un glonte în cap. Explica]ia este c\, a[a cumspunea Ionesco, comicul e f\r\ solu]ie: „N-am în]elesniciodat\, în ce m\ prive[te, diferen]a care se faceîntre comic [i tragic. Comicul fiind intui]ia absurdului,mi se pare mai disperat decât tragicul. Comicul n-aresolu]ie. Pentru spiritul critic modern, nimic nu poatefi luat cu adev\rat în serios, [i nimic luat cu adev\ratu[or.” Exist\ un râs bun, eliberator, [i un râs disperat.}ie, Tia, ]i-l doresc numai pe primul! •5România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c eUn gînditor c\ruiavoca]ia cerului i-a furatiubita f\r\ a-i putea lua[i amintirea ei.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20096LA UN AN DUP| publicarea primuluivolum din Sau-Sau, Ana-Stanca T\b\ra[i,fidel\ proiectului de a-l reda integral peKierkegaard în limba român\, dar nuoricum, ci t\lm\cindu-l direct din danez\,ne pune la îndemîn\ cel de-al doileavolum al capodoperei autorului dinCopenhaga. Dac\ primul volum aveasubtitlul Un fragment de via]\ editat deVictor Eremita, cel de-al doilea volumcuprinde acela[i subtitlu la care este ad\ugat\ precizareaPartea a doua cuprinzînd hîrtiile lui B. Scrisori c\treA. Stufo[enia acestor formul\ri nu trebuie s\ necontrarieze, am\nun]imea protocolului l\muritor]inînd mai mult de epoc\ decît de gîndirea danezului.Dar, la fel ca în prima carte, suntem întîmpina]i deun autor talentat, tob\ de carte [i mustind de remu[c\riadînci, care folose[te filozofia drept pretext pentrua-[i dest\inui fr\mînt\rile.C\ci aceasta e prima [i cea mai st\ruitoare impresiecu care r\mîi citindu-l pe Kierkegaard: c\, dincolode cele trei stadii ale vie]ii spirituale pe care ne-amobi[nuit s\ le îngîn\m ca un leit-motiv atunci cîndîi pomenim numele – estetic, etic [i religios –, teorianu e decît paravanul de care are nevoie pentru a-[iexprima o sensibilitate surescitat\ pîn\ la paroxism.Scrisul îi este cu predilec]ie autoreferen]ial, filozofulfiind condamnat, sub înrîurirea dramei prin care atrecut, s\ scrie mereu despre sine. Parc\ tot universulse adun\ în marginile chinului personal, lumeaexterioar\ neavînd sens decît dac\ îi stîrne[te amintireadurerii proprii. A[a se face c\ toat\ curiozitatea decare este capabil seam\n\ cu interesul cu care bolnaviiî[i analizeaz\ propriul bete[ug. De aceea, neputînds\ vad\ realitatea decît prin fanta suferin]elor intime,Kierkegaard pare un intelectual a c\rui via]\ s-aîncheiat odat\ cu desp\r]irea de Regine Olsen, restulexisten]ei nefiind decît o lung\ [i virtuoas\ rumina]iepe seama trecutei rupturi. Un tîn\r care î[i sacrific\iubirea de dragul credin]ei [i care nu poate s\ îndureregretul decît convertindu-l într-un [uvoi discursivcu virtu]i speculative, acesta e profilul lui Kierkegaard.Un gînditor c\ruia voca]ia cerului i-a furat iubita f\r\a-i putea lua [i amintirea ei.Cel care a intuit cel dintîi primejdia autoreferen]ialit\]ii,adic\ pericolul solipsist ca, indiferent de tema asuprac\reia te apleci, s\ ajungi invariabil s\-]i plîngi demil\, cel care a mirosit primejdia a fost chiar Kierkegaard.Toate pseudonimele de care face uz [i to]i interlocutoriiimaginari cu care polemizeaz\ sunt subterfugii scenicemenite a-i acoperi mecanismul gîndirii: suferin]aprovocat\ de pierdere [i încercarea de a o înnobilaa[eazînd-o în lumina unei perspective cre[tine. Iarîn volumul al doilea din Sau-Sau impresia sup\r\toarec\ asist\m la o litanie cîntat\ obsesiv de acela[iglas este risipit\ prin apari]ia celor dou\ personajefictive, A [i B, protagoni[tii disputei, care î[i trimitunul altuia epistole pe tema iubirii [i a c\s\toriei.Dincolo de camuflarea autorului în spatelecelor dou\ figuri epistolare, c\rora de altfel nuezit\ s\ le atribuie din plin propriile calit\]i, ceeace izbe[te este u[urin]a cu care Kierkegaard vorbe[tedespre o tem\ de care nu a avut niciodat\ parte:c\s\toria. {i, în general, este uimitoare în acest volumvirtuozitatea cu care danezul atinge teme de care via]al-a ]inut mereu departe – seduc]ia, c\s\toria, copiii,datoria iubirii pentru so]ie în hotarele unui c\min,împlinirea so]ului în c\snicie, [i perpeturea iubiriifa]\ de so]ie în calitate de prim\ [i unic\ iubit\. Toateaceste teme sunt tratate prodigios, cu o dezinvoltur\de cunosc\tor experimentat, [i este greu s\ accep]ic\ de fapt Kierkegaard, printr-o iscusit\ parad\ degeniu, simuleaz\ o experien]\ pe care nu o are.„C\s\toria maturizeaz\ sufletul, dîndu-i deopotriv\sentimentul importan]ei, dar [i greutatea uneiresponsabilit\]i ce nu poate fi înl\turat\ prin argumentesofistice, din cauz\ c\ iube[ti. C\s\toria înnobileaz\omul prin ro[ea]a sfielnic\ a femeii, care educ\Elegiaconceptual\Søren Kierkegaard, Opere. Sau-Sau (2), trad. dindanez\, postfa]\ [i note de Ana-Stanca T\b\ra[i,Humanitas, 2009, 430 pag.deopotriv\ b\rbatul, pentru c\ femeia e con[tiin]ab\rbatului. C\s\toria melodizeaz\ emo]ia excentric\a b\rbatului, dîndu-i t\cutei vie]i a femeii putere [iînsemn\tate, dar numai în m\sura în care caut\ toateacestea în b\rbat, astfel încît t\ria ei s\ nu devin\nepotrivit\ pentru o femeie. Mîndra înfl\c\rare ab\rbatului e domolit\ cînd se întoarce mereu la ea,iar sl\biciunea femeii dobînde[te t\rie prin faptul c\se sprijin\ pe el.“ (p. 76)Frazele par desprinse dintr-un pomelnic cu îndemnuriaflat pe masa func]ionarului de stare civil\. Elesunt irepro[abile în inten]ia moralizatoare [i calpesub unghiul adev\rurilor surprinse. Dar detaliul acesta,departe de a-l mic[ora pe danez, pune în lumin\ otr\s\tur\ esen]ial\ a intimit\]ii oric\rui gînditorspeculativ: c\, pentru a analiza o tem\, ai nevoiede o fantezie care poate s\ nu aib\ nici o leg\tur\cu tema, dar care neap\rat trebuie s\ aduc\ un unghinea[teptat de interpretare. Iar unghiul lui Kierkegaardeste cel cre[tin. Altminteri spus: sursa originalit\]iiunui gînditor [i deopotriv\ familitaritatea lui cu oproblem\ depinde de cît\ imagina]ie poate trecedin minte în cuvinte [i abia în al doilea rînd decercetarea temei [i de tradi]ia avut\ la îndemîn\.Acesta e [i cazul danezului: un suferind, înzestrat cuo fantezie înmiit dospitoare, care scrie sclipitor,dar exclusiv sub unghi teoretic, despre o tem\ înprivin]a c\reia via]a nu-i d\duse nici o [ans\: c\s\toria.De aceea, judecat\ sub unghi psihologic, juridicsau medical – domenii aflate în afara elementuluipredilect al lui Kierkegaard – toat\ horbota conceptual\desf\[urat\ în jurul c\sniciei seam\n\ cu aripele uneiginga[e libelule: impresionante prin culoare, darfragile prin stofa din care sunt croite.Din acest motiv, Kierkegaard trebuie cititestetic [i nu sapien]ial. Îi urm\re[ti frumuse]eaanalogiilor [i spontaneitatea improviza]iilor, darnu semnele unei în]elepciuni mature c\p\tate în aniide pretins ordali]iu matrimonial. C\ci, sub unghiulmenajului în doi, autorul nu are idei, dar are facond\.Scrie dezl\n]uit dintr-un elan ce aduce cu disperarea,proza lui avînd aparen]a unui diluviu cople[itor. Maiprecis, Kierkegaard gînde[te într-o matri]\ [i scrieîntr-un torent, adic\ folose[te o matri]\ schematic\pe care o unple cu un torent de improviza]ii [i asocia]iilibere. Matri]a este tripla distinc]ie dintre parteaestetic\, etic\ [i religioas\ din via]a unui om, triad\pe care o folose[te nu doar drept gril\ de interpretarea iubirii, dar [i drept criteriu de împlinire a vie]iiomene[ti. Privit cu ochiul contemporan al cititoruluiobi[nuit cu fraze succinte [i indubitabil clare, Kierkegaardscrie lung, pletoric [i fatal ambiguu, într-un ritm alertce te duce cu gîndul la un ritual s\vîr[it în vedereaeliber\rii. De aceea, cititorul cult se las\ în seamalitaniei spre a-i gusta zumzetul, a[a cum ar ascultao melodie din dorin]a de a c\p\ta o stare de spirit.Dar dup\ cum nici o melodie nu spune ceva anume,nici de la Kierkegaard nu trebuie s\ a[tept\m revela]iiîn materie de c\s\torie. Numai c\, în cazul lui,frumuse]ea asocia]iilor libere trece înaintea temeiatinse. Scrisul lui stufos [i îmbrobodit, cu suceal\sintactic\ [i cu r\sturn\ri retorice, este chiar matcadin care ia na[tere melodia. În lipsa sucelilor, melodiaar fi tern\ [i joas\. Apoi, dac\ dai la o parte excesullexical, înl\turînd beteala rotocoalelor verbale, ce-]ir\mîne sunt cele trei muchii osoase ale scheletuluigîndirii sale: estetic, etic, religios. Fraza lui Kierkegaardînainteaz\ prin unde succesive mi[cîndu-se în jurulunei anumite probleme, ca [i cum ea ar da na[tereunor trombe lexicale care se învîrt în jurul centrului,pîn\ cînd autorul g\se[te un nou centru [i o nou\problem\. {i a[a se face c\ Kierkegaard trece de laiubirea din speran]\ la iubirea din datorie, de la posesiela cucerire, de la logodn\ la c\s\torie, sau de la primaiubire la unica iubire.Prin digresiunile la care recurge mereu, Kierkegaardare ceva din înclina]ia spre divaga]ie a lui Nietzsche,atîta doar c\ acum avem de-a face cu un Nietzschemelancolic, lipsit de voin]\ iconoclast\ [i scutit decapricii profetice. Un Nietzsche sp\[it pentru careIisus e singura solu]ie. Dar am gre[i dac\ l-amprivi pe Kierkegaard ca pe un autor accesibil [i laîndemîn\ oricui. Negre[it, impresia de accesibilitateexist\, [i ea vine din fluen]a de balerin a scrisului luiKierkegaard, dar aceea[i impresie este risipit\ defoarte desele referiri teologice sau culturale care dautextului o concentrare de material ini]iatic. Trimiterilecalofile pe care le presar\ de-a lungul paginilor nupot fi în]elese f\r\ un comentariu menit a le l\murisubstratul [i contextul, de aceea un spirit neprevenitfie le-ar ocoli socotindu-le neînsemnate, fie le-arinterpreta ad libitum, dup\ cum i-ar trece prin cap,f\r\ nici o leg\tur\ cu climatul cultural în careKierkegaard [i-a scris cartea. Iat\ motivul pentru caresec]iunea de „Note“, întocmit\ cu acribie [i competen]\de Ana-Stanca T\b\ra[i, este un instrument salutarpentru în]elegerea subîn]elesurilor pe care autorul leare în minte într-o problema sau alta. În plus, tocmaiaceast\ sec]iune ne d\ o imagine despre deschidereamin]ii sale [i despre fundalul s\u cultural.În concluzie un volum de rafinat\ curgere estetic\,a c\rei principal\ calitate st\ în talentul de rapsodconceptual al lui Søren Kierkegaard. Un spirit elegiacfolosind dialectica drept scut împotriva disper\rii. •

Doar c\, dac\ la criticul francez, frapeaz\tonul paradoxal al încadr\rii, lacomentatorul român, îmi pare r\u c-ospun, nu frapeaz\ nimic.TOAT| LUMEA cunoa[te calit\]ilecritice ale lui Paul Cernat. E serios,e informat, are sim]ul contextului[i pe acela al bibliografiei eficiente,d\ în cronici, de peste un deceniu,verdicte echilibrate. Când am scrisdespre cele dou\ volume individualepe care le-a publicat (c\ci particip\rila proiecte colective are destule),am pus în eviden]\ cât am putut de mult aceste merite.{i Contimporanul. Istoria unei reviste de avangard\(2007), [i Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei(2007) sondeaz\ mai adânc decât ne-au obi[nuitsuperficialii publici[ti din contingentul lui Cernat.Acum îns\, la a treia carte, a venit momentul s\ discut\m[i despre defectele acestei re]ete exegetice. Cel carealansat marota punctelor din oficiu e, la rândul lui,un important beneficiar al acestora. (Nu vreau s\speculez mai mult [i s\ spun c\ sintagma îns\[i sedatoreaz\ în realitate unei autoscopii, de[i Cernat aplic\aici metoda aceasta psihanalitic\ cu asupra de m\sur\pe autori de felul lui C\linescu sau Eliade. Departe demine asemenea mali]ii!)Dar r\mâne un fapt acela c\, citit atent, Modernismulretro nu impune. Ideea e interesant\, sigur, în concep]iaei nelovinescian\. Avem, afirm\ Cernat, o serie deromane interbelice profund moderniste, în ciudaeviden]ei c\ sunt, în mod inten]ionat, în r\sp\r cumodernismul. Germenii observa]iei se afl\ în celebruleseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii.Doar c\, dac\ la criticul francez frapeaz\ tonul paradoxalal încadr\rii, la comentatorul român, îmi pare r\u c-ospun, nu frapeaz\ nimic. Compagnon se referea acolola câteva vârfuri certe ale modernit\]ii europene. Cernat,aici, la [ase prozatori cu ferme înclina]ii paseiste. Înordinea în care sunt trata]i în carte, ace[tia sunt:Ibr\ileanu (cel din Adela), Mateiu Caragiale (cu Craiide Curtea-Veche), C\linescu (cu Enigma Otiliei),Sadoveanu (cu Locul unde nu s-a întâmplat nimic,de[i exist\ referiri utile [i la Olanda. Note de c\l\torie),Ionel Teodoreanu (fire[te, cu La Medeleni) [i, în fine,Mircea Eliade (cu Domni[oara Christina [i Nunt\ încer).Tuturor, Paul Cernat le reveleaz\ un nucleu ambivalent:modernist prin compozi]ie, retro prin tematizare. Astaîn principiu, fiindc\ de fapt prima direc]ie e v\ditneglijat\ în argumenta]ie. (Cartea ar fi putut fi la felde bine un studiu despre Belle Époque, a[a cum ereinventat el, nostalgic, în anii dintre r\zboaie.) Cuadev\rat, modelul acesta teoretic nu ]ine din unghicritic decât în capitolul despre Sadoveanu. Faptul c\Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933) nu reprezint\o întoarcere a scriitorului la metehnele s\m\n\toristeale debutului e bine demonstrat. Romanului îi st\ bineacolo unde e, în a doua etap\ de crea]ie, al\turi demetadiscursul savant din Creanga de aur, ap\rut\ înacela[i an.Acesta e centrul de greutate valoric al Modernismuluiretro. Nu acela al redimension\rii lui Ionel Teodoreanudin perspectiva canonului, la care probabil Cernat ]inemai mult, ca la un gest personal de autoritate. Dinnefericire, încercarea nu-i reu[e[te, cu toate trucurilede captare a bun\voin]ei pe care le pune în joc (cume acela al actualiz\rii medelenismului în B\iu]eii fra]ilorFlorian).Dac\ tot a venit vorba despre firele pe care criticulle trage pân\ în prezentul de an]\r], s\ citim ultimelepropozi]ii ale prologului c\r]ii: „În toate scrierilediscutate, ingredientele livre[ti sunt, de altfel, la eleacas\, iar echilibrul între reprezentarea «realist\» [ilivrescul «artist» constituie o marc\ indelebil\ a acestorc\r]i cu o posteritate postbelic\ mai bogat\ decât s-arcrede. M\ gândesc, de pild\, la Matei Iliescu de RaduPetrescu, la Diminea]\ pierdut\ de Gabriela Adame[teanu,la Supravie]uirile lui Radu Cosa[u sau la Sala dea[teptare de Bedros Horasangian, la romanele fals«istorice» ale lui {tefan Agopian, la fantasta Eclipsade Alice Botez sau la Cartea Milionarului de {tefanB\nulescu. Ar intra, de asemenea, în aceast\ tipologielax\ ample por]iuni din proza lui Mircea Ciobanu sauMircea C\rt\rescu, dar [i texte romane[ti ale unorprozatori afirma]i în ultimul deceniu, precum R\zvanPuncte dinoficiuPaul Cernat, Modernismul retro în romanulromânesc interbelic, Editura Art, Bucure[ti,2009, 324 pag.R\dulescu (Via]a [i faptele lui Ilie Cazane), FilipFlorian (Degete mici) sau Ara {eptilici (Dublul. Unroman), între destule altele.” (pag. 21)„Tipologie lax\”? Eu a[ numi-o, mai pu]in eufemistic,iluzie de sistem. Paul Cernat nu e foarte clar aici. Elsugereaz\ doar claritatea, încântând auzul contemporanilor.Cum se poate ca un grup constituit ad hoc s\ marchezedecisiv, în timp, un alt grup, la fel de arbitrar sudat,mi-e greu s\ în]eleg. Tenta]ia retro, dup\ p\rerea mea,nu se judec\ pau[al. E o chestiune de op]iune individual\.Care azi e, mâine nu mai e. Radu Petrescu n-a scrisdoar Matei Iliescu. Gabriela Adame[teanu nu s-a opritnici ea la Diminea]a pierdut\. Poate m\-n[el, dar nuv\d aici altceva decât un transparent exerci]iu de flaterie.Tot în categoria ipocriziilor m\runte a[ bifa excesulde corectitudine la care se preteaz\ Paul Cernat.Într-un loc recunoa[te c\ aproape toat\ seria de prozatoricare constituie materia Modernismului retro a fostpropus\ anterior de eseistul ie[ean Antonio Patra[,care îns\ nu a tras „concluzii suplimentare asupra uneieventuale tipologii artistice a «asem\n\rilor de familie»”!Altundeva, citeaz\ masiv o sumedenie de platitudiniemise de {erban Cioculescu în jurul Crailor de Curtea-Veche, uitând îns\ s\ mai precizeze, când chiar e cazul,paternitatea unei observa]ii esen]iale, apar]inându-iaceluia[i critic: „Acestea fiind zise, nu putem s\ nufim de acord cu Matei C\linescu care – pe urmele unorcomentarii ceva mai vechi – conchide: «Craii este [iun roman al romanului, dar dimensiunea meta (comentariic o m e n t a r i i c r i t i c eîn roman asupra romanului, reflec]ii asupra literaturii[i artei, abundente la un Proust) este aici virtual absent\.»Cumva la... recomandarea antilivrescului Pirgu,admirator, totu[i, al lui Montaigne? («Avea p\r]ile lui»traduce ad litteram expresia avoir ses parties a«dr\gu]ului» eseist francez).” (pag. 88)La fel cum nota]ia din parantez\ reformuleaz\ adspiritum o descoperire a nu tot a[a de «dr\gu]ului»critic literar interbelic!De altminteri, sec]iunea dedicat\ lui Mateiu Caragialee, în ansamblul c\r]ii, un e[ec. Cernat n-are aici nicio idee original\ (dac\ excludem glosele la glose pemargin Familiilor boiere[ti ale lui Octav George Leccasau cele câteva considera]ii despre rolul fotografiei îneconomia Crailor). Mai mult, apar aici [i dou\ eroride informa]ie destul de sup\r\toare. Prima vizeaz\domiciliile bucure[tene ale lui Mateiu Caragiale. Acestaa locuit întâi în mahalaua Crânga[i-Grant, apoi înstrada Atelierului nr. 10, [i nu într-una [i aceea[i cl\diresituat\ de critic, conciliant, pe strada Atelierului dinmahalaua Crânga[i-Grant. (Ar mai fi de amintit înaceea[i perioad\ [i casa din Miron Costin nr. 42, darn-o mai lungesc.)A doua gre[eal\ se refer\ la entuziasmul pozitivistcu care Paul Cernat proclam\ diverse identit\]i întrepersoane reale [i personaje din roman: „Autentificareabiografic\ a fic]iunii Crailor (cu numeroase «atestate»:scrisorile paterne, men]ionarea bunului prietenUhry, referin]ele la r\scoala din 1907 – ale c\rei efecteeconomice precipit\ întoarcerea lui Pantazi –, alegeriledin 1911 soldate cu c\derea conservator democra]ilorlui Take Ionescu, r\zboiul balcanic aflat la orizont,anumite personaje atestate documentar precumPena, teozoafa Papura Jilava alias Bucura Dumbrav\alias Fany Seculici...) e dublat\ de cea bibliografic\.”(pag. 86)Pena Corcodu[a, atestat\? Fie, dar s-o [tim [inoi! Probabil c\ Paul Cernat se bazeaz\ pe ipotezalansat\ de Mircea Anghelescu în Textul [i realitatea.Numai c\ acolo, pruden]a onest\ a cercet\torului caredescoper\ o Pena într-o scrisoare a lui Alecsandri,datat\ 1858, ar trebui s\ dea de gândit. Totu[i, ac]iuneaCrailor începe în 1910, adic\ cu peste cinquante ansaprès! Cernat pare s\ ia din zbor o indica]ie pe carechiar Mircea Anghelescu o las\ s\ planeze la mic\în\l]ime. (S-ar mai putea ca siguran]a criticului s\ vin\din consultarea unei c\r]i, destul de confuze, semnatede Octavian Onea. Acolo, un lung pomelnic de ploie[tencecu acest prenume slav e dat laolalt\ drept posibil\surs\! În sfâr[it, cu voia dumneavoastr\, nu-i exclusca autorul Modernismului retro s\ fi dus prea departeteza unui eseu al meu, de curând ap\rut în revistasibian\ „Transilvania“. Stabileam în paginile lui oleg\tur\ destul de relevant\ în plan psihologic întrefrumoasa Hortense Paciuris [i planturoasa PenaCorcodu[a. Leg\tur\, nu autentificare! Dac\ e a[a,lucrul m\ m\gule[te. Dar, o dat\ în plus, nu m\ convinge.)Apropiindu-m\ de finalul cronicii, îmi mair\mân dou\ vorbe de spus despre stilul lui Paul Cernat.De obicei neutru, arid, f\r\ r\suciri memorabile defraz\ [i f\r\ ambiguit\]i de efect, acesta încearc\aici s\ recupereze handicapul de expresivitate. R\uface! Ce iese de-aici se situeaz\ uneori sub zodiaumorului involuntar. Despre acela[i Mateiu Caragiale(et pour cause! ) afl\m, de exemplu urm\toarele: „Încazul (anti)moderni([ti)lor nostalgici dup\ noble]eaunui Ancien Régime pierdut sau visat, noutatea oreprezint\ îns\ elaborarea limbajului: limbajul caidentitate aristocratic\, codificat\ în tipare stilisticeînalte, calofile, eventual pre]ioase. Limbajul ca recipient,ca Lamp\ a lui Aladin locuit\ de djinnul lumii râvnite.”(pag. 60)Iat\, referitor la Adela, ce ritual aiuritor: „Dac\Adela e Opera, iar Emil – cititorul ei ideal, atunciOpera î[i v\de[te din plin, în fa]a cititorului ei, caracterulperisabil, efemer, tranzitoriu.” (pag. 30) Apogeul îns\e atins când, tot în leg\tur\ cu romanul lui Ibr\ileanu,Cernat vorbe[te despre misterul pudic feminin întermeni de „maximizare a calit\]ii erosului”. (pag. 27)Am o mare pre]uire pentru criticul literar PaulCernat. De aici [i decep]ia. •România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20097

p o e z i eIoana IeronimScriere citireVorbeam cândva aceea[i limb\înc\peam în respirareaunui singur cuvântori poate altcineva le-a rostit, acela carea pus chemarea s\lb\ticiei în noicineva care vorbe[te în locul nostrupe limba noastr\ pe carecredem a o [tiluna plin\ de semin]e ne hr\neacum a hr\nit in illo temporelimba primului poet.Pe urm\ am v\zut fa]a cealalt\ a luniipântecul plin de otrava care ne-a hr\nitcând foameane-a ajuns cu adev\rat din urm\.Carnea literelor, lumin\ umbr\noi am cunoscut-o într-o limb\pe care o vorbeam ca pe ap\atunciori poate noi rostim cuvintelezeilor necunoscu]icare au nevoie de noi s\-i oglindimoricât a[ desface silab\ cu silab\oricât încerc s\ ating acest sentimentsub multele înveli[urisub mantia de undecuvintele nu sunt ale meleinaudibilpare c\ tu le-ai rostitdar ea apoinu ne-a mai recunoscut.Geografia bezneiÎn casa lorcu toate ferestrele deschiseliterelene scriu împreun\Cu inima u[oar\? daîntre cele dou\ ]\rmuri în\l]ându-nedin ad\postul subtilal fl\c\riiRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20098Lui Tom Brându[Arta tân\r\rock hip-hop [i ravebe]ia peisajelor lasercutreierând carcasa noastr\omeneasc\între mun]ii cu p\duri mustoase deaugust[i zidurile cet\]ii f\r\ de anotimpîn mâna talumea devineUnazdren]e de suvenir, frânturi de iarb\focuri de artificii explodând în zenitsemin]emugurisexe în floare care expandeaz\peste cele 3 ceruri inferioaredin amintiri stocate la arhiv\umpli câteva ecraneprintr-o ap\sare de buton: pionieri, militari, sudoriîn [iruri de defilaremar[uri [i cântecepiramide umane triumf\toarecum le-ai v\zut, cum le-ai tr\it chiar tu,copil«bestiale imagini» «ce anima]ie cool»«e tare omu’»exclam\ ni[te adolescen]i«p\i desenezi orice tr\znaie î]i d\ princapîn virtual»Bran, august 2009Ce la[i în urm\poate s\ r\mân\ între dou\ coper]i?putem l\sa totul în urm\,sub piatr\?nu va p\trundelumina pe sub u[\?n-are s\ vibreze aerulde vocea ferecat\a[a cum auzim chemareaAnei din zidaici undeva aproape?Peste ap\cine e[ti tu pe ]\rmul cel\lalt?aici eu cine sunt?o piatr\, fiecare? un pom?soarele r\sare pe ]\rmul acestaapune pe ]\rmul t\ua[a a fost ieri[i mâine – din noutu cine e[ti, acoloeu cine sunt în acest loc?cine a trecut[i a chemat, trecând?înr\d\cina]i cum suntem în terra firmadeparte de laolalt\arunc\m între noi firulîl întindemumbra lung\ a triangul\rii cadeîn p\mânt nedes]elenitochii ne citesc pe alt continentMuzica pe care nu oputem auziAcest lucru nu ne-a fost data[a cum ni s-a dat p\mântulp\mântul greu, cu inima lui cânt\toarepe care n-o putem auzi.Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele[i muzica lorpe care n-o putem auzinu pentru noi este foamea hipnotic\,oarb\nu pentru noi valul ce spal\acela[i ]\rm din veacnu e s\geata oprit\ în aer, care-a uitatcine a trimis-oca s\ nu ajung\.Acest lucrunu ne-a fost dat pentru starea pe locci pentru mi[care, pentru venireapurt\torului de tor]\[i plecare.Deplin\tateaprivit\ cu ochii deschi[iiluminarea tiparuluice s-a golittrecerea purt\torului de tor]\prin via]a noastr\.Nu pentru somn, ci trezienu pentru somn, ci pentruveghea omeneasc\aceea care l-ar fi oprit pe Enkiduîn câmpiile soarelui[i pe Eurydikesabia treaz\desp\r]itoareCel ce-a vorbitnu eu spun aceste cuvintepoate le-ai spus chiar tus-au rotit în gura ta închis\ [i auc\l\toritca unde luminoaselumina/întunericul m-au despicatde[i nu m\ gândesc la asta[i nu o simtdar nici pe tine nu te întrebdespre geografiabezneibocetul de b\rbatauzit în visAlunec\ri de p\mântAlunec\ri de p\mântpân\ jos pe fa]a munteluicarnea p\mântului rupt\ pân\ la osr\d\cinile orbite de lumin\care ]ip\le auzi?toate aceste lucrurivisând s\ fie în alt\ partedecât suntPesc\ru[i f\r\ marePesc\ru[i se rotesc deasupra cet\]ii melenoapteacu fo[net de îngerîn inima uscatului, departe de marecheam\ pa[nic, familiar, parc\ ar fiacas\: î[i aduc poate aminte cum planaucândvaîn aceste locuri deasupra întinselor apecel mai recent acum vreo 50 de milioanede aniMarea Sarmatic\ (pe când nu eracine s\-i dea un numeori s\ verse sânge pentru p\mântulbogat –cum s-a-ntâmplat dup\ o vreme)pesc\ru[ii zboar\ înseta]i deasupraora[uluiîn miez de var\noapteafac cercurile spargtaie calea dincolo de orizont •

CarnetDictatura femeilor?NTR-O LUME b`ntuit\ nu at`t de catastrofeÎca atare, ci, mai degrab\, de isterii pemarginea lor, o lectur\ din Pascal Bruckner,cu a sa Tenta]ia inocen]ei, are efectulunui tranchilizant. Evident, nu unul pentruto]i pacien]ii, ci, elitist, doar pentru ceice judec\ lucrurile ca `nsu[i par[ivuleseist, cu subtilele lui sugestii melioriste.De rezumat capitolul citat `n titlu, vagvulgar, nu?, [i asta cu dubl\ inten]ie:de a radiografia, o dat\ cu juc\u[ul cartezian Bruckner,situa]ia general\ `n domeniu, apoi de a-i contrapunescene ce-i vin `n amuzat\ completare. ~n al c\ror mecanismm-am implicat cu voie/ f\r\ voie.A[adar.R\spunz`nd, indigna]i, clamatelor frustr\ri ale femeiide azi, pastorii, intelectualii, ta]ii de familie, profesoriizic `n cor: adev\ratul martir `ntr-un cuplu este b\rbatul,nu femeia. Distrug`nd c\s\toria, feministele `l `mpingpe b\rbatul singur la disperare, la alcool, la sinucidere.Catastrof\!Feministele – continu\ insinuantul eseist, `n notapopulistului american de extrem\ dreapt\ Rush Limbaugh– aceste „femininaziste” formeaz\ o mi[care socialist\,anti-familial\, care le `ncurajeaz\ pe femei s\-[i p\r\seasc\so]ii, s\-[i omoare copiii, s\ practice vr\jitoria, s\ distrug\capitalismul [i s\ devin\ lesbiene.Oroare!Vinovate? Mamele celibatare, partizanii avortuluiliber, `ntre care [i, culmea!, cardinalul O’Connor, carea propus ca `n fiecare diocez\ catolic\ din America s\se ridice „un morm`nt al copilului necunoscut”, analogcu cel al... soldatului necunoscut.Ce mai, perdan]ii s`nt b\rba]ii: priva]i – prin intermediulma[inii judiciare – de copiii lor. Ei s`nt v`na]i zi [i noaptede ni[te creaturi narcisiste [i lacome, care `i prind `ncapcana c\s\toriei, `[i cer cu violen]\ dreptul la fericire[i la orgasm [i apoi `i p\r\sesc, ca s\ se m\rite dinnou cu vreun filfizon `n trecere. Oricum, justi]ia nu leva da dreptate.C`t\ cruzime!Oricum, b\rba]ii s`nt marii perdan]i.Victime ale unui „genocid t\cut [i perfid”.Ce mai: de la bl`nda Fredegunda [i p`n\ la v\duvalui Mao Ze-Dong, istoria femeilor la putere nu este dec`tun [ir de crime, de lubricitate, de perfidii f\r\ seam\n.Concluzie casant irevocabil\: b\rba]ii sufer\ maimult dec`t femeile! ~ncerc`nd s\ ne lini[teasc\ `ntruc`tva,Bruckner observ\ c\ Fran]a sa este mai pu]in radical\`n chestiune dec`t oricum radicala Americ\.Rezerv`ndu-ne ce, nou\, esticilor?O. `mi relateaz\, am\nun]it, cum [i-a omor`trecent so]ul. Cu ani `n urm\, afla]i am`ndoi `n ma[in\,pe [osea – ea conduc`nd, el, `n spate [i fiind deja montatde cineva c\ nevast\-sa `l `n[eal\ cu N. – `i plaseaz\un pumn `n cap, ma[ina, zboar\ `n [an], o d\ jos pevinovat\ [i-o love[te cu picioarele. S\pt\m`natrecut\, tot a[a, am`ndoi pe [osea, noaptea, ea lavolan, el `n dreapta ei de data asta. Manevr\ criminal\:ca s\ evite un c`ine, intr\ din plin `ntr-un TIR. El, ie[indprin parbriz, mort pe loc, ea ajuns\ la spital, cu vagizg`rieturi pe frumosu-i obraz. Din relatarea ei nu-midau seama dac\ a fost r\zbunarea definitiv\ a celeic\lcate c`ndva `n picioare.C. `mi relateaz\, detaliat, cum o `n[eal\ so]ul, p`n\mai ieri tratat de frumoasa rubensian\ drept... clasiculmototol. Cu [armant\ perfidie, ar vrea s\ afle de la minecum s\-l pedepseasc\. V\z`nd c\ nu-i ofer nimic, `mispune: {tii, de-abia acum cre[ti `n ochii mei; `l las s\-[i fac\ num\rul, dup\ care `l pedepsesc cu lubricitateamea debordant\; ei, ce spui?Descoperim, diminea]a, poarta de fier masiv aatelierelor noastre din Armean\ f\cut\ praf. Primim [iconstatarea poli]iei: o feti]\ zglobie, la volanul unuicolosal 4x4, orbit\, zice ea, de ni[te faruri adverse, intr\frontal `n poart\, a[tept`nd apoi, calm\, sosirea agen]ilorcu epole]i. La somarea unuia din ei s\ sufle `n recipient,`i arde acestuia una ojat\ peste chipiu [i-l sun\ pe t\ticu:T\ticu, vin\ s-o ridici!E chiar a[a de sp\imoas\ dictatura asta femel\?O s\-l sun pe Bruckner.Val GHEORGHIUNu are rost s\stai chircit în tine…Nu are rost s\ stai chircit în tineCînd e atîta frumuse]e-n jur,Din faguri curge mierea de albineCa un rîu gros, izvoarele le-nduriÎn suflet, clipocind sub grele linti]i{i nuferi la]i lovi]i în miez de-unsoareCe î[i îndoaie razele [i-n mintea-]iTreaz\ din zori [i-adîncner\bd\toareS-ajung\ la amiaz\, s\ se umpleDe am\nunte forfotind în lucruri.O, ce p\cat s\ treci f\r\ s\-]ibucuriInima-n piept c-od\i calde[i simpleUnde te-a[teapt\ dragosteaaievea,Ca roua ce înfr\geze[te stevea… •De la Uniunea ScriitorilorFiliala Bucure[tiComitetul de conducere al Filialei Bucure[ti aUniunii Scriitorilor, întrunit la 11 decembrie a.c, a luatîn discu]ie proiectele sec]iilor filialei pentru anul 2010.Comitetul a ales, prin vot secret, juriul pentrudecernarea premiilor ASB pentru c\r]i ap\rute în 2009.Volumele vor fi depuse de autori sau editori lasediul Filialei pîn\ la 1 februarie 2010. Din juriuvor face parte scriitorii: Ioana Ieronim, Eugen Simion,Octavian Soviany, Tudorel Urian, Radu Voinescu.Fototeca României literareFiliala AradJuriul format din Traian {tef (pre[edinte), {tefanDoval, Vasile Leac, Ioan Matiu] [i Horia Ungureanu(membri) au acordat urm\toarele premii:– „Cartea anului“ lui Romulus Bucur pentru volumul„Poeme alese“, Editura „Aula“, 2008;– „Opera Omnia“ lui Gheorghe Schwartz, pentruîntreaga sa activitate literar\;– „Cartea de debut literar“ lui Vlad Moldovan, pentruvolumul de versuri „Blank“, ap\rut la Editura „CarteaRomâneasc\“, 2008.Concurs de volumeUniunea Scriitorilor anun]\ lansarea Concursuluide volume deschis tinerilor autori, sub 35 de ani, edi]ia2010. Manuscrisele vor fi depuse la SecretariatulUniunii pîn\ la data de 15 ianuarie 2010. Un juriu alUSR va premia cîte un volum de poezie, proz\ [i eseu.Volumele cî[tig\toare vor fi publicate la Editura CarteaRomâneasc\.Foto Ion CUCULucian Vasiliu, Iustin Pan]a9România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

a c t u a l i t a t e aLa aparatul de radio al familiei (un Telefunken, cu carcas\ deebonit\ [i cu deschiz\tura difuzorului acoperit\ de pânz\),ascultasem, al\turi de p\rin]ii mei, b\t\ile inimii lui Stalin,transmise, în scop propagandistic, de la Moscova.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200910LA VÂRSTA DE {ASE ani am înregistratîn con[tiin]a mea naiv\, ca pe un evenimentcosmic, moartea lui Stalin. Cu câteva zileînainte, la aparatul de radio al familiei (unTelefunken, cu carcas\ de ebonit\ [i cudeschiz\tura difuzorului acoperit\ depânz\), ascultasem, al\turi de p\rin]ii mei,b\t\ile inimii lui Stalin, transmise, în scoppropagandistic, pentru solidarizarea adep]ilorcomunismului din întreaga lume, de laMoscova. Nici nu [tiam pe atunci ce înseamn\ aparatulcardiovascular [i circula]ia sangvin\: mi-l reprezentampe Stalin ca pe o vietate uria[\ difuz\ care pulsa înîntregime, spasmodic, [i era pe cale de-a muri.Când vietatea de acolo, de departe, chiar a murit(provocându-mi o stranie triste]e abstract\), voceasolemn\ [i imperativ\ a crainicului ne-a anun]at c\într-o anumit\ zi [i la o anumit\ or\ peste tot în lumeva trebui s\ se p\streze un moment de reculegere. În ceconsta el? Fiecare avea obliga]ia s\ r\mân\ nemi[catacolo unde se afl\ [i s\ nu scoat\ o vorb\, vreme deaproximativ un minut. P\rin]ii mei, vecinii, trec\toriide pe strad\ – to]i s-au conformat acestei obliga]ii.M-am conformat [i eu, cu sentimentul c\ îndeplinesco cerin]\ sacr\, venit\ de undeva, din cerul necuprins:[i am fost profund indignat observând c\... g\iniledin curte continu\ s\ se plimbe, s\ scormoneasc\ pringunoaie [i s\ cârâie, ca [i cum pu]in le-ar fi p\sat deimperativul celest.Indignarea mea la adresa g\inilor ireveren]ioase ar\mas ca o anecdot\ în tradi]ia familiei. Dar, în afar\ departea amuzant\, momentul cuprindea [i o revela]ie:am în]eles pe loc, a[a cum poate în]elege un copil, foarteclar, foarte intens [i totu[i aconceptual, c\ exist\ o re]eade obliga]ii în care sunt prin[i, f\r\ sc\pare, numaioamenii, în timp ce toate celelalte viet\]i nici n-o iau înconsiderare. Eu st\team nemi[cat [i mut, ca s\ omagiezamintirea lui Stalin, iar în jurul meu g\inile, cum ammai spus, î[i vedeau de ale lor; în plus, mu[tele se agitauvoioase în aer, o pisic\ î[i freca spinarea cu voluptatede un burlan, florile de gura-leului vibrau u[or, îmb\tatede soare. Sacralitatea momentului nici nu le atingeape toate aceste fiin]e [i, din cauza termenului de compara]ieoferit de ele, momentul însu[i p\rea pu]in ridicol.{tiu, de atunci, c\ oamenii nu pot niciodat\ s\ instituieo sacralitate care s\ o intimideze pe aceea a naturii –aflate într-o permanent\ [i liber\ unduire. (Aceasta nuînseamn\ c\ trebuie dispre]uite eforturile oamenilor dea-[i sacraliza existen]a. Cadavrele unor împ\ra]i, înaintede a fi îngropate, sunt îmbr\cate în pl\ci de aur. Dincolode plato[a de metal pre]ios, procesul de putrefac]ie sedesf\[oar\ nestingherit, transformând corpul glorificatcândva de mii de oameni într-o materie fetid\. Dar ceînduio[\toare este str\dania supu[ilor de a p\stra inaeternum forma trupului venerat!)Acestea s-au întâmplat la Lugoj, unde p\rin]ii meis-au aflat temporar. Când s-au întors în Bucovina [is-au stabilit pentru mult\ vreme la Suceava, iar eu amînceput [coala, am f\cut alte descoperiri de ordin „politic“.Am descoperit, de exemplu, ce paradisiac m\t\soas\este „cravata ro[ie de pionier“, pe care mi-a legat-o lagât, în clasa a treia, „tovar\[a instructoare“ Strâmbu.St\team în fa]a clasei, al\turi de al]i elevi carefuseser\ [i ei „f\cu]i“ pionieri în aceea[i zi, paralizat deemo]ie, priveam fix podeaua dat\ cu terebentin\. Erambucuros [i sim]eam c\ toat\ lumea a[teapt\ s\-mi exprimbucuria. {i atunci am g\sit, cu o inventivitate care-mieste caracteristic\, un mijloc original [i conving\tor dea-mi face cunoscut\ starea sufleteasc\. În loc s\ repet,asemenea colegilor mei, cuvintele dictate cu o zi înaintede înv\]\toare („Mul]umesc din inim\ partidului...“),mi-am mângâiat cu mâna dreapt\ cravata [i am lipit-ode piept, în dreptul inimii. Am produs o puternic\impresie. Instructoarei i-au dat, pur [i simplu, lacrimile.Azi fac o involuntar\ grimas\ când îmi aduc amintecum îmi flutura la gât cravata, ca o n\fram\ ieftin\ [ideocheat\ primit\ în dar de o femeie f\r\ prea mult\minte de la un militar din armata de ocupa]ie. Dar atunciîi iubeam ro[ul m\t\sos, despre care credeam c\ m\integreaz\ într-un fluviu al viitorului, format din razede lumin\, stele de rubin în cinci col]uri, statui ale luiLenin [i sputnici.Cu aceea[i jen\ m\ gândesc la încerc\rile melede-a o convinge pe bunica din partea mamei (în lunileDesen de Camilian DemetrescuC O U P E -P A P I E RAmintiripoliticede vacan]\ petrecute la ea acas\, la Boroaia, un sat mare[i cândva fericit, dintre F\lticeni [i Târgu-Neam]) s\„intre în gospod\ria colectiv\“. Bineîn]eles c\ ea totar fi intrat pân\ la urm\, fiindc\ nu avea de ales, darfaptul c\ eu o îndemnam s\ semneze cererea m\ face,acum, s\ ro[esc. Ce comic trebuie s\ fi fost! O jum\tatede om, înfipt ]an]o[ în [aua unor convingeri de împrumut,privind-o cu superioritate pe o femeie cu o figur\ tragic\[i resemnat\, care se mai [i str\duia s\ nu m\ antipatizeze.În orele în care o ascultasem pe „instructoarea mea“vorbind despre avantajele „înfr\]irii p\mânturilor“,ca [i în acelea în care citisem revista Lumini]a, transformat\[i ea într-un mijloc de „l\murire“ a cititorilor în ceea ceprive[te necesitatea renun]\rii la „haturi“ („fâ[ii dep\mânt pierdute pentru agricultur\“ [i locuri de refugiu„pentru hârciogi“), aderasem cu un entuziasm f\r\margini la un mod ra]ional [i, implicit, inuman de arezolva problemele rela]iilor dintre oameni. Mi se p\rea,de pild\, de ordinul eviden]ei faptul c\ suprafe]ele maride p\mânt se pot lucra mai bine, fiindc\ permit tractoruluis\ întoarc\ [i s\ evolueze în orice direc]ie, spre deosebirede suprafe]ele mici, care condamn\ la un modprimitiv de executare – cu sapa [i cu secera – a luc\riloragricole. În total – încheiam eu rezolut, „prelucrând-o“pe bunica – într-o gospod\rie colectiv\, în compara]iecu una individual\, ar fi munc\ omeneasc\ maipu]in\, recolt\ mai bogat\, iar prin împ\r]irea echitabil\a roadelor toat\ lumea ar avea de câ[tigat.Exist\ o arogan]\ a gândirii ra]ionale care mi s-atransmis [i mie atunci. Credeam c\ în mintea buniciimele domne[te întunericul, din moment ce ea nu reu[eas\ în]eleag\ ceva care mie mi se p\rea foarte clar.Dintr-o secret\ inten]ie pedagogic\ sau doar dindorin]a de a ne face pl\cere, bunica ne-a repartizat tocmaiatunci, mie [i fra]ilor mei, câte un „strat“ (în Muntenia senume[te „r\zor“) din gr\dina de lâng\ cas\, îndemnându-nes\-l cultiv\m cu ce vrem noi. Eu am s\dit imediat c\p[uni,planta pentru care aveam cea mai mare afec]iune.Urm\ream în fiecare zi cum se deschid florile albe, cumse întind stolonii, cum se rotunjesc fructele, întâialbe, apoi g\lbui, roz [i, în cele din urm\, de un ro[usângeriu. {i eram foarte atent ca nu cumva fra]ii mei s\calce din gre[eal\ pe stratul care îmi fusese rezervat.Sim]eam o strângere de inim\ chiar [i când câte o vrabieobraznic\ ciugulea dintr-o c\p[un\ sau când vreo râm\,nerecunosc\taore, p\r\sea stratul meu, îndreptându-sespre alte z\ri.Totu[i abia peste un an am devenit con[tient desentimentul de proprietate [i anume în momentul încare, ducându-ne din nou la Boroaia pentru a ne petrecevacan]a de var\, am constatat c\ bunica pl\tise pe cinevas\ are întreaga gr\din\ [i sem\nase peste tot cartofi.C\p[unii mei, dragii mei c\p[uni, la care m\ gândisemîn fiecare zi de iarn\, înso]indu-i cu gândul, îngrijorat[i iubitor, în str\dania lor eroic\ de a supravie]ui viscolului[i gerului, nu mai erau! [i nu mai existau nici demarc\rilestraturilor. Plugul de fier, autoritar [i rece, uniformizasegr\dina, împotriva cumplitelor vaiere mute ale plantelor.La ce-mi ajutau explica]iile despre avantajele nouluimod de folosire a gr\dinii? Ce fals\ [i inutil\ deveneaorice argumenta]ie, raportat\ la durerea cumplit\ dinsufletul meu!(Ast\zi am o gr\din\, în apropiere de Bucure[ti. Estea mea, cu acte. Îi iubesc [i [opârlele, [i fluturii, [i nuciir\s\ri]i spontan, din nucile c\zute din ciocul unorciori. Când am pu]in timp liber, nimic nu m\ face maifericit decât s\ m\ a[ez în iarb\, cu fa]a în sus, [i s\ m\las invadat de furnici. Adie vântul, aplecând delicat,chiar lâng\ tâmpla mea firele înalte de graminee s\lbatice,pomii s\di]i de mine sunt destul de viguro[i ca s\ sus]in\câte o vrabie, care popose[te în frunzi[ul lor ca s\-[i maitrag\ sufletul, iar norii albi alunec\ atât de lent pecerul albastru, încât îmi vine s\ adorm urm\rindu-i.Nu poate fi imaginat\ stabilitate mai mare decât aceeaa unui om culcat pe spate, în iarb\, pe p\mântul lui. Dinaceast\ pozi]ie, nu ai unde s\ cazi.)Acela a fost momentul scutur\rii mele de suspecta juste]ea propagandei comuniste. Atunci am început s\-mi dauseama c\ trebuie s\ gândesc pe cont propriu chiar [i însitua]iile în care problemele par irepro[abil rezolvate deinstan]e superioare, inaccesibile ca Dumnezeu. Nu aveam,pe vremea aceea, suficient\ experien]\ ca s\ mi-i imaginezpe grobienii activi[ti chefuind prin „separeurile“restaurantelor sau scriindu-[i cu gâfâieli textele agramate.Dar luasem deja distan]\ fa]\ de orice enun] oficial,considerându-l, în principiu, str\in mie.Ceea ce am tr\it în continuare, în toat\ perioadaadolescen]ei, n-a fost o dram\ de con[tiin]\ [i nu a dusla un conflict între mine [i existen]a mistificat\ din jur,datorit\ împrejur\rii c\ exact în acea perioad\ devenisemun fel de somnambul, reflectând toat\ ziua asupra unorteme anistorice ca absolutul, infinitul, originea universului,posibilitatea c\l\toriei în timp etc. Eram cu des\vâr[ireapolitic, nu m\ interesa aproape deloc existen]a celor dinjur. Necazurile semenilor mei nu m\ impresionau. Chiardac\ le înregistram, mi se p\reau nesemnificative [iconsideram c\ ei [i numai ei poart\ vina pentru tot ce lise întâmpl\. Adeseori, stând în cas\, cu nasul turtit degeamul care da spre strad\, îi studiam pe trec\tori [i îidezaprobam profund pe cei urâ]i, convins fiind c\ ar fifost suficient s\ vrea s\ devin\ frumo[i ca s\ [i devin\.Toate problemele oamenilor, inclusiv cele de o anvergur\istoric\, mi se p\reau lipsite de importan]\ [i prozaice,ca problemele discutate la [edin]ele asocia]iei de locataridintr-un bloc. Nu vedeam nicio diferen]\ între înfrângerealui Napoleon la Waterloo [i spargerea unei ]evi „de ap\cald\“ sau între venirea la putere a lui Hitler [i alegereaunui vecin de-al nostru ca responsabil de scar\. Ce contauzece oameni sau zece milioane de oameni, în compara]iecu vastitatea ame]itoare a cosmosului?Contemplam stelele, cuprins de un fel de beatitudinefilosofic\, sau citeam filosofie, tr\ind-o cu o pasiuneame]itoare [i cu iluzia unor revela]ii care îmi dezm\rgineaufiin]a, iar când m\ „întorceam“ printre oameni îi priveamplictisit: insignifian]i, prizonieri ai mereu acelora[ipreocup\ri anodine, sem\nau cu mu[tele prinse de bandade hârtie lipicioas\ care atârna la noi, vara, în mijloculbuc\t\riei.În aceast\ stare de spirit nici n-am observat c\ amfost primit în UTC. •(fragment din volumul cu acela[i titlu `n curs de scriere)

Fac parte din rîndul acelor tineri de odinioar\ carenutreau – nu evit termenul ce-ar putea fi taxat dreptsentimentalizant, de-o ingenuitate dezarmat\ – overitabil\ evlavie fa]\ de înainta[i.c o m e n t a r i i c r i t i c eAM EVITAT mult\ vreme s\ dau glasunei mîhniri produse de un aspect al vie]iiliterare în fireasc\ evolu]ie, ce, din punctulmeu de vedere, nu mi s-a p\rut chiarfiresc. Dar pe de-o parte nu doar persisten]aci [i continua amplificare a fenomenuluicu pricina, iar pe de alt\ parte confirmareasim]\mîntului meu de c\tre o seam\de confra]i de vîrste diferite, contraria]iidentic, m\ îndeamn\ a spune deschisdespre ceea ce e vorba: dezinteresul noilorvaluri de literatori, a[a-zi[ii dou\mii[ti, fa]\ de înainta[i,ba chiar fa]\ de colegii de scris ce nu intr\ în dispozitivullor genera]ionist. N-a[ vrea s\ cad pe locul comun al„conflictului” dintre genera]ii, c\ruia îi putem concedeun anume coeficient de incomprehensiune [i dintr-o direc]ie[i din cealalta. Îns\ acum se petrece altceva. O ignorareaparent masiv\ a trecutului, ducînd rezervele ce s-auv\dit înc\ la promo]ia „’60” la o generalizare, la o atitudineasumat\ în chip caracteristic. O mentalitate autist\ carepoate avea explica]ii, îns\ m\ tem c\ nu [i justific\ri suficientde conving\toare. Fac parte din rîndul acelor tineri deodinioar\ care nutreau – nu evit termenul ce-ar putea fitaxat drept sentimentalizant, de-o ingenuitate dezarmat\ –o veritabil\ evlavie fa]\ de înainta[i, a[a încît nu mi-ar fiu[or s\ în]eleg comportarea unor tineri actuali. M\rturisescc\ nu aveam bucurie mai mare decît a-i vedea în carne [ioase, dac\ se putea [i a-i auzi vorbind, pe scriitorii maivîrstnici, nu numai astrele de prim\ m\rime, ci [i pe al]iipe care-i cuno[team din istoriile lui E. Lovinescu [i G.C\linescu, din comentariile criticilor interbelici, c\r]i dec\p\tîi pentru mine. Ce s-a întîmplat între timp, ce s-aschimbat atît de radical? Cum de a ap\rut o muta]ie acolounde eram încredin]at c\ va exista o generoas\ continuitate?Prezum\m c\ a intervenit mai întîi o reac]ie, fie [i confuz\,fixat\ într-un reflex psihic defensiv, fa]\ de o epoc\ pe cîtde îndelungat\ pe atît de neprielnic\ dimensiunii spiritualea existen]ei, urmat\ de una accidentat\, întîrziind ceea ces-ar putea numi revenirea la normalitate. S-au acumulatnenum\rate reful\ri ce produc acum o ]î[nire tulbure.Cinismului i se r\spunde cu cinism. Apoi trebuie luat înconsiderare importul unei liberaliz\ri ispititoare foarte [iîn sensul [tergerii gr\bite a normelor asimilate nu o dat\prejudec\]ilor, oneroaselor îngr\diri. Se ive[te astfel unamestec de cutezan]\ [i de improviza]ie, de exces [i desfidare. F\r\ [ov\ire, trecutul e pus în parantez\. Un neofital poeziei se declar\ agasat de faptul c\ ar fi nevoit „s\citeasc\ anumi]i scriitori doar pentru c\ ni[te oameni mor]idin trecut spun c\ sunt foarte mari”. Al]ii vorbesc cu aplombdespre o „genera]ie expirat\”, alc\tuit\ din autori care înc\tr\iesc, peste ale c\ror scrieri, chiar dac\ discutabile, nus-ar putea trece cu u[urin]\. S\ azvîrlim istoria literar\ laco[? Impolite]ea fa]\ de culturalizarea, oricum am întoarcelucrurile, obligatorie, se întîlne[te cu bizara apeten]\ pentrupornografie, mod foarte naiv de afi[are a „independen]ei”,a unei „originalit\]i” cu valen]e exhibi]ioniste (îmi spuneBarbu Cioculescu c\ p\rintele d-sale, {erban, ar fi numitapuc\tura în cauz\, „pu]oism”). Putem avea în vedereconduita unor adolescen]i nesatisf\cu]i trupe[te, al c\rorimaginar o ia razna pe un drumeag lubric, înscriindu-se pepere]ii unei înc\peri intime, cu materie stercorar\. Departede subsemnatul de-a nega talentul, cel pu]in incipient, alunor dou\mii[ti. Punem în chestiune exclusiv un bungust (s\ zic [i bun sim]?) elementar. Nu noi am descoperitapa cald\ [i nici m\car prezum]io[ii no[tri urma[i care seplaseaz\ pe un segment al traiectului avangardist, cu pigmen]iis\i obsceni cu tot, segment „fumat” în Occident cu multedecenii înapoi, f\r\ vreun rezultat notabil.Date fiind acestea este explicabil\ satisfac]ia cu caream citit volumul Revan[a chipurilor, semnat de poetul [ipublicistul Nicolae Coande (n.1962), situat cronologic întreoptzeci[ti [i dou\mii[ti. Cîtu[i de pu]in conjunctural\ sauconven]ional\, pagina d-sale e plin\ de tu[e satirice careoglindesc impetuozitatea promo]iilor numite, îndeob[teîns\ ]inut\ în frîu de o con[tiin]\ critic\ ferm\. Cultivîndo scriitur\ alert\, fantezist\, Nicolae Coande nu sarepeste cal, ci se exprim\ pe cît de corosiv pe atît de rezonabil:„Dac\ literatura român\ ar fi o duduie cu cosi]ele împletiteîn genurile literare care îi alc\tuiesc peruca am puteaavea bafta s\ auzim – la intervale ce ]in de luna]ie –din guri]a ei bosumflat\ tot felul de m\sc\ri care nu cadreaz\cu profilul boticellian: ceva de genul sunt o doamn\, cepula mea, cum tr\snet începe romanul Ioanei Bradea. Cumse încheie – asta e deja altceva... S\ ne b\g\m [i s\ încerc\ms\ vedem ce mi[un\ prin c\p[orul ei matur? S\ ne b\g\m”.Nicolae Coande: Revan[a chipurilor:Ed.M\iastra, 2009, 308 pag.Predecesori[i auti[tiCînd poetul [i eseistul Emil Hurezeanu, „cîndva bursier«Herder» al statului austriac, la propunerea Anei Blandiana,[i una dintre vocile cele mai critice ale actualei puteri”, aacceptat postul de consilier al prim-ministrului AdrianN\stase, „vestea a f\cut înconjurul Cu]aridei cu iu]eala unuicîine alergat de hingherii lui B\sescu”. O „trist\ statistic\”arat\ implacabil c\ niciunul din scriitorii români, cu excep]ialui Ioan Gro[an, n-a refuzat decora]iile oferite de „Vod\Iliescu”, cu toate c\ „destui dintre ei se ar\tau indigna]ide presta]ia b\trînei capuchehaie comuniste”. Puerila lorscuz\ era aceasta: „Medalia mi-a fost acordat\ mie dePre[edinte... nu de Ilici. Ca [i cînd decretul ar fi fost semnatde [oferul lui Iliescu!”. Dup\ ce am punctat astfel facturaatît de plastic-intransigent\ a analizelor în discu]ie, s\ neîndrept\m aten]ia spre acele texte în care autorul se opre[tecu aceea[i just\ con[tiin]\ asupra unor predecesori. Dorima crede c\ cinstirea lor reprezint\ un alibi moral al spirituluicritic desf\[urat aici pe un front larg împotriva eterogenit\]iianomaliilor din actualitate. Un complement binevenit alposturii critice care nu s-ar putea dispensa de un temeiistoric, o op]iune ce coroboreaz\ militantismul pentruvaloare, nu în ultimul rînd pentru valoarea etic\.Mai întîi I.D.Sîrbu. Analistul scoate în relief anverguraintelectual\ a celui „care tr\ia retras într-o Craiov\ undecozeria r\m\sese pe seama fonfilor [i flecarilor, morome]ilor,cum îi pl\cea s\ le spun\”, uimitoarea varietate a lecturilorsale, în mai multe limbi, ce dep\[eau cu mult preferin]elegenera]iilor mai tinere. Craioveanul „obligat” citea scrierileunor George Orwell, Arthur London, Raymond Aron, AndreGlucksmann, Karl Popper, François Revel. Meschinaprovincie învins\ a[adar de universalitate! Dar scriitorulmarginalizat se arat\ pilduitor [i prin faptul c\ s-a l\satcondamnat la închisoare, din 1957 pîn\ în 1963, pentruomisiune de denun], refuzînd a-l „turna” pe prietenuls\u, {tefan Aug. Doina[, „martorul fatal al acuz\rii în primulproces”, cum avea s\ afirme în jurnal, cu toate c\ putea s\-[i salveze pielea. În schimb [i-a salvat onoarea, astfel cums-a întîmplat cu un alt mare c\rturar al nostru N .Steinhardt,în virtutea convingerii c\ onoarea e o form\ a libert\]ii.A acelei libert\]i la care ambii jinduiau enorm în aniiregimului comunist, de al c\rui sfîr[it moartea i-a desp\r]itcu pu]ine zile. Nu cumva, lipsi]i de leg\tura cu paradigmeleunei lupte pentru dobîndirea libert\]ii, junii de azi în]elega o cultiva în chip deviant? A o parodia prin jeg verbal [itravestiuri mizerabiliste? Socotind c\ libertatea e ceva dela sine în]eles, c\ totul li se cuvine, se dedau la ritualul uneitrivialit\]i lexicale transformate în obsesie, confundîndpesemne permisivitatea democratic\ cu monotonia, dreptullor la cuvînt cu plictisul ce se cuvine – nu-i a[a? – comb\tutcu toate mijloacele. Dac\ „I.D.Sîrbu este martorul curat,dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol tic\lospîn\ în m\duva oaselor”, avem motive a presupune c\relicte ale acestui secol ajung pîn\ la noi sub înf\]i[areaunor striden]e, ale unui senza]ionalism repulsiv, îmb\tatde sine, precum forme înc\ nedep\[ite ale sevrajuluipostcomunist.În cazul lui Alexandru Paleologu se relev\ multilateralitateasa, mediu favorabil conexiunilor dintre via]\ [i cultur\,opus izola]ionismului cultural, subiectivismului benevolcaptiv sie[i care are trecere în prezent: „ce a fost Al.Paleologu?Filosof? Literat? Om de lume? Politician? Ultimul boiercum s-a spus, de[i el a respins mereu amuzat ideeaasta?”. Autorul Bunului sim] ca paradox a f\cut figura unuidescendent al lui Caragiale [i al lui Paul Zarifopol, gra]iedeschiderii largi a con[tiin]ei sale spre sine ca [i spre lume,confrunt\rii neîncetate, fertile a subiectului cu Cel\lalt,în varietatea manifest\rilor acestuia în cuprinsul c\rora uninevitabil loc îl de]ine prostia. Prostia pe care autismul risc\a nu o sesiza. Deoarece conceptul de prostie ia na[teredin impactul dintre eul ce dispune de criteriile experien]eiumane, intuitive [i deopotriv\ culturale, [i umanitateaamorf\, eventual pitoreasc\ prin reduc]ia con[tiin]eiautoanalitice. Fundamental deosebit\ de candoarea ca atare,prostia e o candoare rînced\, pervertit\. Din care pricin\în zona sa prolifereaz\ r\utatea [i adjuvantul acesteia,viclenia, unealt\ a imposturii ce nu cunoa[te limite, insistent\,invadatoare: „Lui Alexandru Paleologu i-a pl\cut s\ rîd\de canalii [i s\ le biciuiasc\ preten]ia de a tr\i într-o lumecroit\ dup\ cerebelul lor. Spunea în ultima carte de convorbiricu Filip-Lucian Iorga, «Breviar pentru p\strarea clipelor»:«E bine s\ fii tolerant [i uman, dar nu excesiv de agreabilcu persoane de tipul acesta, pentru c\ ri[ti s\ te n\p\deasc\.Dac\ pe pro[ti îi consideri fra]i, te sufoc\, [i ri[ti, pîn\ laurm\, s\ te n\p\deasc\. Pentru c\ prostia e, categoric, omaladie foarte molipsitoare»”. Prostia e arbitrar-delimitativ\,„m\rginit\” prin defini]ie. O victim\ a ei s-a ar\tat a fi însu[iadversarul s\u nedomolit, Al.Paleologu, despre care,într-o [tire ce-i anun]a sumar decesul, înainte de consemnareaunor merite, se afirma c\ via]a [i cariera sa ar fi fost „marcatede colaborarea cu Securitatea”. Apreciind caracterul „absolutimbecil” al procedeului, Nicolae Coande exclam\:„Haiti, mi-am zis, parc\ ar fi un necrolog comandat deSecuritate!”. Întrucît nu ni s-a spus nimic despre anii pecare Al.Paleologu i-a petrecut în recluziunea, împ\r]it\cu Noica, de la Câmpulung, despre anii în care a z\cut întemni]\, despre faptul c\ a devenit „ambasador al golanilor”,demonstrînd împreun\ cu românii din exil în fa]apropriei ambasade de la Paris, nimic despre recunoa[tereacolabor\rii sale cu malefica institu]ie, îndat\ dup\ evenimenteledin decembrie. Altfel zis, nimic esen]ial despre ceea cese cade s\ cunoa[tem [i s\ pre]uim din impresionanta, pîn\la urm\ exemplara existen]\ a „boierului” Paleologu...Urmeaz\ Petre Pandrea. Descoperit postum ca foarteimportant scriitor [i moralist, acesta ni se prezint\ a[ijdereafrenetic implicat în existen]ial, inclusiv ca avocat: „Apreferats\ fie avocat, pentru a-[i putea asigura demnitatea financiar\,dar [i pentru a-i putea ajuta pe al]ii, a[a cum de multe orio m\rturise[te în «Memoriile mandarinului valah», oper\dintr-o Comedie uman\ care se scrie de sute de ani, aici,la Por]ile Orientului, unde demnitatea este abolit\ sistematicde fiin]e cultivate în rigorile Bizan]ului, precum Ralea (înopinia sa crîncen\), sau de turiferari ai comunismului”.Moralismul s\u nu era îns\ unul calm, sapien]ial într-omanier\ conven]ional\, ci grefat pe un temperamentrebel, cu o „peni]\ muiat\ în pelin”, înclinat sprepamfletul executat cu o „bard\ c\lit\ în focul inimii salelupt\toare”. Mult mai curînd un discurs al luptei decîtunul al reculegerii, al filtr\rii potolitelor concluzii.Morala i se cufund\ din plin în spumele expresivit\]ii,divulgînd o natur\ oarecum arghezian\, poate în rela]ie cuo comun\ obîr[ie olteneasc\. Violen]a ripostelor sale, nuo dat\ colerice, e „salvat\” îns\ printr-o magnanimitate fa]\de aproapele aflat în nevoie, printr-un altruism ce l-a îndemnata cultiva în june]e un idealism de stînga: „O curiozitateimens\, ca [i o implicare de apostol, grefat\ pe un voluntarismsinuciga[, fac din Pandrea un perdant la masa de joc a istoriei,dar un înving\tor în ordinea spiritului”. Pe aceast\ cale,Pandrea a aderat la spiritul non-violent al lui Gandhi, ceeace i-a adus [i porecla respectiv\. Contradic]ii? S\ le recunoa[tem,întrucît „mandarinul” a fost un om cu tr\s\turi [i impulsuriiregulare, dificil de armonizat, aristocratic [i socialist, mistic[i militant politic, interna]ionalist [i localist. Din cauzaacestei elasticit\]i, a acestui balans al intelectului între extremea avut parte nu numai de o nefixare a imaginii sale în epoc\,dar [i de cumplita prigoan\ a regimului comunist: Cuonestitate, Nicolae Coande adnoteaz\ dualitatea concep]iilorlui Pandrea, care, în pofida împrejur\rii c\ a constatat, înfinal, „nemernicia cosmic\ a ciumei ro[ii”, a r\mas, pîn\ laun punct, fidel idealului de stînga: „În ciuda pu[c\riei f\cutela comuni[ti, el nu ar ezita s\ aleag\ între o «dictatur\burghez\ de tip cezaric, fascisto-mussolinian sau hitlerist,[i dictatura proletariatului de tip fascist». F\r\ ezitare, o alegepe cea de-a doua, de[i memoriile sale sunt împ\nate dediatribe suculente la adresa unor Iosif Chi[inevschi, AnaPauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau Mihai Ralea, acestadin urm\ v\zut drept canalia nr.1 a României intelectuale”.Oare? Oricum, Pandrea r\mîne nu numai „un ideologdescump\nit [i dezabuzat”, ci, mai presus, o personalitateextrem de vie, ad\pat\ din bel[ug la diversitatea izvoarelorc\rtur\riei occidentale, adesea înfl\c\rat de generozitate, lacolosal\ distan]\ de comportarea autist\. Traseul s\u biograficfrînt atît de dureros eman\ o mare autenticitate a spiritului,în contrast cu egotismul sec al ultimei genera]ii, care, prinmod\, n-ar putea dep\[i condi]ia unui produs artificial,precum un cercel în nas, în limb\ sau chiar în condei. Ede a[teptat dezmeticirea acesteia. •România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200911

12România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009Folcloristic\l e c t u r iO important\ descoperireESTE SURPRINZ|TOR s\ consta]i cât detârziu lu\m cuno[tin]\ de unele importantedemersuri ale unor str\ini `n direc]ia populariz\rii,`n ]\rile lor, a unor valori spirituale aleromânilor. Un astfel de caz face obiectulc\r]ii lui Constantin Eretescu, Mission enRoumanie. Culegerea de folclor românesca lui Hubert Pernot (1928) (Academia Român\, Funda]iaNa]ional\ pentru {tiin]\ [i Art\, 2009). De existen]aacestei importante colec]ii a aflat autorul c\r]ii `n 1983,când lingvista Marie-Rose Aurembou Simoni, de laCNRS, i-a semnalat c\ ea se afl\ la departamentul deaudiovizual de la Bibliotheque Nationale de France.Hubert Pernot (1870-1946), lingvist, elenist, profesorla Universitatea din Paris, director, din 1924, laMusée de la Parole et du Geste (care a luat fiin]\ `n 1911,ini]ial cu numele de Archives de la Parole), „primainstitu]ie de acest gen cu voca]ie enciclopedic\”, a venitla Bucure[ti, `n 1928, `mpreun\ cu doi ingineri [i,`ntr-o cl\dire a Universit\]ii, a `nregistrat, pe 288 decilindri de fonograf, un num\r mare de melodii populare,cântate de amatori, dar [i voci ale unor celebrit\]i, precumNicolae Iorga, Constantin Argetoianu, prin]esa AlexandrinaGr. Cantacuzino, I. G. Duca, Ion Minulescu, care a cititpoeziile Vizit\ nocturn\ [i Roman]a Rositei.Proiectul acesta, al c\rui ini]iator a fost Nicolae Iorga,a `ntâmpinat, de la `nceput, adversit\]i a[a de multe `ncâtspeciali[tii francezi erau pu[i `n situa]ia de a facecalea `ntoars\ la Paris f\r\ s\-[i `mplineasc\ misiuneapentru care veniser\. {i aceasta pentru c\, pe de o parte,folclori[ti muzicali de seam\, cu deosebire GeorgeBreazul, au refuzat colaborarea, singurii care au acceptatofiind Emil Riegler-Dinu [i Mihail Vulpescu, iar pe dealt\ parte subven]iile române[ti de care aveau nevoieau fost aprobate cu `ntârziere. Proiectul a demarat totu[i[i s-a desf\[urat datorit\ interven]iei ferme a lui NicolaeIorga pe lâng\ ministrul Instruc]iunii Publice, Angelescu.Hubert Pernot avea s\-[i exprime regretul, `n1930, `ntr-o scrisoare c\tre Alexandru Rosetti, [i el unsus]in\tor al proiectului, c\ n-a g\sit `n]elegere la uniicu care ar fi voit s\ colaboreze: „Je régrete bien queceux qui s’occupent en Roumanie de chansons populairesaient montré si peu d’empressement à collaborer avecnous. Tout cela aurait pu si aisément se faire en commun.Nous aurions été hereux aussi de publier ici les collectionsqu’ont amassées certain d’entre eux. Enfin, ce sont deces amours-propres nationaux ou individuels contrelesquels il n’y a pas grand chose à faire.”Important este c\ echipa francez\ a reu[it s\ `nregistreze75 de subiec]i, originari din Banat, Oltenia, Muntenia,Dobrogea, Cadrilater, Moldova, Basarabia, Transilvania,de la români din afara ]\rii. Pe lâng\ ace[tia, necunoscu]i,au fost `nregistra]i Al. Vasiliu, Gheorghe V. Madan,Sabin Dr\goi, Tache Papahagi, Gheorghe N. Dumitrescu-Bistri]a. Facem o men]iune special\ pentru GheorgheV. Madan, scriitorul [i folcloristul basarabean, careabsolvise Conservatorul de Art\ Dramatic\ la Bucure[ti[i era un bun cânt\re], cu un repertoriu bogat de cântecedin stânga Prutului. ~n el cei ce l-au `nregistrat au v\zutun „excellent sujet”. Cele 500 de texte, câte num\r\volumul pe care `l prezent\m, sunt de o mare diversitate:cântece de dragoste [i dor, doine, colinde, strig\turi,bocete, cântece de nunt\, pove[ti, balade, acestea dinurm\ fiind prezente cu subiecte precum Corbea (maimulte variante), Milea, Miu Haiducu, La casele {andrului,Pintea, Cântecul {arpelui).~ntr-un catalog al discurilor, pe care editorul `l d\bilingv, au fost notate o serie de date pre]ioase:numele informatorului, localitatea, titlul cântecului `nlimba francez\, `ncadrarea lui, la cele instrumentalemention`ndu-se instrumentul, caracterul melodiei dejoc (hor\, sârb\), durata `nregistr\rii, dac\ piesa `nregistrat\este popular\ sau nu.Dac\ la `nceputul secolului al XIX-lea informa]iiledespre crea]ia popular\ româneasc\, vehiculate `n lucr\ri,cu caracter preponderent istoric, erau ob]inute pe calelivresc\, a[a cum sunt cele din studii semnate de Marcelde Serres (1821), François Recordon (1821), J. A. Vaillant(1844), A. de Gerando (1845), Jules Michelet (1853),Edgar Quinet (1856), odat\ cu microcolec]ia lui AugusteÉmile Picot, Chants populaires des Roumains de Serbie(1889) se pune accent pe documente culese direct. JulesBrun, corespondent `n România, din 1885, al mai multorpublica]ii franceze, a cunoscut direct crea]ia popular\româneasc\, ca [i Leo Bachelin, stabilit `n 1889 `nRomânia, ca bibliotecar la Pele[ [i apoi ca profesor lamai multe licee din Bucure[ti. Jules Guiart, medic,etnograf [i antropolog, specialist `n etnoiatrie, a fost,`ntre anii 1921 [i 1930, conduc\tor al Catedrei de istoriamedicinii a Universit\]ii din Cluj. Mai târziu, ne-aucunoscut folclorul, la Bucure[ti, Vincent d’Indy, MauriceRavel iar Jean Cuisenier a scris, dup\ `ndelung\ documentare`n ]ar\, dou\ c\r]i despre România. Arnold Van Gennep,care a inten]ionat s\ `nfiin]eze, la Universitatea dinBucure[ti, o catedr\ interna]ional\ de etnografie [i istoriacomparat\ a civiliza]iilor, n-a ob]inut acceptul oficialit\]ilorromâne ale vremii.~n cadrul acestor demersuri ale unor `nv\]a]i francezide a ne cunoa[te nemijlocit tradi]iile populare, HubertPernot ocup\, prin ceea ce a realizat – cele 143 de discuriImportant este c\ echipa francez\ a reu[it s\`nregistreze 75 de subiec]i, originari din Banat,Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Cadrilater, Moldova,Basarabia, Transilvania, de la români din afara ]\rii.mari – un loc aparte, pentru prima dat\ f\urind,pentru speciali[tii francezi, interesa]i de muzica popular\[i de româna vorbit\, un instrument de mare pre].Atât `n epoc\, la noi, cât [i mult dup\ aceea, adic\timp de opt decenii, acest important instrument de lucru,de cunoa[tere a fost dat uit\rii. Este meritul domnuluiConstantin Eretescu de a fi descoperit [i cercetat acestimportant document sonor, de a fi copiat, timp dedou\ luni, textele pe care le public\ acum [i de a leprezenta `ntr-un erudit [i complet studiu.Un alt merit al editorului este acela de a fi pus textullui Nicolae Iorga ca prefa]\ a edi]iei, un text pledoariepentru munca „perfect orânduit\, disciplinat\ [i orientat\”,pentru patriotism cu fa]a spre umanitate, pentru unitatede vederi `n problemele esen]iale: „S\ nu ne `ndujm\nimniciodat\ nici m\car pentru credin]ele cari ni-ar fi maisfinte [i pentru interesele cari le-am socoti mai legitime.Ce sunt toate aceste deosebiri trec\toare `n largaund\, curgând necontenit mai departe, a vie]ei na]ionale!S\ consider\m desp\r]irile noastre numai ca drumurispre aceea[i ]int\ pe care oricând e gata s\ ni-o arateinstinctul claselor populare”; „S\ `n]elegem c\, precumnu e om f\r\ poporul din care face parte, astfel nu eomenirea din care facem parte. ~nchinându-ne omenirii,nu sc\dem neamul nostru, ci prin `nsu[i prinosul pe carei-l aducem ne ad\ogim la ceea ce `nainte de aceastaera `n omenire.”~n fine, se cuvine un cuvânt de mul]umire editoriloracad. Eugen Simion [i Tiberiu Avramescu, care ne-auf\cut acest dar de pre].Iordan DATCUPublicitate

Rela]iile sale cu Cioran s-auconfigurat oarecum de la sine,prin afinit\]i [i interesereciproce, precizate în timp.l e c t u r iDOMNULUI PROFESOR George Gu]uîi dator\m apari]ia unui nou volum carespore[te bibliografia epistolar\ a lui EmilCioran: Scrisori c\tre Wolfgang Kraus.1971-1990. Dincolo de acurate]ea filologic\,edi]ia bucur\ cititorul avizat prin fericitainspira]ie a îngrijitorului de a ad\uga celor158 de scrisori expediate de Cioran, dou\ale Simonei Boué, cinci ale lui Kraus [i treizeci de paginicu fragmente din jurnalul lui Kraus, referitoare la Cioran.Wolfgang Kraus (1924-1998), proeminent om decultur\ austriac, scriitor, cercet\tor, editor [i traduc\tor,s-a remarcat înc\ înainte de 1990 [i ca un tenace promotoral unor leg\turi fire[ti [i fluente între Est [i Vest, animatfiind de viziunea anticipativ\, aparent utopic\, a uneiEurope Unite. Foarte mobil, disponibil pentruproiecte [i contacte culturale în orice col] al Europei[i nu numai, comunicativ, sociabil, a cunoscut [i aîntre]inut leg\turi fructuoase cu numeroase personalit\]ide prim\ linie, despre care a [i scris nu doar o dat\ înnumeroasele sale studii. În acest context, rela]iile salecu Cioran s-au configurat oarecum de la sine, prin afinit\]i[i interese reciproce, precizate în timp, cum se poatededuce f\r\ riscante aproxim\ri, prin coroborareascrisorilor lui Cioran cu scrisorile, dar mai ales cu jurnalullui Wolfgang Kraus. „Despre nimeni – scrie acesta laun moment dat – n-am scris atât de mult ca despre elîn jurnal.“ Mi se pare semnificativ c\ a sim]it nevoiaacestei preciz\ri care, se pare, pe el însu[i îl mir\, iarnou\ ne suscit\ întrebarea de ce, de unde aceast\ atrac]ie,afinitate, simpatie, prietenie, la urma urmelor, dintrecei doi, dincolo de rela]iile lor editoriale ?Cum s-a mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile luiCioran nu con]in surprize. Îl reg\sim a[a cum îl [timdin c\r]ile sale [i din alte, numeroase, confesiuni [iexhib\ri epistolare. A dep\[it de acum etapa nihilismuluiradical [i avanseaz\, tot solitar, în cea dilematic\, anuan]\rilor [i reconsider\rilor retrospective. Constant\a r\mas acuitatea cu care observ\ [i interpreteaz\ lumeavremii sale. De aceea, cred c\ cea mai interesant\ partedin acest epistolar rezid\ în comentariile sale asupraactualit\]ii politice. Dou\ aspecte îl preocup\ cu prec\dere:abera]ia criminal\ [i stupid\ a stângii europene, îndeosebia celei franceze, [i obsesia dec\derii Occidentului,implicit imigra]ia islamic\. Pentru ambele cazuri g\simopinii memorabile, concise, abrupte, nu doar o dat\apocaliptice, din care, de[i formulate en passant, i sepoate deduce întreaga viziune asupra problematiciirespective, asupra naturii [i surselor tuturor obsesiilor[i spaimelor sale. Tocmai acest tip de proiec]ii îmiface impresia c\ l-a fascinat pe Kraus, având în marem\sur\ un rol determinant în apropierea sa de Cioran,pân\ la configurarea unei prietenii intelectuale, exemplar\prin discre]ie [i respect reciproc. De aici mi se pare aveni adev\rata revela]ie a acestei c\r]i.Pentru a lumina rela]ia lor atât de cordial\ într-olume atât de tulbure, e bine s\ pornim de la un detaliucare nu [tiu s\ fi fost remarcat [i anume acela c\ ini]iatorul[i totodat\ cel care a între]inut acest consecvent schimbepistolar n-a fost Cioran, ci Kraus. Este de aceeap\cat [i curios c\, dintre scrisorile sale, s-au p\strat doarcinci. Fiindc\ marea majoritate a scrisorilor luiCioran sunt mesaje de r\spuns, 82 dintre ele începândinvariabil cu „V\ mul]umesc...“ (pentru scrisoarea –sau chiar scrisorile – pentru carte, revist\, vedere, invita]ie,[palturi etc.) În con[tiinciozitatea [i, de cele maimulte ori, promptitudinea cu care r\spunde Cioran,reg\sim polite]ea omului de lume interbelic, pentru carea r\spunde unui mesaj nu era doar o chestiune de bun\-cuviin]\, ci [i de onoare. Dar resorturile acestei rela]iisunt ceva mai complicate. Astfel, Kraus era cu treisprezeceani mai tân\r decât Cioran. Chiar dac\ acesta nu manifest\nicicând un aer condescendent fa]\ de Kraus, ci, dimpotriv\,o elegant\ ignorare a diferen]ei de vârst\, se percepeîn scrisorile lui pl\cerea întotdeauna discret\, de[ifireasc\, a celui vârstnic care se vede admirat, respectat,cultivat de un tân\r de calitate. Totu[i, Kraus nu facenici o clip\ figur\ de discipol. Dialogul lor decurge caîntre egali [i abia jurnalul s\u reveleaz\ alte motiveale împlinirii în timp a prieteniei lor.Unul dintre ele ar fi apartenen]a lor la lumeaVestigiileuneiprieteniiEmil Cioran, Scrisori c\tre Wolfgang Kraus.1971-1990. Traducere din german\, edi]ieîngrijit\ [i note de George Gu]u. Bucure[ti.Humanitas [Convorbiri. Coresponden]\.Portrete], 2009. 294 p.Mitteleuropei, al c\rei Geist identitar îi marcheaz\deopotriv\ pe amândoi. O apartenen]\ pe care, într-unfel sau altul, Cioran [i-a proclamat-o de nenum\rate ori,cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsit\ totu[i, oximoronic,de o stranie mândrie drastic refulat\. Nu îns\ [i cândîi scrie lui Kraus. Se simt, a[adar, compatrio]i. Cu atâtmai mult, cu cât, poate dintr-o complezen]\ cefrizeaz\ uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lorepistolar abundente referiri m\gulitoare la Austria,mergând pân\ la a o substitui reduc]ionist înse[iMitteleuropei: „M-a bucurat foarte mult faptul c\ socoti]ieseurile mele «austriece». Un lucru e sigur: nu pot uitac\ m-am n\scut la periferia Austriei.“ Sau: „P\catdoar c\ nu pute]i merge [i la Sibiu, pentru a cunoa[te[i vechea grani]\ a Austriei, de aici încolo, neantul,Blacanii.“ Când Kraus scrie despre rela]ia „intim\“ a luiCioran cu „monarhia dun\rean\“, acesta exult\: „Nimicnu m\ poate m\guli mai mult. {i în definitiv este adev\rat.Sunt un transilv\nean.“ Destinul Austriei este pentru elunul „[...] str\lucit, exemplar. A[ putea s\ citesc omie de c\r]i despre casa de Habsburg. Împ\r\teasaElisabeta face parte din biografia mea spiritual\.“ Iardestr\marea Austriei (nu a Imperiului !) „[...] reprezint\o splendid\ form\ incipient\ a decaden]ei vest-europene.“F\r\ îndoial\ c\ austrifilia lui Cioran, care venea dinconvingerea sa c\ între Rusia [i Occident ar fi trebuits\ stea un Imperiu puternic sau o, tot puternic\, Austriefederal\, cum preconizase Aurel C. Popovici, a contribuitla apropierea celor doi coresponden]i.Treptat, rela]ia lor a dep\[it stadiul epistolar evoluândla întâlniri live. În programul vizitelor sale pariziene,revederile lor devin obi[nuin]\. Spre deosebire devizitatorii intempestivi de care i se tot plânge, Cioranîl prime[te pe Kraus cu o cordialitate sincer\, pe careacesta o percepe [i o apreciaz\ ca atare. În jurnal î[iaminte[te cu încântare cum „e un deliciu s\ vorbe[ti cuCioran“ [i cum tot vorbesc în maniera a pune ]ara lacale, ba în tihna micului apartament, ba peripatetic, prinJardin de Luxembourg, ori în adâncul vreunei cafenele,unde... nu trage curentul. Evocând aceste întâlniri, Krausrealizeaz\ [i câteva schi]e de portret în care-i remarc\]inuta ascetic\, traiul modest, orgoliul însingur\rii, chipul„slab, de ]\ran, cu ochi mari, alba[tri, str\lucitori, m\cinatde vreme, osos“, rostirea sacadat\, cu formul\ri „incisive[i precise“, înso]it\ de gesturi expresive, umorul negru,care, totu[i, „te înc\lze[te“. În 1984, prietenia lor parea cunoa[te un u[or reflux. În ianuarie, lui Kraus i se pareîntinerit, „Totu[i neobi[nuit de distant [i de egocentric.Manifest\ mai mult ca înainte tendin]a spre monologuri.“Iar în aprilie noteaz\ contrariat: „Merge pe c\i deosebite,care-l îndep\rteaz\ de leg\turile noaste amicale. Desprenimeni nu am scris atât de mult ca despre el înjurnal.“{i va continua s\ scrie, c\ci, din fericire, „îndep\rtarea“n-a fost decât un episod lipsit de consecin]e. În octombrie1989, Cioran redevine „un om fericit, modest,în]elept din na[tere – care îns\ [i-a exteriorizat consecventtoate emo]iile.“ Ceea ce – zice Kraus – „l-a ferit de ob\trâne]e otr\vit\“. Odat\ cu admira]ia constant\ pecare i-o poart\, Cioran r\mâne totu[i pentru el o continu\surs\ de uimire, de interoga]ii, dac\ nu chiar de perplexitate.Ceea ce-l contrariaz\ în primul rând e discrepan]a dintre„fundalul apocaliptic“ al viziunii filozofului [i aparen]asa cotidian\, de o cuceritoare cordialitate. La un momentdat, în 1976, Kraus crede c\ are revela]ia codului în caretrebuie citit paradoxalul s\u prieten: „Cioran spune:aforismele pot s\ sune a[a sau cu totul altfel, con]inutullor e lipsit cu totul de importan]\. Nuan]a lingvistic\,poanta, witzul, punctul culminant reprezint\ esen]ialul.Iat\ cum trebuie s\-i în]elegem întreaga oper\.“ (s.m.)Afirma]ie temerar\, deoarece, în timp, pe m\sur\ cecunoa[te tot mai profund omul [i opera, interoga]iiledevin tot mai dramatice. În 1978, se întreab\ „în cem\sur\ ura agnostic\ fa]\ de lume nu devine cumvaun alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual,pentru dezangajarea personal\, a c\rei autocunoa[terepoate duce apoi, de fapt, la o mare bun\tate, amabilitate[i iubire de aproapele. Un ocoli[ straniu.“ O problem\pentru el este [i cea rela]iilor lui Cioran cu transcenden]a.„În realitate – scrie Kraus – cred c\ Cioran este credincios[i convins de posibilitatea clemen]ei [i a bun\t\]ii divine.“Dar peste ani îl bântuie teribile îngrijor\ri. E convinsc\ cuvintele pot provoca realitatea. Dup\ ce a aflat deboala prietenului, tocmai când, târziu, a citit [i Ispitade a exista, ajunge la o concluzie sumbr\: „[...] n-aveacum s\ se termine altfel decât printr-o catastrof\.Provocarea permanent\ a ororii, în ciuda bun\t\]ii,fidelit\]ii, amabilit\]ii sale.“ {i înc\: citându-l peWittgenstein – „Cuvintele sunt [i fapte“ – Kraus seîntreab\ cât r\u au f\cut [i înc\ pot s\ fac\ scrierilelui Cioran „în epoca noastr\ derutat\, lipsit\ de con]inut([i în rândul tineretului.)“ Contrariile se echilibreaz\îns\ [i prietenia r\mâne intact\, poate chiar cu un plusde afec]iune, când, în 1994, scrie: „[...] din blasfemie,iubitul meu amic Cioran a f\cut decenii la rând un sportobositor, de performan]\. A îmb\trânit, a temperat tonulc\r]ilor sale, dovedindu-se un om s\ritor, bun, un prietencredincios – al meu, care eram la antipodul acestorcalit\]i.“ (s.m.) Iar în 1996, contrariat de filmul luiGabriel Liiceanu, pe care-l g\se[te cenu[iu, lipsit denuan]e, cu un Cioran „în pas\ proast\“, î[i „reabiliteaz\“prietenul, evocându-l în cel mai amplu [i emo]ionantportret. Tonul lui Kraus, care, vreme de aproape un sfertde veac a avut privilegiul s\-l cunoasc\, s\-l [tie, eatât de conving\tor, de vibrant, încât trebuie s\ accept\mca veridic\ aceast\ imagine a unui Cioran înv\luit înaura intim\ a prieteniei.În iulie 1995, într-o scrisoare tulbur\toare,Simone Boué i se confesa lui Kraus: „Dup\ ce am v\zut[...] un interviu pe care l-a acordat în 1972 televiziuniibelgiene – unde a fost atât de sclipitor, de extraordinar,pe de-a-ntregul el însu[i – mi-am zis: Nu, nu, n-a murit.“Într-adev\r, viu, surprinz\tor de viu [i de „sclipitor“ îlreg\sim [i azi in vestigiile prieteniei cu Wolfgang Kraus,adunate cu profesionalism [i d\ruire de profesorul GeorgeGu]u între copertele acestei c\r]i devenit\ de acum unpre]ios document.Radu CIOBANU13România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

Spre deosebire de alte familii care au dat }\rilorRomâne domnitori, Ghicule[tii nu au beneficiatnici pân\ la instaurarea regimului comunist [inici dup\ aceea de vreo monografie.i s t o r i e c u l t u r a l \Un portret de la Paris al luiDumitrache GhicaRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200914N NR. 38, din 25 septembrie 2009, revistaÎRomânia literar\ mi-a publicat un articoldespre portretul domni]ei Zoe Ghika, de AlexanderRoslin, aflat la Muzeul Na]ional de Art\ dinStockholm. Un tablou remarcabil, dealtfel, pusîn valoare de c\tre acea institu]ie, atât prinpublicarea pe coperta unei c\r]i dedicate acestuicunoscut pictor suedez din veacul al XVIIIlea,cât [i prin difuzarea imaginii prin c\r]ipo[tale ilustrate.Istoriografia asupra familiei Ghica este dealtfelîntr-o pozi]ie oarecum bizar\, de aceea contribu]iileasupra ei p\rând binevenite chiar [i atunci când nuepuizeaz\ o chestiune. Spre deosebire de alte familiicare au dat }\rilor Române domnitori, Ghicule[tii nuau beneficiat nici pân\ la instaurarea regimului comunist[i nici dup\ aceea de vreo monografie. Abia dup\Decembrie ’90 au ap\rut dou\ c\r]i, între care teza dedoctorat a d-lui Radu Ciuceanu, care a efectuat s\p\turiarheologice la M\n\stirea Pantelimon, cu prilejuldemol\rii acesteia, în vremea lui Ceau[escu, [i s-a ocupatde r\m\[i]ele p\mânte[ti de acolo.E curioas\ îndelungata t\cere istoriografic\ privitoarela Ghicule[ti, având în vedere c\, dup\ stingerea pe liniemasculin\ a Basarabilor [i Mu[atinilor, e stirpea dincare se ridicaser\ cei mai numero[i voievozi, dup\ cumse [tie în total zece la num\r. Desigur c\ urcarea întâiuluiGhica pe tron, dup\ jum\tatea veacului al XVII-lea,apare într-o perioad\ de suzeranitate din ce în ce maiaccentuat\ a Sublimei Por]i, cu câteva deceniiînaintea instaur\rii propriu-zise a regimului fanariot.~n vremea acestuia, câ]iva Ghicule[ti s-au aflat, deasemenea, pe tron, pentru ca întâiul domn p\mânteanal }\rii Române[ti s\ fie tot un membru al acestei familii.Regimul regulamentar a fost ilustrat ini]ial tot de unGhica, iar pentru Unirea Principatelor au militat totcâ]iva Ghicule[ti. Poate c\ acest destin „liniar” al familieis\ fi influen]at percep]ia istoriografic\ asuprafamiliei. Neamuri voievodale din Fanar erau catalogateca atare – adic\ drept fanariote –, Cantacuzinii trecuser\,cu mai multe ramuri ale lor, la ru[i, unde li se recunoscuserangul princiar, dar în ce categorie intrau Ghicule[tiicare nu erau perdan]ii nici unui regim? La aceasta s-auad\ugat alte câteva semne de întrebare: Ghicule[tiimoldoveni erau de fapt pe linie masculin\ descenden]iislugerului Iorgu din localitatea Viza, aflat\ la NV deIstanbul, în direc]ia actualei frontiere cu Bulgaria.Fiul s\u, Dimitrie Gheorghiade Sulgearoglu – alc\rui nume trimite a[adar la filia]ia amintit\ – a fostc\s\torit cu Ecaterina Ghica, sor\ a domnitorului Grigoreal III-lea Ghica, urma[ii lor luând numele de Ghica.~n ceea ce prive[te pe Ghicule[tii munteni, [iacolo exist\ o îndoial\ genealogic\: a circulat ideeac\ Dumitrache Ghica, fondatorul ramurii Ghicule[tilordin }ara Româneasc\, nu ar fi fost fiul dragomanuluiAlexandru Ghica [i deci frate cu voievodul Grigore alII-lea Ghica. Este curios faptul c\, în Cronica Ghicule[tilor,de pild\, scriere alc\tuit\ la jum\tatea veacului al XVIIIlea,editat\ în 1965 de c\tre neoeleni[tii Nestor Camariano[i Ariadna Camariano-Cioran, de[i aminte[te de maimul]i membri ai familiei, Dumitrache Ghica lipse[te,în ciuda faptului c\ era n\scut în anul 1718.Punând cândva în discu]ie filia]ia acestui personaj– mai exact într-o genealogie nepublicat\ a Ghicule[tilor,a[ternut\ pe hârtie în 1985 – regretatul genealogistAlexandru V. Perietzianu-Buz\u men]iona o depe[\ aconsulului francez Léon Beclard adresat\ conteluiAlexandre Walewski, ministru de Externe al Fran]ei, la22 septembrie 1858, în care afirma c\ Ghicule[tii din}ara Româneasc\ nu erau rud\ cu cei din Moldova 1 .Era oare doar o afirma]ie partizan\ f\cut\ în foculalegerilor de domni, în împrejur\rile concuren]ei dintrediferitele familii domnitoare române[ti?Ce-i drept, un alt consul francez la Bucure[ti, EugènePoujade, fusese c\s\torit chiar cu o descendent\ a familiei,Maria Ghica, nepoat\ de fiu a lui Grigore al IV-leaGhica.~ntr-un articol anterior aminteam de conacul luiAlexandru Ghica zis „C\ciul\ Mare”, din satul Crângu(ora[ul Fundulea), conac deseori confundat cu cel dezestre al lui Mateiu Caragiale. Alexandru Ghica zis„C\ciul\ Mare“ era nepot de fiu al domnitorului AlexandruScarlat Ghica, fiul domnitorului Scarlat Ghica, fiu, larândul s\u, al domnitorului Grigore al II-lea Ghica. Nuera aceasta linia care ar fi trebuit s\ aib\ cele mai multeveleit\]i [i [anse de domnie, în veacul al XIX-lea? ~ngenealogiile Ghicule[tilor, tat\l lui Alexandru zis „C\ciul\Mare“, este trecut cu prenumele de „Grigore”, iar mamasa lipse[te. Era un fiu natural, so]ia lui „C\ciul\ Mare”numindu-se Zoe, n\scut\ Cantacuzino-Pa[canu. Mormântullor se învecineaz\ la Cimitirul Bellu cu cel al Ghicule[tilormoldoveni din ramura Monseniorului Vladimir Ghika.O ciudat\ coinciden]\ face ca satul în care domnitorulAlexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) s\-[i ficl\dit conacul – ce mai exist\ [i ast\zi, aflându-se decâteva decenii în proprietatea Academiei Române –s\ poarte numele de C\ciula]i / Pa[cani (!) Ramurascoborâtoare din domnii Ghicule[ti ai veacului alXVIII-lea avea s\ cad\ în uitare [i obscuritate, în vremece urma[ii marelui ban Dumitrache Ghica aveau s\devin\ foarte cunoscu]i, ocupând func]ii înalte.Genealogic, patru domnitori din secolul al XIX-leaaveau în comun ascenden]a, pe linie matern\, din familiaV\c\rescu: Grigore IV Ghica, Alexandru Ghica, GheorgheBibescu [i Barbu {tirbei. S\ fi jucat acest fapt un anumitrol în selectarea pretenden]ilor la tronul }\rii Române[ti?~n ceea ce prive[te portretul de la Paris al lui DumitracheGhica, este vorba de un tablou pe care regretatul diplomatAlexandru Ghika (1914 – 2001), fost pre[edinte al CaseiRomâne[ti din capitala Fran]ei, îl g\sise la „marché auxpuces” [i îl avea în salonul apartamentului s\u din ruedu Ranelagh. L-am v\zut în repetate rânduri cu prilejulsejururilor mele pariziene [i l-am fotografiat, evidentcu permisiunea proprietarului s\u, în anul 1995. Nu [tiuunde a ajuns dup\ decesul acestuia, întâmplat la sfâr[itulverii anului 2001 la Cannes, ca [i sfâr[itul lui NicolaeTitulescu. ~ncercând s\-l compar cu alte portrete ale luiDumitrache Ghica, am ajuns la concluzia c\ îl reprezentaîntr-adev\r pe acesta. Boierul din portret seam\n\ multcu cel din tabloul aflat la Muzeul Municipiului Bucure[ti(din colec]ia istoric\ a muzeului, aflat\ în Casa Cesianude pe Calea Victoriei) – a c\rui imagine o cunosc gra]ieamabilit\]ii doamnei Ioana Cristea, [efa sec]iei deart\ din cadrul muzeului –, precum [i cu cel din pridvorulde la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucure[ti. Portretulde la Muzeul Municipiulului Bucure[ti este anonim,datând de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea – începutulcelui urm\tor. Potrivit fi[ei sale muzeografice de descriere,personajul este „reprezentat în atitudine «de aparat»,costumat dup\ moda boiereasc\ a epocii, cu gugiumanpe cap, cu giubea ro[ie, având gulerul [i bordura dinblan\ asortat\, cu anteriu alb cu motiv m\runt, floral,asortat cu [alul petrecut ca brâu. Din brâu apare mânerulhangerului bogat ornamentat – semn al dreg\toriei înalte.Banul are fa]\ îngust\, prelung\, sprâncenele negre,arcuite, ochi c\prui, nas lung, acvilin, buze sub]iri, abiamijite din musta]a alb\, barb\ alb\ retezat\ drept. Mânadreapt\ st\ sprijinit\ de brâu. Giubeaua e tivit\ cu blan\de hermin\”.Un portret al lui Dumitrache Ghica se mai afl\ [iîn posesia fizicianului Grigore Ghika din Bucure[ti, fiulmatematicianului Alexandru Ghika (1902 – 1964), carea avut bun\voin]a de a-mi comunica acest lucru. Cuacordul domniei sale îmi îng\dui s\ „dezv\lui” c\tat\l matematicianului, inginerul Ioan A. Ghika, urma[al domnitorului Grigore IV Ghica, a alc\tuit olucrare, în zece volume, intitulat\ Istoria voievozilorGhika, nepublicat\, în care e reprodus\ [i fotografiaacestui portret. De[i oarecum dep\[it\ de cercet\rileistoriografice [i genealogice ulterioare, monografiacontinu\ s\ prezinte un anumit interes.Acel portret al lui Dumitrache Ghica – m\rturieromâneasc\ notabil\ pe malurile Senei, chiar dac\ aflat\într-o colec]ie particular\ – îl înf\]i[a a[adar peboierul valah cu barb\ de form\ p\trat\ [i must\]i,înve[mântat cu o giubea tivit\ cu hermin\ – ca la portretulde la Muzeul Municipiului Bucure[ti –, atât la jum\tateamânecilor, cât [i la marginile sale care se deschideauspre interior. Era încins la mijloc cu un brâu, din carese vedea ie[ind mânerul unui hanger. Pe cap purta ocuc\ neagr\, asem\n\toare celor cu care sunt reprezenta]idomnitorii contemporani din familia Callimachi. ~ndreapta sus a tabloului era figurat\ stema familiei Ghica,cu „lacrimile” în cartierul superior [i stemele Principatelorîn cele de jos.De observat c\ portretele Ghicule[tilor aflate înpridvorul de la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucure[tisunt toate decorate [i ele cu blazonul familiei. Portretullui Dumitrache Ghica de acolo nu este îns\ nici el identiccu cel de la Paris. Spre deosebire de cel de acolo, cât[i de cel de la Sf. Spiridon Nou, atât portretul de laMuzeul Municipiului Bucure[ti, cât [i cel din colec]iaprivat\ bucure[tean\, amintit\ mai sus, nu sunt ornamentatecu blazon.Un portret al acestui personaj însemnat al boierimiidin }ara Româneasc\ a secolului al XVIII-lea seg\sea înaintea instaur\rii regimului comunist [i în colec]iaEforiei Spitalelor Civile 2 , institu]ie aflat\ într-o cl\direexistent\ [i ast\zi pe Bulevardul Regina Elisabeta, sediulPrim\riei sectorului 5. ~n aceea[i colec]ie mai existau [ialte portrete ale unor membri ai familiei Ghica: Dorad’Istria, omul politic Dimitrie Ghica (zis „BeizadeaMitic\”), voievozii Grigore I Ghica de TheodorAman, Grigore al II-lea Ghica de acela[i pictor [i Grigoreal IV-lea Ghica de Nicolae Grigorescu 3 . ~ntrebând pecâ]iva prieteni care lucreaz\ în domeniul muzeografieiîn leg\tur\ cu destinul colec]iei Eforiei, mi-au r\spunsc\ ea nu se mai afl\ în integralitatea ei într-un anumitmuzeu.Nu pare probabil ca portretul fost în proprietatea luiAlexandru Ghika de la Paris s\ fi ajuns de la EforiaSpitalelor Civile la „marché aux puces” din capitalaFran]ei [i apoi la regretatul diplomat. ~n orice caz,vizitând cândva „taicalaz\rul” de la Porte de Saint-Ouen, am constatat c\ acolo poate fi g\sit chiar totul.De ce nu [i portretul vel banului Dumitrache Ghica?Mihai Sorin R|DULESCU_________________________________1D.A. Sturdza et alii, Acte [i documente relative laistoria Rena[terii României, vol. IX, p. 79 / 83, nr. 2618.2Grigore Ionescu, Bucure[ti – ghid istoric [i artistic,Bucure[ti, 1938, p. 115.3Ibidem, pp. 115-116.

g l o s eScriitorice[tiAULKNER nu f\cea parad\ de erudi]ie,F[i avea oroare de limbu]ia oral\ sau scris\.Aflându-se `n Italia, la `ntrebarea ce c\r]icitise, ar fi r\spuns Biblia, [i mai voise s\adauge ceva, dar avea aerul c\ uitase.Nu g\sea ce c\uta `n memorie, tot plimbându-[i ochii pe sus.Ziaristul italian a vrut s\-l ajute.{i a zis – povesti]i, v\ rog, intriga, poate a[a afl\mdespre ce este vorba.Faulkner a stat, s-a mai gândit, mu[cându-[i musta]a...Ceva, a[a – f\cea ezitând – cu un rege c\ruia i se toarn\otrav\ `n ureche, [i moare, este ucis, [i fiul s\u `ncepeo anchet\, iar mama sa... Hamlet a ]ipat victoriosziaristul.Yes, Hamlet, `ncuviin]\ Faulkner flegmatic.De replica [i de stratagema aceasta `mi aduc aminteori de câte ori se discut\ despre felul de a fi al scriitorilor,dac\ stau cu fa]a la perete când scriu sau deschidfereastra, ce m\nânc\ `nainte de a se apuca de scris[i o mul]ime de alte lucruri ce stârnesc curiozitateacititorilor.Sunt scriitori cu mult\ verv\ `n discu]ii. Sau `narticolele pe care le scriu prin ziare, reviste.Declara]iile apoi, interviurile.S-ar putea spune c\ unii au mai mult talent `n cedeclar\, decât `n c\r]ile lor.Istoria literaturii române ar ptuea avea un capitolstufos despre ce vorbeau `ntre ei scriitorii, `n timpulvie]ii. Drama este c\ vocile sunt `n a[a fel f\cute, `ncâtele dispar odat\ cu purt\torii `n neant.* * *... Sadoveanu vorbea pu]in. Cu Rebreanu, te plictiseai.Bacovia bâiguia. Blaga, – mut ca o leb\d\.T\ria lumii interioare, fascina]ia realului, ca [i afic]iunilor anuleaz\ oralitatea.De unde [i simplitatea aparent\ a operelor, ca [ivorbite.Contrar veleitarilor vorb\re]i, al c\ror scris c\znitpreten]ios pare o vorbire `n dodii, artificial\, nefireasc\,simplist\, nu simpl\.* * *Un critic tân\r apusean analizeaz\ literatura cuprocedee tehnice moderne.Robo]ii lucreaz\ de zor. Capodoperele universale,treierate, dau la iu]eal\ verdicte care te `nghea]\.La Absalom, Absalom, „monstrul”, `ntrebat, ar\spuns:Rasism, paranoia delirant\...La Anna Karenina: Iubire vinovat\. Tribunal.Sentin]\ corect\.* * *Via]a este `ntâi durere. Fericirea, un lucru secundar.(Prelucrare din Morsus diaboli, Ed. C. R., 1998)Din nou desprecondescenden]\uvintele condescendent [i condescenden]\Cilustreaz\ foarte bine un fenomen izolat, darsemnificativ: situa]ia în care o abatere estevalidat\ ca norm\ înainte de a se fi r\spânditcu adev\rat, înainte de a fi avut de partea saargumentul uzului. Definirea cuvintelorîn dic]ionare se poate îndep\rta uneori deetimologie, tradi]ie [i uzul dominant,constituindu-se într-un mijloc autorizat de r\spândirea devierii. Eroarea de definire a ap\rut în Dic]ionarullimbii române moderne (1958) [i a fost propagat\prin Dic]ionarul explicativ (DEX), în ambele sale edi]ii(1975, 1996), în care condescendent prime[te glosarea„care are o atitudine plin\ de respect sau de bun\voin]\fa]\ de cineva; respectuos, amabil”, iar condescenden]\are ca prim sens „purtare plin\ de considera]ie [i bun\voin]\fa]\ de cineva; respect, amabilitate, deferen]\”. Doarpe locul al doilea, cu precizarea „peiorativ”, apare înDEX [i explica]ia „aer de superioritate, infatuare,seme]ie”, indicând o accep]ie care pare s\ contrazic\sensul principal al cuvântului.Cele dou\ defini]ii din DEX sunt r\u formulate pringeneralizarea care atribuie cuvintelor condescendent [icondescenden]\ o orientare evaluativ\ pozitiv\. Schimbareasemantic\ nu este justificat\ de etimologie: în francez\(de unde cuvintele au fost împrumutate în român\),sensul familiei lexicale p\streaz\ o component\ esen]ial\:atitudinea binevoitoare dependent\ de ierarhia social\,orientat\ de sus în jos. Acela[i scenariu exist\ [i înenglez\ (unde condescension este „voluntary descentfrom one’s rank or dignity in relations with an inferior”,„patronizing attitude or behavior”, Merriam-Websteron-line). Raportul asimetric nu e o tr\s\tur\ neglijabil\a sensului celor dou\ cuvinte, ci elementul s\u distinctiv;agravarea peiorativ\ se produce tocmai pentru c\ atitudinea(antipatic\) de superioritate conteaz\ mai mult decâtbun\voin]a sau îng\duin]a manifestat\. Confuzia semantic\genereaz\ grave neîn]elegeri în comunicare: cinevaî[i poate imagina c\ e politicos când afirm\ c\ i-a r\spunscu condescenden]\ unui superior, în vreme ce acestadin urm\ se poate sim]i profund ofensat de un asemeneatratament.Am mai scris asupra acestui subiect, în urm\ cu zeceani (în România literar\, nr. 39, 1999). Revin asupralui pentru c\ tocmai au fost reeditate (sub îngrijirealui Liviu Groza, Bucure[ti, Humanitas, 2009) dou\lucr\ri de cultivare a limbi apar]inând lui Al. Graur:„Capcanele” limbii române (din 1976) [i Dic]ionar algre[elilor de limb\ (din 1982). În ambele, lingvistulexplica [i comb\tea defini]ia neutr\, care masca diferen]aspecific\: „condescenden]\ nu înseamn\ respect, cumcred unii ([i DEX), ci «atitudine binevoitoare fa]\ deun inferior» (e din aceea[i familie cu a descinde, careînsemn\ «a coborî»)” (Dic]ionar al gre[elilor de limb\,p. 40); „verbul a condescinde are totdeauna o nuan]\de batjocur\ (mai demult se spunea a catadicsi). În goanadup\ cuvinte pompoase, unii au început s\ foloseasc\pe condescenden]\ în sens contrar celui etimologic”(„Capcanele” limbii române, p. 66). Eroarea fuseseobservat\ de Valeria Gu]u Romalo, în Corectitudine[i gre[eal\ (1972, cu mai multe reedit\ri, ultima în 2008):„aceast\ modificare semantic\ sup\r\toare este consfin]it\de dic]ionarele curente” (p. 138) .Abuzul semantic apar]ine doar dic]ionarelor de dup\al doilea r\zboi mondial; cele mai vechi nu cuprindeausensul generalizant. La ?\ineanu, în Dic]ionarul universal,condescenden]a era „fapta prin care se acord\ ce s-arputea refuza”, iar la Candrea, în Dic]ionarul enciclopedicilustrat „Cartea româneasc\” – „faptul de a împlini cubun\voin]\ cererea sau preten]iunile cuiva, în special aunui inferior, l\sând de o parte orice mândrie sauautoritate”. Dic]ionarul Academiei (Dic]ionarullimbii române, tomul I, partea a II-a, C, 1940) era câtse poate de clar: condescendent înseamn\ „care secoboar\ (cu bun\voin]\) spre altul inferior lui carang, ca situa]ie social\, ca stare de cultur\”. Dic]ionareleap\rute ulterior, în plin\ consolidare a regimului comunist,înregistrau oare cu prea mare grab\ o folosire popular\improprie, sau eliminaser\ (for]at) referirile laierarhia social\, a c\rei abolire fusese decretat\?Oricum, în textele literare din prima jum\tate asecolului al XX-lea se poate constata folosireacorect\ [i nuan]at\ a termenilor în cauz\: „Pl\cere divin\:a exulta de orgoliu [i a purta în acela[i timp masca celeimai des\vâr[ite modestii, a[a ca s\ po]i mistifica peceilal]i pân\ acolo încât s\ se poarte cu tine condescendent[i protector” (G. Ibr\ileanu, Adela); „{i Gaittany, cuo ging\[ie exagerat\, plecând capul ceremonios, întinsemâna lui Pomponescu [i-l concedie în mijloculstr\zii, urcându-se în ma[in\, de unde îi mai trimiseun salut subtil condescendent. Aceast\ arogan]\ moaleindispuse pe Pomponescu, pentru întâia oar\ în via]asa plantat în drum a[a de expeditiv” (G. C\linescu,Bietul Ioanide).Ce se mai întâmpl\ azi? Din p\cate, ultimele maridic]ionare ap\rute nu corecteaz\ explica]ia cuvintelorcondescendent [i condescenden]\. O excep]ie par]ial\este Noul dic]ionar universal (2006), care integreaz\raportul ierarhic într-o defini]ie mai larg\, renun]ândtotu[i, surprinz\tor, la accentele negative: „purtare plin\de considera]ie sau de bun\voin]\ fa]\ de un inferior;respect”. Micul dic]ionar academic (2001) [i Dic]ionarulexplicativ ilustrat (2007) nu schimb\ aproape nimic fa]\de DEX. Dic]ionarele r\mân un ghid pentru vorbitoriicare dezbat chestiuni lingvistice în internet:„problema este c\ sensul cuvântului condescendentnu este acela de «superior», ci «respectuos»”(romgleza.romaniandestinations.com). Putem totu[ispera c\ anglofilia va avea în acest caz efectulpozitiv de a consolida, chiar împotriva dic]ionarelornoastre, sensul etimologic prezent în echivalenteleengleze[ti [i dominant în uzul cultivat al românei.Într-un anun] pentru postul de recep]ioner\, se descriucalit\]ile candidatului ideal („persoan\ amabil\,condescendent\”) [i viitoarele sale responsabilit\]i:„întâmpinarea clien]ilor într-o manier\ condescendent\”(ejobs.ro). În acest caz, ]inând seama de stilul decomunicare dintre persoana de la ghi[eu [i client dominantîn societatea româneasc\, utilizarea cuvântului e destulde nimerit\. •România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200915

e v o c a r eRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200916DAC| A EXISTAT un moment în caream sim]it nevoia s\-l cunosc, dac\am reu[it acest lucru, dac\ perioadade apropiere, de întîlniri, discu]ii,coresponden]e num\r\ 12 ani (1975-1987), dac\ sunt singura femeie amintit\în Jurnalul de idei (anul 1991), atuncipot împ\rt\[i cititorilor cîte ceva dince am strâns în „lada mea de zestre”.Doi au fost cei ce mi-au vorbit mai mult de Noica:Nikolaus Hochscheidt de la Editura Univers, carer\spundea de traducerile din limba german\, sec]ie lacare traduceam [i eu în mod curent, [i Paul SchusterStein, în acei ani consilier expert la Consiliul Legislativ,cunosc\tor temeinic al multor teme filosofice.A[adar, într-o zi, Noica [i Paul Schuster Steinstabilesc s\ se vad\ la un prînz la Cap[a. Eu îl rog pePaul s\ m\ ia [i pe mine la acel prînz [i astfel l-amcunoscut pe Noica. M-am prezentat: germanist\, culucrarea de diplom\ Studiu introductiv la traducerile înlimba român\ ale lui „Faust”, traduc\toare la EdituraUnivers [i gata s\ m\ las prins\ în - pentru mine doar- jocul cu filosofia. Paul, care vorbise despre Noicaîntr-un articol al s\u, „Filosofia kantian\ în România”,publicat în revista Volk und Kultur, era un personajinteresant pentru Noica. Paul a fost primul care,pre]uindu-l pe Eminescu, a precizat cât a tradus Eminescudin Critica ra]iunii pure a lui Kant (Noica fusesefoarte interesat de Kant în timp), anume doar 165 depagini, dar excelent, dovedind astfel capacitatea subtil\[i extins\ a rostirii române[ti.Limba, traducerile erau o tem\ de discu]ie care-lpasiona pe Noica [i în care puteam s\ intervin [i eu cucîte ceva din „teoria traducerii” [i cu exemple din Faust.Desigur c\ cei doi vorbeau mult despre Schopenhauer,Fichte [i Hegel, din care D.D. Ro[ca, profesorul lui PaulSchuster Stein, tradusese 12 din integrala de 18 volumehegeliene. S-a vorbit [i despre De dignitate Europae, lacare iar\[i am putut [i eu interveni cu exemple m\runte,dar vii [i semnificative din multiplele mele rela]ion\ri,la Bucure[ti sau în str\in\tate, cu parteneri europeni, eufiind salariat\ la Agen]ia Român\ de Impresariat Artistic[i fiind mereu în contact cu arti[ti sau impresari dindiferite ]\ri. Noica era în c\utare de buni traduc\tori dingreaca veche [i mai ales din german\, dar [i de traduc\toridin român\ în german\. Schuster i l-a recomandat peScherg.Dup\ ce Noica [i Paul Schuster Stein s-au apropiat[i de Heidegger, Sein und Zeit, de existen]\ ca o posibil\continu\ devenire, dup\ ce Noica a revenit la preocuparealui intens\ pentru editarea integral\ a manuscriselor luiEminescu pe care-l pre]uia enorm, cred c\ prînzul nostruminunat s-a încheiat cu un gînd fundamental pentruambii b\rba]i: „Res severa verum gaudium”, Paul mi l-a tradus, pe drum, în german\: „die ernsten Sachengeben dir die wahre Freude”.Apoi, Constantin Noica [i Corina Jiva au devenit,treptat, Dinu [i Corina. Asta dup\ ce m\ întrebasecum de nu vreau s\ plec din ]ar\ când am atâtea posibilit\]i.L-am l\murit de ce nu mi se potrive[te. Dinu nu vroiaSuntem înc\în anul NoicaLucia Dimitriu, Corina Jiva Andreescu, MariaCog\lniceanu, Vespasian Lungu, Constantin Noicaca tinerii s\ plece din ]ar\. M\ întreba multe, îl întrebam[i eu multe, f\r\ sfiala ne[tiutorului, ceea ce i-a f\cutpl\cere. Cred c\ asta a însemnat mult în consolidarearela]iei noastre.C\uta, în cele mai diverse feluri, s\ m\ stîrneasc\spre aprofundarea culturii, întru gîndire, fie [i doar capreg\tire a oric\rei întîlniri, ca s\ am ceva anume deîmp\rt\[it. M\ [i în]epa cumva spre a-mi zgînd\ri ambi]ia.Aveam acas\ întregul Goethe într-o splendid\ edi]ie Cotta(1857) [i Dinu aproape m\ for]a s\ studiez Die Farbenlehre,capitol care cuprinde uluitoarele cercet\ri ale lui Goetheîn privin]a culorilor, a luminii. N-am fost în stare s\m\ apropii decît de vreo 10-12 pagini [i l-am tras eupe Dinu spre Faust [i multele erori din diferitele traduceri,de[i el credea nestr\mutat c\ totul, sau s\ zicem 95% eperfect traductibil în române[te. Era foarte sensibil laredarea sensului unui cuvînt, a unei fraze în dependen]\de întregul context [i ]inea la transpunerea p\r]ii [i aîntregului în cea mai fireasc\ limb\ român\. A discutatcu mine mult despre verbul a fi [i substantivul„cuvînt” din primul verset al Evangheliei lui Ioan. Eueram adepta versiunii germane „Im Anfang war dasWort” [.a.m.d., iar el îmi explica am\nun]it preferin]alui de atunci pentru „La început a fost rostirea”. Cevamai tîrziu, el a ajuns la „Întru început”, dar a p\stratverbul „a fost”, adic\ nu a acceptat deschiderea, devenirea,continuitatea pe care o permitea forma „war”, adic\ „era”.{i a[a, pornind de la cel mai vechi fragment dinFaust tradus în române[te pu]in înainte de 1848, dinp\cate avînd însu[i titlul gre[it „Dracul” pentru „Erdgeist”,am trecut în zbor prin Pogor [i Skelitty (1862), doarpartea I din Faust, în proz\ [i cu multe neîn]elegeriale sensurilor unor cuvinte germane, prin Gorun, IosifN\dejde, Soricu – acesta a fost primul care a îndr\znits\ abordeze chiar în versuri partea a II-a din Faust [i, înmulte p\r]i destul de bine -, Laura Dumitrescu (1942),în sfâr[it Blaga (1955). Chiar [i aici unde metrica domin\sunt destule inadverten]e de sens. De pild\, dou\ versuridiscutate cu Dinu au ar\tat c\ Blaga prefer\ adev\ruluio edulcorare formal\ care tinde s\ ascund\ boala psihic\a Margaretei pe cînd se afla întemni]at\.Va fi f\cut-o oare ca s\-[i menajeze contemporanii?„Meine Mutter die Hur’Die mich umgebracht hat”.„Rea a fost m\icu]a mea,Ea de drag m-a sugrumat”.Cu cît\ admira]ie [i încîntare îl priveam pe Dinuascultîndu-mi pu]inele solu]ii pe care le sugeram pentruce ap\ruse pîn\ în 1955. Oricum, despre Faust voi relatamai încolo cîte ceva din lunga noastr\ discu]ie avut\la P\ltini[ prin anii 1984-1985.Fiind de mai multe ori [i în casa mea, [i observîndpl\cerea pe care o aveam pentru mobilele mele Biedermeier[i Maria Theresia, m-a dus în casa Malvinei Ur[ianu[i a lui Paul Anghel spre a-mi modula admira]ia fa]\de ce aveam eu. Acolo am întîlnit superbe str\vechipiese de mobilier italian. Dinu, cu [arm [i delicate]e,îmi [lefuia discern\mîntul. A[a a f\cut [i cînd am vorbitde Brîncu[i, de fapt despre lucrarea Cumin]enia p\mîntului.

e v o c a r e„Este ceva ce poate p\rea [i urît [i frumos, [i simetric[i asimetric”, dar, sublinia Dinu, „aici Brîncu[i d\ form\devenirii întru fiin]\”, sintagm\ pe care o abordase demai multe ori în discu]iile cu mine [i în primii ani, darmai ales cînd traduceam eu scrierile marelui dirijorWilhelm Furtwängler în a c\rui gîndire despre muzic\[i interpretarea ei întîlneam mul]i termeni cu substratfilosofic.Una din deplas\rile mele la P\ltini[ am facut-o cuTrabantul meu pe care l-a condus Gabriel Liiceanu.Era prin anii 1975-1976. Dinu era foarte bucuros devizita pe care i-o f\ceam. Mi-a r\mas în minte respectul[i o anume sfial\ pe care le manifesta Gabriel în discu]iilecu Noica. Dinu ]inea s\ afle cît mai multe detalii din[antierul de lucru al lui Gabriel, era mentorul vizibilpreocupat ca Gabriel s\ progreseze în toate cît mai rapid.La un moment dat s-a abordat o tem\ ce-l obsedape Dinu: Institutul de Studii Sud-Est Europene [i aducerealui Mircea Eliade la conducerea acestuia. Eu – impresaruldin mine – interveneam de ori de cîte ori mi se p\reac\ ar fi o chestiune de organizare, ca s\ se împlineasc\o idee a lui Dinu, de pild\, legat\ de proiectul „culelor”,al [colilor în care s\ se creeze un curent de comunicare[i stimulare reciproc\ între participan]ii la urcu[ul pepanta culturii [i a filosofiei. Acum i-am propus lui Dinus\ vorbesc cu Nicolae Drago[, care-l pre]uia sincer peNoica, s\-i aranjeze o întâlnire cu Cornel Burtic\, învremea aceea un personaj mai deschis în a mi[ca uneleproiecte. {tiu c\ întîlnirile au avut loc [i cu Drago[ [icu Burtic\. Nu mai [tiu care a fost rezultatul.Noica era un adev\rat magnet. Întruna veneau laP\ltini[, fie [i numai pentru pu]ine ore cu Noica, oamenicu profesii foarte diferite [i din toate col]urile ]\rii. Îisunt recunosc\toare doamnei dr. Lucia Dimitriu [idomnului Andrei Dimitriu c\ mi-au oferit cîteva dintrefotografiile pe care le-au f\cut odat\ cînd m\ aflam [ieu acolo. Am ales, spre publicare, dou\ dintre acestea.Una cu Noica, Andrei Dimitriu [i Vespasian Lungu dela Br\ila, pictorul minuna]ilor bizoni (care se v\d înfundalui fotografiei) de pe scara care ducea spre odaiade nici 9 m 2 în vili[oara s\r\cu]\ [i pu]in înc\lzit\ culemne, unde i se d\duse voie lui Noica s\ se a[eze. Încealalt\ fotografie, al\turi de Noica st\ pictorul „Bizoniei”Vespasian Lungu, doamna prof. Cog\lniceanu de laBr\ila, eu [i doamna dr. Lucia Dimitriu. În alte poze sunt[i dou\ personalit\]i medicale venite de la Timi[oara(prof. dr. L\z\rescu) [i Lugoj (dr. Radu C\t\nici).Cînd nu ne întîlneam sau nu vorbeam la telefonmai mult\ vreme, primeam de la Dinu cîteva rînduri, fieîntr-o scrisoare sau pe o ilustrat\. Acestea, împreun\cu dou\ înregistr\ri pe reportofon ale unor ore de sf\tuial\cu Dinu, pe cînd finisam traducerea scrierilor despremuzic\, sunt de neatins în scrinul din dormitorul caseimele.Public doar cîteva din dialogurile noastre, r\mase peaceste casete alterate de trecerea anilor. Le-am ales dincele referitoare la Faust. Ce-am rostit fiecare s-a descifratcu mare greutate [i cu ajutorul doamnei Raluca [i aldomnului Marius Br\t\[anu, c\rora le exprim gratitudineamea.Sunt discu]ii purtate prin anul 1986 sau prim\vara1987 în cantina-restaurant de la P\ltini[.M\ întorsesem cu so]ul meu, dirijorul Horia Andreescu,de la Schwerin, unde el era o permanen]\ înc\ din anul1979. V\zusem un spectacol Faust I [i II regizat excelentde Christoph Schroth. Mefisto era interpretat de o femeiefascinant\, Lore Tappe.Noica nu credea c\ se poate juca pe o scen\ de teatruFaust II. Îi explic regia desf\[urat\ pe trei planuri înorizontal\ [i trei planuri în vertical\. Noica r\mîne lap\rerea lui. Dar adaug\: „I-ar trebui o scen\ vast\, unecran, cinematografia. Marii creatori au puterea astaprofetic\ de natur\ s\-[i trimit\ opera spre o tehnic\artistic\ de interpretare care nu poate fi atins\ prinmijloacele epocii în care tr\iesc ei. Redarea lui FaustII are necesitatea care a devenit azi un lucru curent: dea ecraniza anumite scene. M\ întreb, cum altfel decîtcu un ecran s\ redai toate figurile acelea mitologice, chiarMefisto, a[a cum se petrec lucrurile în actul al III-lea.Reu[ita ca spectacol o pot în]elege. Dar receptivitateamesajului lui Faust f\r\ text n-o cred. Un Thales? Gîndirealui aplecat\ spre filosofie? Figurile mitologice carereprezint\, în definitiv, mult mai mult decît în realitate,toate avînd cîte o semnifica]ie? Faust II nu se poateîn]elege f\r\ o lectur\ atent\”...„Faust II trece ra]iunea mai adînc\ pe seama diavolului[i pentru el p\streaz\ doar intelectul. Intelectul se opre[teîn fa]a ira]ionalului, pe cînd ra]iunea nu se sperie, ciîncearc\ s\ integreze ira]ionalul. Intelectul r\mîne blocatîn fa]a paradoxului.”Noica vrea s\ afle dac\ accept ideea c\ în Faust IIMefisto [i nu Faust conduce totul. Eu r\spund evaziv. Îlv\d pe Mefisto ca pe un ispititor, un stimulator, dar nuca pe un ini]iator [i împlinitor de ]eluri.Eu îl întreb pe Noica ce loc acord\ Goethe moralului?Noica: „Nu exist\ moral\ la autorii mari”. Eu r\mînsurprins\. Noica: „Tot ce e moral e modelare... Moralae aproape un dans pe sîrm\, fiindc\ la cel mai mic pasgre[it te pr\bu[e[ti.”Trecînd la lumea noastr\, Noica spune c\ etica actual\se pr\bu[e[te. Se gone[te dup\ o exactitate goal\, lipsit\de adev\r.Tot el spune c\ i-a pl\cut foarte mult pre[edinteleFedera]iei Interna]ionale de Fotbal, într-o situa]ie în carese dubita asupra unui offside v\zut de un arbitru lacampionatul mondial. S-a pus problema ca arbitrajuls\ se fac\ cu un computer, dar acel pre[edinte a spusc\ este omenesc s\ gre[e[ti [i „s\ l\s\m fotbalul s\ r\mân\o întreprindere uman\ [i nu controlat\ de ma[ini”.{i în muzic\, marele dirijor Furtwängler se opuneunei exactit\]i neatente la sens [i care nu sluje[te adev\rului.Noica: „Adev\rul nu poate fi f\r\ exactitate, pe cîndexactitatea poate fi f\r\ adev\r [i aici intervine mefistofelicul.Lumea lui Goethe e deja lumea secolului XX, care acrezut în exactitate [i p\]e[te ce p\]e[te. A crezut c\ poatera]ionaliza totul, dar acum, cînd oamenii [tiu c\ nu[tiu, intr\ în smerenie.”Eu intervin [i spun c\ de aici o putem porni [i înspremuzic\. Cîntat exact nu înseamn\ neap\rat binecîntat.Noica: „A[ vrea s\-l întrebi o dat\ pe Horia cum î[iexplic\ el c\ un Bach prost cîntat e totu[i un Bach.”Eu: „Furtwängler consider\ [i el c\ la compozitoriimari structurile sunt atît de limpezi, esen]a este atît declar conturat\, încît nu se poate distruge chiar totul cuo interpretare mediocr\. Tot Furtwängler spune c\ e multmai la îndemîna interpre]ilor s\ cînte bine un Ceaikowski,un Chopin, dar mult mai greu un Beethoven”.Noica: „Un Eugen Ionescu prost jucat r\mîne prostjucat, pe cînd un Shakespeare jucat de amatori e Shakespeare”.Eu: „Crezi cu adev\rat asta?”Noica: „Da, [i de aici primatul regiei din secolulnostru asupra textului, [i asta m\ sup\r\”.„În muzic\”, adaug eu, „[i mie, ca vechi meloman,mi se pare c\ deseori regia î[i arog\ azi o dominan]\ înspectacolele de oper\, nu numai în cazul celor ale unorcompozitori contemporani, lucru care a[az\ muzica [isensul libretului într-un total con de umbr\ [i de neîn]elegere”.Noica: „La muzic\ a[tept r\spunsul marilor interpre]i,fiindc\ sim]i altceva acolo. {i totu[i: chiar [i Beethovenare nevoie de cuvînt, de sens dat prin logos, Wagnerare nevoie de tot, de spectacolul total, de o sal\, de oscen\ special\ [i de aceea îmi pare c\ pierde teren. Pecînd la Bach n-ai nevoie de figurativ. Cu Beethovenîncepe dec\derea din cer. Pîn\ atunci muzica ]inea delegend\, totul ]inea de buna strîmb\tate a orient\rii c\treceva. Asta am vrut s\ spun eu [i n-am reu[it destul debine. Ne trebuie o nou\ strîmb\tate... C\ut\m s\ substituimancorarea în cer cu exactitatea... Nebunia cruciitrebuie s-o înlocuim tot cu o nebunie. Este destul s\ onumim nebunia fiin]ei. Totul e de[uchiat. Devenireanoastr\ nu e liniar\. Aici e r\fuiala mea cu Goethe.Devenirea mea este c\tre fiin]\, este întru fiin]\. Devenireae o devenire, nu de natur\ s\ lase lucrurile acolo undesunt: Goethe spunea „keimendes Ewigsein”...De[i m-am familarizat, mai ales de la dirijorul [igînditorul Furtwängler, cu ideea devenirii în muzic\,sunt tulburat\ de cele ce am auzit. Ne apropiem [i deOedipul enescian, de corul antic [i m\ simt [i mai tulburat\de rezervele lui Noica.Caut s\ ne îndrept\m spre artele plastice [i-l întrebpe Noica: „{i se pare bine reprezentat\ plastic aceast\idee a devenirii la Brîncu[i, în Coloana infinit\”?Noica: „Da [i [tii de ce? Fiindc\ ultimul moduleste deschis.”Dinu Noica, atît de doritor de schimbare, de devenireaîntru spiritualizare a omului, n-a mai apucat nici schimbarea,iar devenirea întru spiritualizare a omului nu cred c\o va întrez\ri nici genera]ia mea [i nici cea care urmeaz\.Dac\ a]i [ti cît de puternic credea Noica înzestrea spiritual\ a ]\rii acesteia [i în for]a de a men]ine„s\geata înspre cer”...Corina JIVAAndrei Dimitriu, Constantin Noica,Vespasian Lungu 17România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

i s t o r i e l i t e r a r \România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200918DE NUMELE lui Ion Creang\ se leag\ debutullui N. Iorga în critica literar\, în anul 1890,imediat dup\ absolvirea Facult\]ii de Litere aUniversit\]ii din Ia[i, parcurs\ de precocelesavant, cum se [tie, în timp record: între 27septembrie 1888, data înscrierii, [i 19 decembrie 1889,momentul sus]inerii licen]ei. Succesul acesta r\sun\tor,care a uimit realmente lumea intelectual\ din capitalaMoldovei, avea s\ fie umbrit de moartea fabulosuluipovestitor, la înmormântarea c\ruia a ]inut s\ fie prezent[i tân\rul de dou\zeci de ani. La pu]in timp dup\ aceea,N. Iorga î[i începe lunga [i prodigioasa carier\ în alescrisului, propunându-[i s\ atrag\ aten]ia asupra sa, princel pu]in dou\ atitudini cu tent\ polemic\: întâi, abordareazonelor plutind în incertitudine ale literaturii vremii,în care se sim]ea nevoia unor rea[ez\ri, a unor sistematiz\ri,dup\ severa revizuire junimist\, temperat\ între timp,iar Creang\ reprezenta un asemenea subiect suspendat,amânat, ]inut în rezerv\, poate [i pentru c\ opera sa,risipit\ în paginile „Convorbirilor literare”, nu fuseseadunat\ într-o carte; apoi, sus]inerea unor opinii sensibildiferite fa]\ de cele curente, prin deschiderea larg\ aferestrelor comparative c\tre literatura european\, înpreajma c\reia literatura noastr\ la acel moment p\reacomplexat\, nedeslu[it\, lipsit\ de pregnan]a unororient\ri clare.Spre o „critic\ [tiin]ific\“De[i sim]ise generozitatea junimi[tilor A. D. Xenopol[i {t. Vârgolici, pe tot traseul studen]iei sale rapide,Iorga porne[te la drum cu convingerea c\ va devenivizibil doar dac\ va lua distan]\ fa]\ de ac]iunea critic\a lui Maiorescu, devenit\ fapt istoric. Astfel, în chiarprimul articol ap\rut în jurnalul „Lupta” (al junimistuluiGheorghe Panu), el se apleac\ asupra piesei N\pasta deI. L. Caragiale, v\zut\ ca „un studiu psihologic superior”,„printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice…[i ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris [i s-a gândit mai mult decât la noi” 1) . Interesant este c\ înacest debut publicistic, Iorga face o prim\ incursiunede prob\ în „zugr\virea” psihologiei ]\ranului în literaturanoastr\, aducând vorba de „nuvelistul popular alConvorbirilor”, Ion Creang\, [i de personajul s\uemblematic, Mo[ Nichifor, „autoritatea nediscutabil\în materie de via]\ [i gândire ]\r\neasc\” 2) , cu totuldeosebit de psihologia burghezului, a or\[eanului saua artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate înarticolele urm\toare, unde humule[teanul devinereper în dezvoltarea voca]iei exegetice. E men]ionatîn articolul referitor la Eminescu [i edi]ia Mor]un, undeCreang\ devine termen de compara]ie pentru proza F\tfrumosdin lacrim\ [i semnificarea optim\ a termenuluide „poveste” 3) . Iar\[i este evocat Creang\, al\turi deAlecsandri [i Eminescu, atunci când Iorga focalizeaz\meritele Junimii [i ale autoritarei sale reviste în statornicirealimbii române culte, echivalent „bunului sim] în literatur\” 4) .Ca amplitudine, studiul dedicat special lui Creang\ 5) ,marcând debutul râvnit în „Convorbiri literare”, poatefi considerat cel mai elaborat, mai ambi]ios, dar [i maipolemic al perioadei începuturilor, fiind totodat\întâia analiz\ asupra operei viitorului mare clasic român.N. Iorga propune câteva demersuri importante, toate denoutate în epoc\, [i anume: s\-l scoat\ pe Creang\ dinsfera minor\ a anecdoti[tilor, pe seama c\rora se amuzaucopios junimi[tii la seratele lor; s\ promoveze opera luiCreang\ drept una „de o însemn\tate capital\ pentrucercet\tori”, esen]ial\ pentru cunoa[terea identit\]iiromâne[ti; s\ i se recunoasc\ acestuia profunda originalitate,atât ca tr\ire autentic\ a tradi]iei, cât mai ales în evolu]ialimbii literare; în sfâr[it, s\-l treac\ dincolo de „zidulN. Iorga,primul exeget al lui Ion Creang\chinezesc al lipsei de cultur\ mai înalt\“, spre a-l integracum i se cuvine, ca [i pe Eminescu, creativit\]ii europene[i universale, existând în acest sens motiva]ii destule.Pentru reu[ita ofensivei pe atâtea fronturi, autorul recurgela modalitatea criticii [tiin]ifice a lui Émile Hennéquin[i la teoria sa inspirat\ din H. Taine, de a deduce caracterul,esen]a uman\ a unui artist, din studierea mediului încare a tr\it [i [i-a expus talentul (influen]e fizico-sociale),f\r\ a spune prin asta c\ artistul e un rezultat exclusival „junglei” în care tr\ie[te, ci dimpotriv\, el însu[idetermin\ acest mediu, îl creeaz\. Cele patru capitoleale studiului au ca tematic\: determinarea cauzal\ a„senza]ionalului” memoriei la Creang\; felul de a povesti[i inspira]ia prozei sale; humorul; portretul [i filosofiade via]\.Artist „senza]ional”Iorga î[i explic\ în alt\ parte modalitatea de lucru,în transpunerea „noii critici” aflate atunci în voga epocii:„Artistul trebuie s\ fie deosebit în acela[i timp [i superiormediului; a doua însu[ire singur\ nu-l constituie ca atare.Acuma, aceast\ fire deosebit\, care se cheam\ artist,formeaz\ o societate nou\ prin ac]iunea sa, o societateasem\n\toare cu dânsul singur. El e un sâmbure în jurulc\ruia individualit\]i r\zle]e din acele corpuri socialeca [i din al s\u se adun\ pentru a face un corp nou.”(subl. aut.) 6) . În acela[i articol, redactat concomitentcu acela despre Creang\, teoria hennéquian\ îi pareînrudit\, dac\ nu cumva sugerat\ de teoria eroilor alui Thomas Carlyle, „inova]ia fiind c\ aicea cei c\zu]idin cer, luceferii trime[i de sus pentru a lumina caleaomeniei, sunt arti[tii” 7) . Conceptele de mediu, condi]ionare,caracterul însemnat al artistului, spirit de reac]iune,impresionism - intr\ în ]esutul interpret\rii critice laIorga, acesta punând în pagin\ mult\ erudi]ie [i trimiterila literaturile francez\, rus\, german\, englez\ sau italian\,care atest\ ardoare comparatist\, nu tocmai favorabil\pentru literatura noastr\, la momentul 1890.„Critica [tiin]ific\” ofer\ un veritabil poligon deîncercare pentru Iorga, spirit aplecat spre rigoare [iexactitate analitic\, dar asta nu înseamn\ c\ el renun]\la anumit\ pruden]\ în aplicarea metodei, lucru deobservat chiar în studiul despre Creang\, unde surprindeînc\ de la început includerea „scriitorului energic [ivioi” în paradigma temperamentelor senza]ionale. Spredeosebire de „imaginativi” sau „sentimentali”, carepornesc de la idei abstracte în rodirea imagina]iei,memoria lui Creang\ îl însereaz\ unei categorii „deordine senza]ional\” în creativitate, datorit\ – credeIorga – unei sanguinit\]i cu totul deosebite în sferacerebral\, aceasta fiind cea care determin\ abunden]asenzorial\: „el vede admirabil; faptele care trec pedinaintea ochilor lui glume]i î[i pun adânc pecetea înmasa creierilor lui, sc\lda]i de un sânge îmbiel[ugatîn globule (!), [i urma l\sat\ nu se mai [terge niciodat\.În orice moment, Creang\ poate dispune de dânsa; ea,senza]ia, i se prezint\ înainte cu bog\]ia ei de culori [il\murirea de contururi, gata s\ ieie trup supt condei” 8) .Secven]a acesta, de care Iorga se va amuza mai târziu,ca de o aventur\ de tinere]e, relev\ un mod strict cauzalde aplicare a [tiin]ei la cazul robustului ]\ran coborâtdin mun]ii Neam]ului, vecin\ cu întocmirea unei fi[eclinice, în stare s\-i explice talentul: Creang\ a acumulatun imens material senzitiv, care începe s\ se reverse subforma unor „icoane” a[ternute pe hârtie; dominan]aconcretului v\de[te „o mare îmbel[ugare de via]\”,dar [i pu]in\tate, ariditate de idei generale. „Nicitipuri abstracte, deci, nici intrig\ ideal\ în nuvelele luiCreang\: pretutindene carne vie [i lucruri pip\ite” 9) ,remarc\ Iorga, mul]umit c\ a desprins o concluzie totu[itemperat\, în ton cu modalitatea critic\, f\r\ ca ea s\sune strident în urechile contemporanilor.„O capodoper\ de humor”Senza]ionalul este îns\ o tr\s\tur\ cu „dou\ fe]e”:una trimite la senza]ia pur\, perceput\ sim]ual, direct lasurs\; cealalt\, se refer\ la efectul [ocant, contrariant alscriiturii cu exces de concret. Intervin aici alte dou\însu[iri ale talentului lui Creang\: întâi, imunitatea lainfluen]e str\ine, la tendin]e din afar\ (urmare a pu]in\t\]iilecturilor cosmopolite), care s\-i fac\ r\u, s\-i abat\aten]ia „natural\” de la firea profund\, de la elementaritateapoporului român; în al doilea rând, imagistica s\rac\,f\r\ lux de compara]ii, descrieri de natur\, podoabemetaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudiniîl livreaz\ cu brio în centrul teoriei specificului etnic,insinuat\ de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu unmaterial destul de generos la dispozi]ie.Iorga este cel ce realizeaz\ prima analiz\ a umoruluilui Creang\, provenit din deformarea, dilatarea lumii,îngro[area anumitor tr\s\turi, „p\rtenirea uneia dinînsu[iri”, menit\ s\ duc\ spre „o aparen]\ monstruoas\” 10) ,dar – lucru interesant – râsul nu devine scop în sine,ci decurge dintr-o lume îndelung privit\, scotocit\ îndetaliile ei „supt unghiul ridicolului”, în contrast cutonul serios, cump\tat al relat\rii. Or, tocmai aceast\duplicitate – naratorul serios / limbajul humoresc alpersonajelor – devine suportul de noutate descoperit deIorga în proza lui Creang\, fapt ce-i permite s\-l situezeîn prim-planul literaturii noastre moderne: „Nici unuldin humori[tii no[tri moderni n-a avut ca dânsul darulînn\scut de a lega la un loc, într-o capodoper\ de humor,limba cea mai comic\ posibil\ în care un singurcuvânt pus bine e de ajuns ca s\ produc\ impresia dorit\de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adus\ realit\]iipentru a deveni ridicul\” 11) . Întreg demersul exegetictinde spre o atare concluzie: „rezumat al chipului de afi al ]eranului român”, Creang\ e un „original”, un„fatalist”, cu idealul „în trecut”, fiind „tr\it mai aproapede popor”. Astfel, prima cercetare a operei humule[teanuluideschide câteva piste importante de situare în orizontulliteraturii de la noi [i de aiurea: pe de o parte, Creang\rezum\ felul de a fi al ]\ranului, sugerând un modelautentic [i plauzibil dimensiunii etnice, specificuluiautohton, concepte de care Iorga va face caz mereu maiap\sat în anii urm\tori; pe de alt\ parte, el merit\ s\fie integrat unei opera]iuni comparatiste, deoarecerezoneaz\ cu o viziune, cu un mod de abordare în registrudistan]at a lumii, prezente la marii fantezi[ti, la mariif\uritori de universuri imaginare. Începuse, prudent, undemers asem\n\tor T. Maiorescu, în studiul „Literaturaromân\ [i str\in\tatea“ (1882), unde „nepre]uitul“Creang\ era adus în rând cu proza de sorginte popular\,„romanurile ]\r\ne[ti“, „cu un întreg curent algustului estetic în Europa“ (Kotzebue, Alarcon, Heyse,George Sand, Flaubert, Turgheniev, Dickens, FritzReuter). La rândul s\u, Iorga vine s\ consolidezeacest relief, punând pe autorul lui Harap-Alb în conexiunecu J. Swift, E. Zola, Turgheniev, Armand Silvestre,Rollinat, A. de Lamartine, Ch. Dickens, Dostoievski,J. Addison, Jean-Paul Richter, pleiad\ select\ de a c\reicompanie cariera interpretativ\ a lui Creang\ nu se vamai desp\r]i de acum înainte.Creang\ al\turi de RabelaisÎn câteva din articolele aceleia[i perioade numelelui Creang\ – „unul din pu]inii no[tri oameni de valoare

i s t o r i e l i t e r a r \în literatur\” - revine, fie pentru a sublinia „pu]inaînchipuire creatoare” a ]ic\uanului, care a compensatacest inconvenient prin „împrumutarea unei personalit\]istreine”, nimeni alta decât aceea „a poporului românesc” 12) ,modelându-[i firea dup\ tiparul ancestral; fie pentru aangaja o compara]ie cu P. Ispirescu sau Delavrancea,autori c\rora le este superior ca sim] al limbii, fiindc\scrie ]\r\ne[te, într-o „limb\ special\, nervoas\, sac\” 13) ;sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor detip folcloric, al „culeg\torilor” autentici, cu men]iuneac\ el r\mâne „un iute la limb\ [i slobod la gur\”, „pl\m\dindfrazele, cercând efecte de sonoritate” 14) – într-o specieliterar\ care merit\ reevaluat\, adus\ în sfera deaten]ie a cercet\rii. Neîndoielnic, Iorga a contribuitdecisiv, înc\ în ultimul deceniu al secolului al XIXlea,la muta]ia produs\ în receptarea operei lui IonCreang\ [i la recunoa[terea ei în spa]iul valorilor certeale literaturii române.Vor trece aproape trei decenii (învolburate) pân\ce humule[teanul s\ revin\ în sfera preocup\rilor mareluisavant, devenit între timp un istoric de autoritate european\,invitat – dup\ 1920 – s\ sus]in\ cursuri [i conferin]ela mari universit\]i [i s\-[i publice lucr\rile în reviste [iedituri de reputa]ie interna]ional\. Este perioada marilorsinteze concepute de N. Iorga, a vastelor panorame deconfigurare a constantelor definitorii pentru istoria [icultura român\, proiectate în orizontul european. Creang\este acum privit cu distan]\, cu exigen]\ [i chiar cuseveritate. Începutul e f\cut de Anthologie de la LittératureRoumaine des Origines au XX-e siècle, scoas\ încolaborare cu Septime Gorceix, în anul 1920 15) – primaac]iune de promovare în Occident a devenirii literaturiinoastre, în care Iorga realizeaz\ introducerea, prezentareaautorilor - poe]i [i prozatori - în câteva linii distincte,care s\ compun\ pentru fiecare o imagine concis\ [i câtde cât captivant\ pentru un cititor amator de pitoresc[i exotisme.Pentru prima oar\ aici, în prefa]\, Iorga îl situeaz\pe Creang\ al\turi de Rabelais, incluzându-l în paradigmamarilor ini]ia]i în gurmanderie, eroi de ospe]e abundente,devoratori nu numai de mânc\ruri grele, ci [i de vocabuleconviviale, sympozionale, c\rnoase, gustoase, mirosinda primitivitate [i arome ascunse din gr\dina edenic\ adeliciilor. Istoria european\ a râsului începe cu Rabelais,pentru care – a[a cum remarc\ undeva Milan Kundera– „veselia [i comicul erau unul [i acela[i lucru. În secolulal XVIII-lea, umorul lui Sterne [i al lui Diderot sunt oamintire tandr\ [i nostalgic\ a veseliei rabelaisiene. Însecolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dac\privim atent [i îndelung o istorie nostim\, ea devine dince în ce mai trist\, spune el. Europa [i-a privit istorianostim\ a propriei existen]e un timp atât de îndelungat,încât în secolul XX epopeea vesel\ a lui Rabelais s-atransformat în comedia disperat\ a lui Ionesco, carespune: Foarte pu]in separ\ oribilul de comic. Istoriaeuropean\ a râsului se apropie de sfâr[itul ei.” 16)Ast\zi, a-l vedea pe autorul lui Harap-Alb dreptrabelaisian a devenit un loc comun în diverse eseuri [icomentarii, dar pu]ini sunt cei care [tiu c\ bogata carier\a acestei înrudiri se datoreaz\ lui N. Iorga. Mai mult,acesta ]ine s\-l recomande pe Creang\ celor ce vor s\se „înfrupte”, la propriu, din scriitura dens\ în delicii[i picanterii a „stilului rustic”. În vitrina pentru str\in\tate,el poate figura ca reprezentant tipic al ]\ranuluiromân, dotat atât cu în]elepciune hâtr\ (narquoise),dar [i cu vigoare expresiv\. În medalionul (fi[a de autor)asupra lui Creang\ din cuprinsul Antologiei, Iorga apas\pe excentricitatea humule[teanului, care a schimbat rândpe rând mai multe ocupa]ii, de la preo]ie la a fi negustor[i mai apoi institutor, dar mai ales pe faptul c\ simtecu adev\rat [i autentic „]arina”, p\mântul natal, teluriculoriginar.Despre „inteligen]aironiei profunde”Câ]iva ani mai târziu, într-o alt\ panoram\ destinat\cunoa[terii literaturii române peste hotare, cu deosebireîn spa]iul francez, Les écrivains réalistes en Roumanie,comme témoins du changement de milieu au XIX-esiècle 17) , imaginea ]\ranului povestitor este proiectat\în contextul dezvolt\rii prozei cu tent\ autohtonist\, dina doua jum\tate a secolului al XIX-lea, prin apari]ia atrei autori junimi[ti care au produs o muta]ie [i o direc]ie,aceea a „patriarhalismului” – I. Slavici, I. Creang\ [i N.Gane. Nici unul nu e scriitor profesionist, nu întreprindestudii preliminare asupra mediilor descrise sau a claselorsociale, ci ei „servesc” în fond meleagul de ba[tin\din care provin, cu înclina]ie spre genul memorialistic,amintiri folosite atât ca nuvel\ sau roman, cât [i ca „tabloude moravuri” sau studii psihologice, adic\ „o impresieintegral\ asupra mediului” 18) . Creang\ apare aici înparadigma „reali[tilor patriarhali”, care s-a impus ca„un suflu de pace social\ [i moral\”, o literatur\ „f\r\conflicte dramatice”, dominat\ de „pace, calm [i senin”,„absolut s\n\toas\” [i de aceea „superioar\”. Dar autorullui D\nil\ Prepeleac se remarc\ prin câteva tr\s\turioriginale: stilul complicat, „foarte interesant pentrufilologi… prin turnurile frazelor [i expresiile populare”,la care se adaug\ „o inteligen]\ a ironiei profunde”,„în\l]ând pân\ la epopee modesta poveste popular\” 19) ,suprem\ recunoa[tere pentru un scriitor modern, dinpartea sud-estic\ a Europei, spa]iu în care – sus]ine Iorga– exist\ un epos deosebit de cel occidental, fapt cedetermin\ o altfel de evolu]ie [i o altfel de abordare astudiului. {i de aceast\ dat\ exegetul aduce vorba de„chefurile rabelaisiene”, cu trimitere la pasaje din primaparte a Amintirilor din copil\rie, consolidând astfel oreferin]\, un patent, un brand l-am numi azi (Creang\– Rabelais-ul românilor) la care Iorga ]inea mult, ca lao revela]ie.În lucr\rile urm\toare, inten]ia v\dit\ a enciclopedistuluic\rturar este s\-l decupleze pe Creang\ de „Junimea”,ai c\rei membri nu l-au în]eles cum se cuvine [i nicinu l-au promovat a[a cum merita, considerându-l unm\sc\rici bun de glume deocheate, ceea ce constituiedesigur o exagerare. În capitolul „Întoarcerea vechiuluifond românesc”, din Introducerea sintetic\, dup\ stenogramaunor cursuri, din 1929, Iorga e de p\rere c\ junimi[tiiîl „împingeau” pe Creang\ s\ scrie tot felul de „p\taranii”,anecdote corozive „care nu vor putea fi publicate niciodat\”,când în realitate „Popa Smântân\”, cum îl poreclisealuziv Jacob Negruzzi, dorea s\ scrie „c\r]i bune” pentrucopii. Cultivarea laturei pitore[ti, „cam vulgare” 20) , credeIorga, i-a d\unat mult ]ic\uanului, a c\rui reputa]ieadev\rat\ avea s\ fie pus\ la locul ei, reabilitat\, abiadup\ 1890, odat\ cu formarea la Ia[i a „grupuluimoldovenesc poporanist, din r\m\[i]ele vechiuluisocialism al fra]ilor N\dejde”. Observa]ia aceasta,mali]ioas\, r\fuial\ tardiv\ cu „Junimea”, produce osensibil\ schimbare de ton în pozi]ionarea lui Creang\în sânul societ\]ii ie[ene, fiind chiar mustrat pentru faptulde a fi dat curs invita]iilor frivole venite dinsprecolegii de „divan” de la conacul Pogor: „Creang\ seridic\ numai pân\ la o anume în\l]ime”, ceea ce înseamn\c\ nu caut\ spre exigen]ele pretinse de „sufletul omuluimodern”. Cu alte cuvinte, el este cam desuet, cam dep\[it,nu mai face fa]\, comparativ cu preten]iile modernit\]ii,cu evolu]ia prozei de la noi [i a celei europene. Este oprivire lucid\, în ton cu scepticismul pe un front mailarg al eruditului c\rturar asupra mersului t\r\g\nat,în z\bav\, fa]\ de Occident, al istoriei [i al formelorartistice. Iorga oscileaz\, în lucr\rile sale de sintez\,între a deveni adeptul progreselor pe care trebuie s\ leînregistreze cultura româneasc\, spre a fi „în pas” cumodernitatea, cu europenitatea, [i miza pe spiritul tradi]iei,pe clasa ]\r\neasc\, pe ale c\rei virtu]i se sprijin\ evolu]ia„organic\” a societ\]ii române[ti. Or, Creang\ r\mâneargument viabil pentru cei ce caut\ specificul, „ceeace este mai leit românesc”.„O lume original\”Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, î[ireafirm\ rezervele fa]\ de humule[tean, vorbind de„proza foarte colorat\, miezoas\, dar vulgar\ [itrivial-popular\, a lui Creang\” 21) , aluzie iar\[i la celedou\ proze licen]ioase, care începuser\ s\ circule peascuns, prin diverse medii, transcrise de mân\, stârninddeliciul libertinilor [i dând curaj libido-avangardi[tilor,în c\utare de înainta[i. Abia peste zece ani de la apari]iaIntroducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica întroserie restrâns\ a integralei operei lui Creang\, ini]iativ\care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, l\murindtotodat\ discu]iile pe seama „anecdotismului” neao[-coroziv al preotului r\spopit. Tinctura mali]ioas\ va fimen]inut\ [i în Istoria literaturii române[ti contemporane,1934, sintez\ de referin]\ în care fiul de ]\ran plecat dinmun]ii Neam]ului e numit în dou\ rânduri povesta[,zeflemea neglijabil\ dac\ ]inem seama de perspectivaechilibrat\, favorabil\ asigurat\ scriitorului în fi[a ce-ieste consacrat\. Creang\ e v\zut aici ca o „fire independent\”,îndep\rtat din lumea clerului pentru aplec\rile spre„pu[c\ [i teatru”, iar în pove[ti se remarc\ prin „noutateadialogului”, „hazul graiului moldovenesc”, „un extraordinarhumor”, „naturale]\ a dialogului vioi [i mucalit”, „unscriitor popular având toate însu[irile genului”, schimbându-[i brusc epica în Mo[ Nichifor Co]carul [i Amintiri, „înstilul lui Rabelais din Pantagruel ”, cu viziuni „de unenorm comic” 22) [i galeria unor „dr\co[i de moldoveni”,formând întrutotul o „lume original\”, pentru prima oar\zugr\vit\ de cineva 23) .Cristian LIVESCU19(continuare `n pag. 21)România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

l i t e r a t u r \Ovidiu Dun\reanuReîntâlnirea cu zmeulRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200920E M|SUR| ce zilele se împu]inau [i se apropiaPclipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceauciulinii înfoca]i ai spaimei [i ai singur\t\]ii,care-l bezmeticeau [i mai tare [i-i t\iau r\suflareacu ghimpii lor neîndur\tori…Dar, uite a[a, pe vrute, pe nevrute, a venit [itoiul prim\verii. R\bufnirea de floare a viilor f\cearavagii pe dealuri [i pe terasele lor. Vântul alb împr\[tiamolatic dinspre ele peste sat o rev\rsare de mireasm\cum nu mai exista alta de îmb\t\toare. Nici parfumul florilorde migdal [i de cire[ , nici al celor de iasomie, n-o întreceau;poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau acelor de Mâna Maicii Domnului, s\-i fi fost oarecum pem\sur\, dar nimeni dintre s\teni nu b\ga mâna în foc pentruo astfel de potriveal\. Ea le cotropea cur]ile, prispele [i od\ilecaselor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau înseta]i [i sesim]eau u[ori [i cu inimile împ\ciuite.Efluviile-i t\m\duitoare i-au umplut pieptul [i lui AnghelFurcil\, f\cându-i-l s\ tresalte. Adulmecându-le din mijloculb\t\turii, la fel de nes\]ios ca to]i ceilal]i, el n-a rezistat ispitei[i, înfrângându-[i temerile, s-a hot\rât s\ se duc\ la Parapet,s\ vad\, cu orice pre], minun\]ia pe care viile o înf\ptuiaudoar pentru câteva zile [i nop]i.A doua zi s-a sculat de cu noapte, [i-a tras la iu]eal\straiele [i înc\l]\rile, [i-a luat ciomagul de ulm [i atât, [i f\r\s\ prind\ de veste ai s\i, s-a strecurat bini[or afar\ pe poart\.Îi era limpede c\, odat\ pornit, pentru el, nu se mai afla drumde înapoiere.Satul z\cea înc\ înecat în lâncezeala greoaie a somnului[i întunericului.Apoi a urcat pe ulicioare dosnice pân\ în marginealui. S-a furi[at pe c\rarea de lâng\ gropile de p\mânt galbenprin spatele gr\dinilor de pe coast\ [i a ie[it, sus, la câmp;iar de-acolo pe drumul de p\mânt de pe muchia dealului,drept la Gura Jep[ii; de unde, târâ[-gr\pi[, neîntâlnindnici ]ipenie, cum [i-a dorit, dup\ destul umblet, taman cânds-au cr\pat zorii, s-a v\zut sub nuc la vie…Destr\mat\, noaptea se topea din ce în ce, sub iure[ulalbastru al dimine]ii. Lumina proasp\t\ str\fulgera priniarba fraged\ [i înrourat\ ca o viper\ alb\.Îmboldit de ner\bdare [i bucuros c\ putea fi de fa]\ lalucrarea miraculoas\ a viei, n-a stat o clipit\ locului, s\-[i trag\ sufletul. Aapucat-o pas cu pas pe rânduri, sprijininduseîn ciomag [i murmurând, ca pentru el, frânturi dintr-uncântec potrivit, care-i astâmp\ra ofurile: Bate vântul ierburile,ca pe mine gândurile, s\ m\ fac un curcubeu, s\ m\ urc laDumnezeu. S-a oprit dinaintea butucilor cu n\rile frem\tând[i cu ochii cât cepele. {i-a afundat nasul în ei, i-a m\surat[i a f\cut socoteli îndelung chibzuite, r\zbit pân\ în m\duvaoaselor de încântare [i frenezie, al c\ror gust nu-l maiîncercase de mult\ vreme. {i, în sinea lui, era de acord c\rar îi fusese dat s\ simt\ o primenire sufleteasc\ [i o pl\cereatât de adânci [i de binef\c\toare, precum cele de-acolode la vie.S-a l\sat pierdut ore în [ir în singur\tatea ei, ame]it debalsamul r\scolitor, uitând de greut\]i, triste]i [i necazuri,chiar [i de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-id\duser\ via]a peste cap [i-l chinuiser\, [i-l z\p\ciser\, dese cutremura când se privea în oglind\ ori în luciul ochiurilorde geam de la ferestre.{i, cum înota a[a, parc\ prin talazurile încremenite aleunei m\ri verzi, str\vezii, cur\]indu-se de toate cele, ghemulîncâlcit al anilor tr\i]i pân\ atunci i s-a de[irat [i destr\matca fumul prin ochii min]ii. {i-a rev\zut, acolo în satul de pemalul Dun\rii pe care nu-l p\r\sise niciodat\, lunecând unadup\ alta, zilele f\r\ hotar [i lipsite de griji ale copil\riei,apoi pe cele ale tinere]ii, n\valnice, de o înver[unat\risip\; cât [i zilele anilor de mai dincoace, din puterea vie]iiîn care se g\sea, când a[ezate [i dulci ca mierea, cândnestatornice [i amare ca pelinul, pline de trud\ [i de am\giri.Dar, unde erau, atâ]ia [i atâ]ia, cei pe care-i cunoscuseîn anii aceia [i de care î[i legase strâns soarta? Unii o duceaumai departe al\turi de el în sat, al]ii mâna]i de cine [tie cevisuri se pierduser\ prin lume, [i nimeni nu avea cuno[tin]\dac\ mai tr\iau ori ba, iar mul]i se gr\biser\ s\ plece, penepus\ mas\, în floarea vârstei sau îndoi]i de b\trâne]e,împ\ca]i sau neîmp\ca]i cu sine, spovedi]i sau nespovedi]i,cu lumânare aprins\ sau nu, pe calea de azur [i f\r\ de durere,întristare [i suspin a cerului [i a stelelor.Dar, unde disp\ruse noianul de fapte mari [i mici, dezbateri [i de izbânzi la care fusese p\rta[ necontenit? {ipe unele [i pe altele de-abia dac\ le mai întrez\rea prin cea]aamintirii. Cine [i ce i le furaser\ [i le f\cuser\ s\ se treac\a[a ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulbera]i pe ap\?Urm\rindu-[i zilele pân\ la cea din urm\ în care se afla,cu o str\lucire mut\ întip\rit\ pe fa]\, cum se urzeau [i se[tergeau a[ijderea unui joc nesigur de lumini [i umbre u[oareînaintea sa, avea sentimentul dureros [i neobi[nuit, c\ eleaproape nici nu se întâmplaser\ aievea, pe cât de repezi [ide pieritoare se dovediser\ a fi fost…Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcil\,s\tul de-atâta h\l\duit prin vie, s-a îndurat s\ ias\ din ea,aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneal\,o bun\ dispozi]ie [i o poft\ de via]\ nemaiv\zute. A maiaruncat o privire de jur-împrejur [i, nedând de ceeea ce sea[tepta, ]op\ind zglobiu cu ciomagul de ulm în mân\ [icontinuând s\ rup\ îngânat, în voie, crâmpeie de cântececare-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul dinmarginea apropiat\ a p\durii de pe panta dealului de laStutin\vod\. Î[i pusese în cap s-o lase la vale pe el, prinmijlocul acesteia, pân\ la Ci[meaua lui Tric\, unde s\-[iastâmpere setea, s\-[i arunce ap\ pe fa]\ [i s\ se vâre cupicioarele în ulucele de piatr\ de-acolo, [i a[a r\corit [iizb\vit s\ se înapoieze acas\…Dup\ o diminea]\ neclintit\ [i senin\, acum, în a douaparte a ei, ziua d\dea semne gr\bite s\ se schimbe; se închideadin toate z\rile [i se strângea ca un arici, pâcloas\ [i în]ep\toare.Cine s\ mai în]eleag\ toanele vremii, c\ el unul, oricâta încercat, n-a putut s\ le dea de c\p\tâi? B\gase deseam\, de câ]iva ani buni încoace, c\ prim\vara, când ie[eala munc\, aici pe dealurile din preajma Dun\rii, timpul sez\rghise cum era mai r\u. Un ceas din zi nu sem\na cu altul,[i cu atât mai mult o jum\tate a ei cu cealalt\.Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor [i stej\reilorstârnite de un fream\t tulbure, coborât, cerul începuse s\ seclatine, s\ scapere [i s\ huruie prevestitor. Trunchiurilecopacilor, drepte [i înalte, încol\cite de l\starii lacomi,verzui-întuneca]i, nemuritori, ai iederei, prinser\ s\ scâr]âiedin inimi întins, leg\nat. Pe de l\turile drumului îngust [ineumblat, cânepa s\lbatec\, buruienile de gura lupului [iboziile pr\fuite [i crescute în dev\lm\[ie, se apucaser\ s\se învolbure, [i ele, biciuind f\r\ mil\ aerul.Luând dezm\]ul b\l\riilor [i al vântului în fa]\, omulîmpungea cu ciomagul în ]\rân\ [i tr\gea decis s\ ajung\cât mai repede în ad\postul p\durii…Iar, când tocmai a dat s\ p\trund\ pe sub bolta joas\ [iînfiorat\ a acesteia, [i-i era via]a mai drag\ ca nicicând, f\r\s\ aib\ nici cea mai mic\ presim]ire, ferm convins c\ sc\pasepentru totdeauna de el, pro]\pit în mijlocul drumului, îla[tepta zmeul. Întreg [i nev\t\mat, cu înf\]i[area luizvelt\ [i nemi[cat\ în c\ma[a de solzi de aur scânteietori,v\dea, ca [i data trecut\, o frumuse]e [i o m\re]ie neschimb\toare,trufa[e, de neatins, care-i z\d\rau ochii [i mintea [i-i strecuraufiori reci pe [ira spin\rii.O neîn]elegere amestecat\ cu o b\nuial\ scormonitoarel-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcil\.Mai mult ca sigur c\ lighioana picat\ din nori, [tiuse dinaintec\ el urma s\ treac\ pe acolo [i-i a]inuse, dup\ cum le eraînvoiala, calea.Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâ[. Acesta îlscotea din s\rite cu st\ruin]a, îndr\zneala [i calmul luinetulburat. Pe din\untru începuse s\-l r\scoleasc\ omânie care se în\sprea grabnic, dând în clocot [i care-iînfierbânta m\runtaiele [i-i înce]o[a gândurile. Chibzuind,a[a aprins, c\ nu avea cum s\-l evite, Anghel Furcil\ atras cu s\lb\ticie aer în bojoci, [i-a f\cut curaj strângând dindin]i [i din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în pieptcu zmeul.Nici dihania n-a pregetat câtu[i de pu]in [i, f\r\ ocoli[uri,fasoane [i fumuri de-alea de-ale ei, l-a luat din scurt laîntreb\ri.- I-a uit\-te bine. S-a trecut rana aia de sap\?- Da, s-a trecut! i-a r\spuns Anghel Furcil\ ne[ov\itor,constatând cu stupoare, dar [i cu o anume stinghereal\, c\din t\ietura urât\ ce i-o f\cuse în ceaf\ [i care-i ap\rea adeseaîn somn, c\scându-se ca o pr\pastie însângerat\, într-adev\r,nu se mai z\rea nimic, nici m\car un zbenghi cât unghia.- Vezi, a continuat zmeul cu acela[i glas neînduplecat,rana din ceaf\ s-a închis, dar cea din suflet va r\mâne pân\-oi muri. {tii ce-ai zis, c\ am coada [i botul de câine?- Da’, a[a-l ia pe om, câteodat\, gura pe dinainte [i spunevrute [i nevrute!- R\u, îi! - a mai morm\it nemul]umit\ gadina [i s-aaruncat pe nea[teptate asupra omului, hot\rât\ s\-l mursece[i s\-l piard\ de tot.Lui Anghel Furcil\ nu i-a trebult mai mult, decât s\-lînt\râte zmeul cu f\]\rnicia [i cruzimea sa, c\ odat\ i s-aurcat sângele la cap [i a v\zut negru pe dinaintea ochilor.Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealalt\[i-a în\l]at [i învârtit ciomagul la iu]eal\ cu amândou\ mâinile[i i-a tr\snit acestuia, cu m\ciulia ghintuit\, vâjâind, unala mir de s-a zdruncinat din m\runtaie întreaga p\dure [ivale pân\ peste Dun\re în b\l]i. Oricare alt\ vietate, primindo asemenea izbitur\, ar fi c\zut lat\ jos [i dus\ ar fi fost peceea lume. Dar zmeul, chiar dac\ se descump\nise destulde tare în urma p\liturii, tot zmeu r\mânea [i nu putea fiîngenuncheat, cu una, cu dou\, de c\tre un biet om f\cutdin carne, oase [i sânge.Când pe sus, când pe jos, zorn\indu-[i solzii zbârli]i [it\io[i, când cu botu-i b\los de câine smintit [i ochii-i ceacâridogorâtori, când cu coada-i încovrigat\ [i [fichiuitoare,schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întrunapeste el, [i-l covâr[ea, silindu-l s\-i ]in\ piept din r\sputeri…Înc\ib\rarea se încinsese bini[or [i Anghel Furcil\ sim]eac\ nu-i mai putea rezista mult\ vreme jiganiei [i c\ oricâti s-ar fi împotrivit, n-avea sor]i de izbând\, sfâr[itulfiindu-i pe-aproape. De renun]at la lupt\ nu mai avea cums\ renun]e. A[a c\, era de datoria lui s\-[i îndure chinul pân\la cap\t.O bucat\ de timp, prin lini[tea nep\truns\ a p\durii,nu au r\zbit decât icnetele tot mai istovite ale omului,care f\cea din ce în ce mai greu fa]\ înfrunt\rii [i mârâiturileneostoite ale zmeului, care p\rea a fi de neînvins.{i, înainte cu pu]in ca din Anghel Furcil\ s\ se scurg\ultimele pic\turi de vlag\, când nu se mai a[tepta la nimic[i începuse s\ cread\ c\ i-a sunat ceasul de pe urm\, a ap\rutde aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, f\cut de Egreta,fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. B\ie]eluln\stru[nic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca ni[tesuveici de foc, iar pe drumul sub]ire dintre vii [i p\dure, oturm\ de bursuci albi, precum un t\v\lug. La un gunguritde-al lui ca de gugu[tiuc, ulii s-au n\pustit asuprazmeului, i-au spart [i scos ochii [i l-au lovit distrug\tordin cap la coad\ cu ciocurile [i ghiarele lor ascu]ite [i

l i t e r a t u r \încovoiate. Odat\ orbit [i doborât la p\mânt, bursucii audat n\val\ pe el [i cu fer\straiele agere ale f\lcilor lorpofticioase l-au ron]\it pân\ la ultimul oscior [i soz deaur, de nu a mai r\mas, în câteva momente, nici o urm\din falnica jivin\ c\zut\ din cer.Când totul s-a ispr\vit, la acela[i semnal al copilului,ulii s-au în\l]at [i au pierit ca s\ge]ile aprinse în negurac\l\toare de deasupra p\durii, iar bursucii s-au destr\matasemenea unui abur în h\]i[urile ferite [i întunecate ale ei,pe unde-[i aveau s\pate vizuinile. B\ie]elul i-a surâs cuîn]eles lui Anghel Furcil\, scotocindu-l pân\ în adânculsufletului cu ochii lui cura]i [i fosforescen]i [i, f\r\z\bav\, cum îi era apuc\tura, s-a f\cut, [i el, nev\zut…Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcil\ s-aadunat cu chiu, cu vai din ]\rân\ [i, sprijinindu-se în ciomag,s-a sculat în capul m\dularelor. Acestea îl dureau toate,de parc\ i-ar fi fost zdrobite cu maiul. {iroiau apele de peel ca-n miezul verii când ie[ea de la sc\ldat din Dun\re. Desus pân\ jos era negru de praful înmuiat [i lipicios în carez\cuse, iar hainele îi fluturau zdren]uite pe trup, de credeaic\-i o sperietoare. În schimb, inima [i-o sim]ea despov\rat\,ca [i când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar,pârdalnica îi d\dea zvâcnete r\spicate de întremare [i debucurie ascuns\. Gata, sc\pase ca prin urechile acului [i dinaceast\ mare [i nemaiîncercat\ cump\n\. Via]a i se deschidea,înainte ca un dar pre]ios, [i-i era recunosc\tor celui de susc\ fusese din nou cu el.Dup\ ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai arsde coborât prin p\dure [i de dus la ci[meaua lui Tric\. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe undevenise în zori, [i nu s-a mai oprit pân\ acas\…Muiere-sa, Ghina, împreun\ cu copiii, înc\ de diminea]\,dup\ c\ut\ri disperate prin cas\ [i magazie, prin curteadin dos [i prin gr\din\, prin sat, pe malul Dun\rii [i pedeal la gropile de p\mânt, neg\sindu-l în nici un loc, îld\duser\ disp\rut. Ab\tu]i, f\r\ pofta de a mai scoate uncuvânt, de parc\ s-ar fi d\râmat cerul pe ei, cotrob\ir\prin odaia unde el î[i f\cuse veacul, slu]it de suferin]a ne[tiut\,[i în care nu mai intraser\ de un an. Un indiciu cât deneînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma.Iar surpriza nu s-a l\sat a[teptat\ prea mult. Sub salteauapatului au descoperit dosit\ cârpa curat\ de in cu solzii deaur înfâ[ura]i în ea. {i-atunci, ne[tiutori, ului]i, neducânduiprea mult nici glagoria, s-au apucat s\-i arate în toatep\r]ile, la cine se nimerea, poate-poate i-o l\muri careva,ce era cu ace[tia.Vorba c\ Anghel Furcil\ ascundea ce ascundea, s-aîntins din gur\ în gur\ ca molima. Odat\ prins\ din zbor,aceasta a fost despicat\ în paisprezece, r\sucit\ în toatechipurile, apoi înflorit\ zor-nevoie mare, dup\ felul [imeteahna fiec\ruia, [i aruncat\ mai departe, încât, la primastrigare, vestea a p\rut una gogonat\, ba mai mult, chiar odr\covenie de necrezut. De aceea, cei c\rora le-au sfârâitc\lcâiele [i s-au înghesuit s\ vin\ [i s\-i vad\ cu ochii lor,le-au cerut, clipind b\nuitori, nelini[ti]i, s\ fie l\sa]i s\ iasolzii în palm\ [i s\-i pip\ie pe îndelete, cu toat\ luareaaminte.Numai astfel , ziceau ei , puteau s\-[i dea, în clar,cu presupusul despre provenien]a acestora...Apari]ia lui în faptul serii a aprins satul. De mare cese stârnise vâlva, h\uiau uli]ele pe unde trecea. Cum prindeaude veste c\ se apropie, câinii [i celelalte dobitoace, cât [ior\t\niile de prin cur]i porneau s\ se zbuciume pe limbalor, de ]i se ridica p\rul m\ciuc\. A]â]at\, curioas\, lumea– cu mic, cu mare -, se c\]\ra pe garduri [i prin pomii dela strad\ sau ie[ea buluc la por]i, cu gura c\scat\ [i ochiizgâi]i cât luna plin\ care taman r\s\rise peste dealul dinspreBugeac, s\ nu-l scape. Neam de neamul lor nu tr\iser\ [inu v\zuser\ a[a ceva. Cu inimile f\r\ s\ le mai dea ascultare[i genunchii tremurând, halucina]i de-a binelea, [i-au scuipatîn sân [i [i-au f\cut m\runt cruce, i-au închinat [i pe copiipe cre[tet [i au blodogorit în gând, imediat, Tat\l Nostru.Se în\sprea în to]i o nedumerire grea întocmai celei carese petrece doar în vise.Anghel Furcil\, înzdr\venit pe de-a-ntregul, chipe[ caun fl\c\u, vioi [i cu chef, s\lta de pe vârful unui picior pealtul, abia atingând p\mântul, ajutat de un ciomag cutotul [i cu totul de aur, care scânteia, în b\taia lunii, uimitor.La pu]in timp dup\ asta, unii se jurau pe ochii din cap, c\în salturile sale, el se mai folosea [i de o pereche de aripialbastre. Acestea înv\p\iau aerul neclintit al înser\rii cu unnimb transparent în spatele s\u [i nu la to]i le era dat s\ levad\. Al]ii, cu privirea mai ager\, sus]ineau cu înfocare una[i mai [i, c\ pe sub ]oale, pe trupul lui, z\riser\ unduinduse[i str\fulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaivasolzi tot din aur curat. F\cute ferfeni]\, hainele îi r\spândeauo mireasm\ reav\n\ de vie înflorit\, z\p\cindu-i [i mair\u cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântecpe care nu-l mai auziser\ vreodat\ în gur\ de om. P\rea anu fi un cântec p\mântean, ci unul îngeresc, din alt\lume, atât de minunat [i de neobi[nuit r\suna.Pe cerul limpede [i adânc, luna viscolea din plin o lumin\alb\, str\lucitoare, ce se r\sfrângea ireal\ pe chipuri. A[ac\ nimeni dintre martorii acestei întâmpl\ri, nu puteau s\se în[ele în vreun fel de cele v\zute [i auzite…(Fragment din volumul în lucru,Lumina îndep\rtat\ a fluviului)N. Iorga,primul exeget al lui Ion Creang\(urmare din pag. 19)Opera lui Creang\ permite, dup\ N. Iorga, periodizareaîn dou\ etape creatoare, descriind o evolu]ie în felul dea contura psihologii, din gesturi [i vorbe cu tâlc. Amintirileproduc un reviriment [i un apogeu remarcabil, „plin deexpresii locale, dar de o perfect\ sinceritate neme[te[ugit\,de un pitoresc spontaneu”, dublat\ de „o rar\ autenticitate]er\neasc\”, ceea ce alc\tuie[te „o larg\ fresc\ rural\” 24) .În câteva pagini, Iorga fixeaz\ locul lui Creang\ în „biruin]a”Junimii, de[i nu poate trece cu vederea amenin]area dea „se pierde între povesta[i”. Re]inem ambi]ia exegetuluide a stabili, din câteva tr\s\turi, efigia unei personalit\]i([i-a exersat aceast\ predilec]ie în Oameni cari au fost,adev\rat\ colec]ie de medalioane), imaginea unei vie]i,a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numimast\zi efortul de „scanare” a liniilor definitorii – ceea cear însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocarede nuan]e, portretistic\, în sens c\linescian.Critic dogmatic, cu abuz de erudi]ie, uneori redundant\,irespirabil\, Iorga poate fi considerat un pionier alimagologiei moderne, unde conteaz\ modalitatea de aconcentra frânturi aparent disparate dintr-o existen]\,armonizate într-un concret „virtual”. Iat\ un asemeneaexerci]iu evocator de imagine, în grafie focalizat\,esen]ializat\: „Închipuirea puternic\ a fiului de ]eran desupt muntele Neam]ului, pe care n-o stricaser\, [i n-oputuser\ m\car amesteca, anii de [coal\, ucenicia deseminariu, rostul bisericesc [i ocupa]ia zilnic\ [i, pu]in[i silnic\, la [coala lui primar\, iscode[te scenele, dehumor...”E. Lovinescu n\zuia la „defini]ii” date scriitorilor, G.C\linescu închipuia fic]iuni pe seama lor, iar mai nouN. Manolescu vrea s\ surprind\ „imaginea” unui autor,adic\ sinteza întregii sale recept\ri critice. Tehnica de acrea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist allui N. Iorga, inclusiv în pagina c\r]ilor sale de istorie,unde vrea mereu s\ învie trecutul din câteva date cronic\re[tisau izvodite din documente, s\ ofere „icoane” desprinsedin fream\tul petrecerii lumii, aici stând farmecul s\-ispunem „vizionar” al expresivit\]ii acestui prodigiosciclop al bibliotecilor. Creang\ a reprezentat un argumentîn acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construitedin fiori na]ionali, cât [i în pasiunea de a [lefui realit\]ifinite, obiectivate, decuplate de conjuncturi [i fulgura]ii.Aproape uitat\ este o pies\ de teatru scris\ de istoricultotal în 1927, plecând de la povestea cunoscut\ Fata babei[i fata mo[neagului, publicat\ exact cu cinci decenii înurm\ 25) , devenit\ acum „legend\ dramatic\ în 5 acte” 26) ,oper\ destinat\ teatrului popular înfiin]at în cadrulLigii Culturale patronate de Iorga. Citit\ azi, dincolo deaerul desuet, de tenta u[or pitoreasc\ [i moralizatoare, seremarc\ lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care estescris\ piesa, diferit de cel al lui Creang\, de[i la fel de„cult”, de pre]ios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorgaî[i impune [i aici o limb\ a sa proprie, care se vrea autentic\,fiind în realitate artificioas\, lipsit\ de verv\ imaginativ\.N. Iorga r\mâne primul mare exeget care l-a consacratpe Ion Creang\ în clasicitate.Cristian LIVESCUNOTE1)N\pasta, în „Lupta“, VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890.Reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, edi]ie de deBarbu Theodorescu, EPL, Bucure[ti, 1968, p. 217-222.2)Ibid., p. 219.3)Eminescu. Proz\ [i versuri (ed. V. G. Mor]un), în„Lupta”,VII, nr. 1060 / 25 febr. 1890, reluat în N. Iorga,Eminescu. Edi]ie de Nicolae Liu, Ed. Junimea, Ia[i,1981, p. 39-46.4)Rolul „Junimei” în literatur\, în „Era nou\”, nr. 23/11 martie 1890, reluat în Pagini de tinere]e, I, p. 140-141.5)Ion Creang\, în „Convorbiri literare”, XXIV, nr. 3/1 iunie 1890, reluat în „Lupta”, nr. 1225 / 21 sept. 1890;v. Pagini de tinere]e, I, p. 201-209.6)Artic. Procesul mediului, în „Lupta”, nr. 1145 / 10iunie 1890, reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, II, p. 59[i urm.7)Ibid., p.60.8)Ion Creang\, loc. cit., p. 202.9)Id., p. 204.10)Id., p. 207.11)Id. p. 208.12)Anecdote populare, în „Lupta”, nr. 1151 / 17 iunie1890; reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 5-6.13)De la Vrancea, în „Lupta”, nr. 1174 / 15 iulie; 1179/ 24 iulie, 1184 / 29 iulie, 1190 / 5 aug. 1890, reluat în „Paginide tinere]e”, I, p. 280 [i urm.14)Pove[tile, în „Lupta”, nr. 1200 / 19 aug. 1890,reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 8 [i urm.15)Librairie Delagrave, Paris, 1920, p. 199 [i urm. Înantologie apar 11 balade [i cântece populare, 12 poe]i, dela En\chi]\ V\c\rescu pân\ la O. Goga, [i 26 prozatori,începând cu fragmente din cronicari, apoi C. Negruzzi [iI. Ghica [i terminând cu I. Br\tescu-Voine[ti [i HenriStahl (!). Între ace[tia, I. Creang\ ocup\ pozi]ia 15, întreI.L. Caragiale [i Dimitrie Anghel. De remarcat c\ în aceast\sec]iune apar texte eclectice, cum ar fi un discurs al lui M.Kog\lniceanu, un text filosofic al lui Vasile Conta, uneseu al lui Titu Maiorescu, pagini din jurnalul Reginei Maria,fragmente istorice de A. D. Xenopol [i N. Iorga (Revolu]iafrancez\ [i românii) etc. Antologia are aspect cultural.16)Milan Kundera, 73 de cuvinte, în „L’Art du Roman”,Gallimard, Paris, 1986. Trad. de Simona Cioculescu.17)Libr. Universitaire J. Gambert, Paris, 1925, p. 29 [iurm. Cartea reune[te 5 conferin]e sus]inute la Sorbona,de N. Iorga, „profesor la Universitatea din Bucure[ti,corespondent la Institutul din Fran]a, agreat la Sorbona”.Conferin]a „Patriarhalismul moldav [i transilvan la povestitoriiromâni între 1870 [i 1880” – formeaz\ sec]iunea II.18)Ibid., p.31.19)Id., p.49.20)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti. Introduceresintetic\. Libr\ria Pavel Suru, Bucure[ti, 1929, p. 164-165.21)Ibid., p.170.22)Iar\[i M. Kundera, op. cit.: „COMIC. Presupun c\toate lucrurile omene[ti au aspectul lor comic, care, înanumite cazuri, e recunoscut, admis, exploatat, în alte cazuri,voalat. Adev\ratele genii ale comicului nu sunt cele carene fac s\ râdem cel mai mult, ci cele care dezv\luie ozon\ necunoscut\ a comicului. Istoria a fost întotdeaunaconsiderat\ ca un teritoriu serios. Or, exist\ comicul necunoscutal Istoriei. Dup\ cum exist\ comicul (greu de acceptat) alsexualit\]ii.” (subl. aut.)23)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti contemporane.I. Crearea formei. Editura Minerva, Bucure[ti, 1986, p. 237[i urm.24)Ibid., p. 281-82.25)„Convorbiri literare”, XI, 1 sept. 1877.26)Placheta de 48 pagini a piesei a ap\rut la A[ez\mântultipografic „Datina Româneasc\”, V\lenii de Munte,1927.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200921

a r t eRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200922PARCURG un aeroport – Tel Aviv, Ben Gurion– nem\surat de mare, în care tot mergândpe parc\ nesfâr[ite culoare [i benzi rulantenu-i întrez\resc cap\tul. Când m\ întâmpin\la ie[ire so]ul meu, venit mai demult, [i prietenidin lumea dansului de aici – Cora Benador,fiica scriitorului Ury Benador, prim\ balerin\[i partener\, cu ani în urm\, a lui Ioan Tugearu pe scenaOperei din Bucure[ti, cu so]ul ei Ghiuri [i Nadya Timofeeva,balerin\, maestr\ de balet [i directoare la Jerusalem CityBallet – [i le împ\rt\[esc celor din urm\ impresia creat\de urie[enia aeroportului, imi spun c\ toat\ lumea semir\ – „La o ]ar\ atât de mic\, un aeroport atât de mare!”Faptul se datoreaz\ num\rului foarte mare de turi[ti. M\voi convinge, în timp, mai ales la Ierusalim, deaceast\ realitate. Cora m\ întreab\ dac\ realizez undesunt? Nu, totul a fost prea nea[teptat. Nu pare verosimilc\ suntem în }ara Sfânt\. Un dar pe care l-am primit,f\r\ s\ fi înd\znit s\ îl cerem. Deci, un dar cu atât maimare.*Nadya Timofeeva ne duce cu ma[ina de la TelAviv la Ierusalim [i pe drum încerc s\ m\ familiarizezcu peisajul locului, cu totul aparte, extrem de pietros,vegeta]ia f\cându-[i parc\ loc cu dificultate printre pietremai mari sau mai mici, o vegeta]ie exotic\: palmieri,pini, m\slini, leandri [i ni[te tufi[uri cu flori m\runtemov, pe care le voi reîntâlni pe multe ziduri din Ierusalim[i voi afla c\ se numesc Bughenvilia.*Ierusalimul ni se face cunoscut de departe, ca o larg\panoram\, coco]at pe coaste stâncoase, cu caseleunele peste altele [i construit, la prima vedere, parc\numai din piatr\. Impresia nu se va schimba dup\ cevom intra în ora[, toate zidurile având aceea[i culoareocru pal a pietrei, ceea ce d\ o prim\ mare unitate de stilîntregului ora[. {i curând ne convingem c\ fa]adele suntchiar din piatr\ cioplit\ sau doar aparent\, adic\ dinpanouri de ciment cu suprafa]a exterioar\ zgrun]uroas\,ca a pietrelor. {i dac\ p\mântul este pietros, el va fiexploatat [i decorativ: în parcuri, printre pomi [i flori,troneaz\ pietre mari, neregulate, desprinse parc\atunci din munte. A doua caracteristic\ a ora[ului estesimplitatea majorit\]ii construc]iilot prismatice, marisau mici, arare ori cu elemente decorative, gen coloane,pila[tri sau arcade [i cu acoperi[uri plate, cu geamuripentru captarea energiei solare [i numeroase bazinecilindrice cu apa astfel `nc\lzit\ – o p\dure de cilindri.Acum, în octombrie e r\coare, ne spun localnici, doarpu]in peste 30 de grade Celsius. La severitatea formelorarhitecturale se adaug\ [i micimea ferestrelor, toate cugratii [i obloane, ultimele ap\rând de c\ldur\, primeler\spunzând, în bun\ parte, vie]ii tensionat a locului. Unloc [i un stat cu o istorie extrem de zbuciumat\, trimilenar\– regele David stabilise capitala la Ierusalim în anul1003 îH – [i o istorie recent\ la fel de zbucimat\. Istoriaveche ni se va dezv\lui, pe larg, la Muzeul de Istorie aIerusalimului, cea recent\ plute[te în aer.*Primul drum a fost c\tre Ora[ul Vechi, cu ziduriîmpresionante, care închid între ele locuri înc\rcatede istoria a trei dintre cele mai mari religii ale lumii –în ordinea ivirii lor, cea mozaic\, cea cre[tin\ [i ceamusulman\. Dar unele monumente sunt [i în afara zidurilor[i la ele poposim mai întâi: la Mormântul regelui David[i la Biserica Adormiri Maicii Domnului, al\turate, cao al\turare biblic\ a Vechiului [i Noului Testament.Psalmii lui David, prelua]i în Psaltirea cre[tin\, i-auinspirat lui Igor Stravinsky Simfonia Psalmilor, iar când,cu un an [i ceva în urm\, Ioan Tugearu a montat pe scenaOperei bucure[tene un spectacol pe aceast\ partitur\,nici m\car nu a visat c\ va poposi, nu peste mult timp,lang\ locul îngrop\rii acestui – între altele – marepoet, c\ruia îi pl\cea s\ [i danseze în cinstea lui Dumnezeu.Iar eu, cu doua zile înaintea plec\rii, pierdusem pe cinevadrag [i citisem, la priveghi, din psalmi, iar acum am citit,din nou, Psalmul 50 – în final p\râdu-ni-se c\ toateaceste lucruri se înl\n]uiser\ cu un rost abia descifrat denoi. Dup\ aceea, am stat mult la Biserica AdormiriiMaicii Domnului, locul unde fusese casa apostoluluiIoan, c\ruia Iisus, pe cruce, i-o încredin]ase pe mamasa: «Femeie, iat\ fiul t\u!» Apoi i-a zis ucenicului: «Iat\,mama ta!» Suntem în mijlocul unei mul]imi. Grupurileturistice conduse de ghizi nu îmi plac. Îmi plac celeconduse de preo]i, indifernt de confesine, care, odat\intra]i într-un l\ca[, oficiaz\ împreun\ cu tot grupul omic\ slujb\. Acesta e modul potrivit de a te purta într-unastfel de loc. Noi, la început, am fost singuri. E bine [ia[a.*Dup\ ce am intrat în Ora[ul Vechi din Jerusalem,cum spun localnicii, pe Poarta Jaffa, prima biseric\ carene-a ie[it în drum a fost Biserica Armeneasc\. Era slujb\,sus]inut\, alternativ, de dou\ grupuri de preo]i, a[eza]iîn dreapta [i stânga altarului. St\m pe scaunele de pemargini [i privirile îmi sunt atrase în primul moment demul]imea de candele, care atârn\ din tavan ca ni[testalactite [i de altarul somptuos, dup\ care alunec\ peo scen\ mare, pictat\ pe peretele de deasupra unui stâlp:o scen\ adesea reprezentat\ în pictura exterioar\ dinnordul Moldovei, Arborele genealogic al lui Iisus, maigeneral numit Arborele Vie]ii. M\ bucur ca de o reîntâlnirecu cineva cunoscut.*So]ul meu, care lucreaz\ la Jerusalem City Ballet,are, de obicei, numai jum\t\]i de zi libere, fie diminea]a,fie dup\-amiaza. Mergem totdeauna împreun\. Nu amcurajul s\ pornresc singur\ la drum. Într-o dup\-amiaz\,spre sear\, ajungem la Zidul Plângerii: un fragment dintrunzid foarte înalt, tot ce a mai r\mas din al doilea Templu,d\râmat de romani în anul 70. Pe lâng\ turi[ti, majoritateacelor veni]i aici sunt mozaici, de toate vârstele, familiiîntregi. B\rba]ii poart\ pe cap o mic\ tichie, mi s-a spusca o calot\ protectoare, sau unii dintre ei un ve[mântcomplex: un costum negru, peste el uneori [i un pardesiumaxy negru, o p\l\rie cu boruri mari negre sau un cilindruscund, din blan\. Ca [i perciunii ondula]i care pornescdin dreapta [i stânga frun]ii [i de la brâu le atârn\, îndreapta [i stânga, de pe [olduri, mai multe [nururialbe. Nu [tiu cât de vechi este acest costum, dar amsentimentul c\ am p\truns, prin tunelul timpului, cu sutesau poate chiar cu mii de ani în urm\. Por]iuna de zidr\mas\ e împ\r]it\ în doua, b\rba]ii de-o parte,femeile de alta, se apropie de zid [i se roag\, unii cuînclin\ri repetate ale bustului, al]ii citind din c\rticelede rug\ciuni, a[eza]i pe scaune. Mergem [i noi. Imi lipescfruntea de zid, în semn de respect pentru marea durerea acestui popor, care [i-a pierdut, de doua ori, cel maiinsemnat templu al s\u [i las în inser]iile dintre pietrecâteva bile]ele ce mi-au fost date din ]ar\, cu rug\minteade a le pune acolo.La mijlocul luioctombrie se însereaz\repede.Plecâm de la ZidulPlângerii, cu unsentiment de triste]e,accentuat delumina crepuscular\.Mergemmult pe jos, înconjurândOra[ul Vechi.Casele carese suprapun pecoastele de pestevale – Valea Gheenei,unde în vechimese d\deafoc la gunoaie,ast\zi un parc, pecare îl vom vedeaalt\dat\, ziua –par scheletele unorLa IerusalimBethleem, Biserica na[terii, steaua de argint auritd\ruit\ de Constantin Brâncoveanucl\diri nelocuite, str\punse din loc în loc de golurileferestrelor. {i, dintr-odat\, peste v\i se aude foarte puternic– probabil de la Moscheia de pe Stânc\ – cîntecul muezinul.Pu]in mai târziu, peisajul se schimb\ brusc, se anim\,când se aprind pretutindeni nenum\rate lumini]e.*~n afar\ de o zi de sabat, când am mers mult pe jos,în restul timpului mergem cu autobuzul. Unii [oferine-au înva]at [i-i perforez\ imediat so]ului meu dou\bilete. M\ uit la figurile din autobuz. Da, sunt înorient! N-ai cum întâlni astfel de chipuri, [i atât de multe,într-un autobuz european. Intr\m, din când în când, laun mic resturant arab, ca s\ mânc\m ceva. {i patroniide aici ne-au înv\]at. Ne salut\ [i când nu ne oprim laei. Cât a[tept\m s\ ne preg\teasc\ mâncarea ne daucâteva gogo[ele s\ le ron]\im. Da, amabilitate oriental\!Dar ne sunt oferite direct cu mâna. Tot stil oriental! {inu putem refuza, c\ci am putea jigni. Dar undeoriental se arat\ din plin este la cofet\rie. Ce mai sarailii[i baclavale [i înc\ o mie [i una de alte pr\jiturele carenu [tiu cum se numesc, dar pe care le m\nânci maiîntâi cu ochii, înainte de a te bucura [i de gustul lor!*Nu am mai intâlnit atâ]ia tineri solda]i cu pustiautomate, din vremea r\zboiului, de când eram în claseleprimare: pe str\zi, în autobuze, în drumurile lor spreserviciu sau spre cas\ [i chiar pe acoperi[uri, în zi devineri, când puhoi de musulmani – printre care î]i faciloc cu greu - se îndreapt\ spre moschee [i trebuie prevenitorice incident. I-am întîlnit [i la Muzeul de Istorie aIerusalimului , unde erau înv\]a]i propria lor istorie. Erauto]i tineri [i frumo[i, ca toate fiin]ele tinere. De ambesexe [i de mai multe rase, dar to]i destin[i, pu[i pe glume[i pe fleurt. Unii ghizi vorbeau pentru ei în[i[i, de[i,ca s\ le capteze aten]ia, to]i participan]ii erau invita]is\ ia parte la discu]ii. Dar, totu[i, a[a cum p\reau acolo,destin[i [i poate pu]in superficiali, nici un tân\r sau tân\r\nu lipsea de la datorie. {i un popor al c\rui tineret esteatât de implicat în istoria lui este un popor care se salveaz\istoric. Cu triste]e m\ gândeam la tineretul român, atâtde indiferent, în marea lui majoritate, fa]\ de soartapropriului neam. {i cine oare în afar\ de ei ne-ar puteascoate din mocirla politic\ în care înnot\m? Numaiimpetuozitatea [i robuste]ea tinere]ii lor ar putea s\ ofac\.*P\rintele Petre, duhovnicul meu de la Bucure[ti mi-a

a r t edat adresa Bisericii române[ti din Ierusalim. Primadat\ când ne-am dus s\ o c\ut\m ne-am r\t\cit, pre] devreo dou\ ceasuri, din cauza asem\n\rii de nume a unorstr\zi. Am st\b\tut o foarte lung\ stad\ comercial\, pecare se puneau [ine pentru tramvai. Ulterior vom afla c\pân\ în 1967, parc\, pe acolo a trecut grani]a [i, ca s\po]i traversa de pe o parte pe alta, trebuia s\ ar\]i pa[aportul.Ulterior, tot Cora ne va ghida, prin telefon, de la Tel Aviv.Fusese la Biseria românesc\ [i participase la c\s\toriareligioas\ a unei românce care lucrase penru ea [i neva da num\rul de telefon al so]ului acelei persoane, careconduce acum pe mul]i români veni]i la Ierusalim –fratele Vasile. Dar tot Cora ne-a vorbit [i despre p\rinteleDavid de la Biserica româneasc\, ca despre o persoan\inteligent\ [i cultivat\. Fratele Vasile este un personajcu o istorie demn\ de re]inut. Este inginer [i a lucrat înconstruc]ii, în Germania [i în Israel. A c\zut de pe oschel\ de la opt metrii [i a stat prin spitale vreo doi anicu coloana frânt\, f\când multe opera]ii. Prima so]ie l-ap\r\sit dup\ accident. Nu credea c\ î[i va mai reveni.{i el ne vorbe[te despre p\rintele David, în timp ceabia ne ]inem dup\ el, c\ci merge gr\bit, de[i sprijinindu-se[i de o cârje, deoarece stie când se închid unelemonumente [i trebuie s\ ne gr\beasc\. P\rintele David,de la Biserica românesc\ din Ierusalim, pe care-l iubescdeopotriv\ români [i evrei, l-a ajutat s\ fie din nou ompe picioarele lui [i dup\ ce acest lucru s-a petrecut, frateleVasile a hot\rât s\ r\mân\ definitiv la Ierusalim [i nude mult [i-a gâsit [i perechia adev\rat\ [i s-a rec\s\torit.De dou\ ori ne-a înso]it [i de fiecare dat\ ne-a atras aten]iaasupra unor lucruri pe care singuri nu le-am fi descoperit[i ne-a dat sfaturi [i cum s\ ne descurcâm [i singuri,pornind c\tre alte locuri pe care vroiam s\ le vedem.La Biseriaca româneasc\ din Ierusalim, am mers într-odup\ amiaz\ cu fratele Vasile [i apoi numai eu, la oslujb\ de duminic\ – singura dat\ când m-am încumetats\ pornesc neînso]it\ la drum , c\ci so]ul meu nu eraliber. Biserica, închinat\ Sfântului mare mucenic Gheorghe,este mic\ dar frumoas\, la fel ca [i gr\dina din jur, cuplante exotice. A fost construit\ între anii 1935-1938,în timpul Patriarhului Miron Cristea, când Ierusalimulse afla sub mandat britanic [i a fost pictat\ între 1963-1964, având [i un iconostas frumos sculptat [i pictat.Mai are [i o camer\ premerg\toare, ca un pronaos, peal c\rui perete vestic este pictat\ (din 1990) imagineaRomâniei mari, peste care apare Maica Domnuluii tronând,cu pruncul Iisus în bra]e. La slujba de duminic\ m-amsim]it ca într-o oaz\, din mai multe puncte de vedere.M-am bucurat s\ aud din nou limba român\, dup\ os\pt\mân\ în care auzisem numai ivrit, englez\ sau rus\– limba rus\ este un fel de a doua limb\, neoficial\, înIsrael, foarte mult vorbit\ în mediul artistic, dar [i pestrad\. Dar mai ales m-am sim]it ca într-o oaz\, dup\ce am ascultat pasajul evanghelic din duminica respectiv\,în care era vorba despre iubire [i iertare, tocmai aici, întrunloc atât de înc\rcat de tensiuni, a c\ror rezolvareeste greu de întrez\rit. I-am mul]umit lui Dumnezeu c\sunt cre[tin\, chiar dac\ sunt con[tient\, c\ nici de-alungul istorie [i nici în prezent nu am fost [i nu suntemin stare s\ urm\m preceptele cre[tine. Dar cel pu]in eleIerusalim, biserica de pe muntele Golgotaexist\ [i putem, oricând ne sim]im în stare, s\ ne îndrept\mc\tre ele. În acela[i timp îns\, poate cea mai mare strângerede inim\ am avut-o la Ierusalim, în acest loc de întâlnireal celor trei mari religii, v\zând cum to]i musulmaniise duc la moscheie, to]i mozaicii la templu, numai noicre[tinii mergem fiecare la biserica «noastr\», ortodox\,catolic\, protestant\ de nu [tiu câte feluri. Mult\ r\bdareare Dumnezeu cu noi!*În unele zile l-am înso]it pe so]ul meu la JerusalemCity Ballet., la orele de balet ]inute de Nadya Timofeevacu copii sau cu profesioni[ti, cât [i la orele de masterclass ]inute de Ioan Tugearu, cu [ase tineri coregrafi,în preg\tire, sau la repeti]iile în care compunea coregrafiapentru piesa Violoncelul, gândit\ pe Concertul pentruvioloncel [i orchestr\ al compozitorului contemporandin Israel, Benjamin Yusupov. Studiile se desf\[oar\în cea mai autentic\ linie a scolii ruse de balet, [i anumea celei moscovite, cu maxim\ exigen]\ pentru ocorect\ plasare în spa]iu a corpului, [i o exersare a lui cas\ poate r\spunde oric\rei solicit\ri a dansului clasic.O singur\ remarc\ s-a putea face, legat\ de faptul c\profesorul nu se str\duie[te s\-i aduc\ pe to]i elevii laacela[i nivel, ci merge în pas cu cei mai buni, ceilal]itrebuind s\-i ajung\ din urm\ pe ace[tia, dup\ cumpot. {i, ar mai fi de ad\ugat c\ nic\ieri nu am maiv\zut atâta dragoste între elevi [i profesor, ca aici. Niciun elev nu pleac\ acas\, dup\ ce s-a îmbr\cat, pân\ nuvine s\ o mai imbr\]i[eze odat\ pe Nadya Timofeeva.Iar aceast\ atmosfer\ cordial\ se extinde [i asupracoregrafului invitat din România, înconjurat cu o deosebit\aten]ie, ca în pu]ine alte locuri prin care a trecut. Asist[i la câteva dintre momentele în care Ioan Tugearu creeaz\,pe corpurile dansatorilor, structura unor fragmente dinlucrarea sa. De obicei nu scriu despre piesele lui, l\sândcuvântul altor cronicari. Dar, de ast\ dat\, numai eu asistla ceea ce face, [i trebuie s\ dau m\rturie. El nu spunece trebuie f\cut, ci arat\, dup\ ce a ascultat acas\ defoarte multe ori muzica. Mi[c\rile se ivesc îns\ atunci,se în[iruie abundent – coregrafa Vera Proca Ciorteaspunea c\ dintr-un spectacol al lui ea ar face trei – [i semodific\ adesea, dup\ felul cum [i le însu[esc corpuriledansatorilor. Din opera lui Benjamin Yusupov el [i-aales lucrarea care i-a pl\cut cel mai mult, o muzic\ plin\de for]\ dramatic\, în genul muzicii lui {ostakovici:un fel de dialog între violoncel [i restul orchestrei.Orchestra atac\ cu agresivitate motivele, în timp cevioloncelul pare a se întreba mereu: de ce? De ce atâtaagresivitate în lume? Surpriza cea mare a fost c\ndcompozitorul, vrând s\-i spun\ mai multe despre concertuls\u, i-a trimis dou\ pagini scrise despre aceast\ compozi]ie[i s-a v\zut c\, în plan muzical ideile fuseser\ gânditea[a cum au fost apoi intuite [i redate în plan coregrafic.Compozitorul [i coregraful s-au cunoscut pu]in la început,iar dup\ întoarcerea la Bucure[ti a coregrafului, compozitoruli-a trimis un e-mail de mul]umire, pomenind despreecourile care au ajuns pân\ la el, ale celor încânta]i delucrarea coregrafic\ v\zut\.*Drumurile noastre pe urma pa[ilor lui Iisus ne-au dus[i în Palestina, pentruc\ Betleemul se g\se[teîn teritoriile palestiniene,Beit Lehem în evritînsemnând Casa Pâinii.Da, casa pâinii noastrespirituale. Un autobuzne-a dus de la Ierusalimla Betleem, iar acolo, necunoscânddeloc ora[ul,am luat un taxi pân\ laBiserica Na[terii. Taximetristulnu ne-a dus îns\direct acolo, ci mai întâila un zid foarte înalt, maiceva decât zidul Berlinului,construit de israeliteni[i ne-a spus, într-o englez\aproximativ\, c\ acel ziddesparte doi fra]i. Nu [timcât\ istorie biblic\ cuno[teataximetristul palestinian,dar de fapt a[a [i este, c\cicele dou\ na]ii sunt descendentele celor doi fra]i dup\tat\, fii lui Avraam, Ismail [i Isaac. Impresiona]i despusele taximetristului, la întoarcere i-am povestit latelefon Corei cele spuse de el [i ea ne-a r\spuns cu opoveste: un b\ie]el pleac\ de la [coal\ [i, urcându-seîntr-un autobuz, î[i sun\ tat\l spunându-i ca în câtevaminute ajunge acas\; dar peste câteva minute autobuzulface explozie. Cine are puterea de a se pune în loculacelui tat\? Drept care de intrat am intrat u[or în Palestina,dar la întoarcerea în Israel am fost atent controla]i, [i noi[i autobuzul.Deasupra Pe[terii Na[terii Domnului, Imp\ratulJustinian a ridicat o biseric\, la anul 531, pe locul uneimai vechi biserici construite de Imp\r\tasa Elena. Pestetot în drumurile noastre am dat de o construc]ie sau deo prim\ construc]ie, ridicat\ de aceast\ împ\r\teas\cre[tin\, care a mers pe urmele lui Hristos, marcând cuun a[ez\mânt toate locurile împortante din istoria Luip\mânteasc\. Dac\ acele locuri nu ar fi fost atunciconsemnate, în primele decenii ale secolului IV, începânddin anii 326–327 – deci, cam la peste un deceniu dup\ce fiul ei Împ\ratul Constantin a dat libertate de manifestarecultului cre[tin, în 312 – urmele lor, [i a[a greu g\site,s-ar fi pierdut cu totul [i, de-a lungul veacurilor cre[tiniinu ar fi avut unde s\ mearg\ în pelerinaj. Iat\ numai unuldintre motivele pentru care orice cre[tin, indiferent deconfesiune, ar trebui s\-i cinsteasc\ memoria. La BisericaNa[terii am stat un timp îndelungat, admirând, întrealtele, dou\ importante dona]ii române[ti – desprecare, bineîn]eles, ghidurile nu scriau cui se datoreaz\ -catapeteasma din biserica superioar\, o minunat\oper\ de sculptur\ [i pictur\, d\ruit\ de {erban Cantacuzino[i, sub altarul Pe[terii Na[terii, pe pardoseal\, o marestea de argint aurit, d\ruit\ de Constanin Brâncoveanu.,purtând inscrip]ia: Hic de Virgine Maria Jesus Christusnatus (Aici Fecioara Maria a n\scut pe Iisus Hristos).Acolo ne-am plecat genunchii [i fruntea, multumindpentru darul Întrup\rii.*În ultima zi a noastr\ de hagialâc la Ierusalim (amaflat din dic]ionar c\ eu m\ numesc acum hagiic\,ceea ce îmi sun\ ciudat, dar dac\ a[a spune dic]ionarul…)am fost invita]i acas\ la Nadya Tymofeeva, care tot timpula fost deosebit de atent\ cu noi. La ea am servit, întrealtele, un somon cu nuc\, la cuptor [i o mâncare specific\locului, cu un nume ciudat, humus, [i un gust picant,pe care nu am reu[it s\ îl asem\n\m cu vreunul cunoscut,dar am aflat c\ este un fel de past\ de n\ut, cu tot felulde condimente. {i tot atunci, la masa la care mai erauo sculptori]\ [i un medic, acesta din urm\ ne-a spus [isingurul banc pe care l-am auzit în Israel. Ni s-a spusc\ ar exita dou\ posibilit\]i de rezolvare a conflictuluiactual din aceste locuri. O posibilitate realist\ – s\ intervin\Dumnezeu [i o alta fantastic\ –s\ ajung\ cele dou\ p\r]is\ se in]eleag\ între ele. De la sculptori]\, Inna Polonsky,am primit în dar o pies\ de argil\, f\cut\ de ea, sub formaa cinci degete, numit\ în arab\, dar [i în ivrit Hamsa,un semn care, ne-a spus, aduce noroc. Oricum noi avusesem[i pân\ atunci noroc cu carul. A doua zi, tot Nadya neadus la Tel Aviv, la Cora [i la Ghiuri, care la rîndullor ne-au plimbat prin ora[ [i pe malul M\rii Mediterane,ora[ul p\rându-ni-se cu totul altfel decât Ierusalimul,asem\n\tor, în bun\ m\sur\, unui ora[ european, [i caatmosfer\ [i ca arhitectur\. {i, în fine, tot Cora [i Ghiurine-au dus la aeroport [i au stat cu noi pân\ am trecutde ultima barier\, luînd cu noi un sac de amintiri.*Dar toat\ aceast\ poveste, deloc neînsemnat\, este,totu[i, doar ceea ce a îmbr\cat firul principal al c\l\torieinoastre, care, plecând de la Betleem, s-a oprit pe MunteleM\slinilor, printre trunchiurile bimilenare, cu aspectulunor sculpturi [i duritatea unor stânci, martore înc\ viiale însingur\rii Mântuitorului [i ale arest\rii Sale, acontinuat pe Drumul Patimilor, drumul badjocoririi [iumilin]elor, apoi pe Muntele Ghetsemani, locul suferin]eisupreme a p\r]ii omene[ti a Dumnezeului nostru, la PiatraPlâgerii, unde a fost înf\[urat în giulgiu, [i la MormântulÎnvierii, unde, la fel ca la Betleem, ne-am plecat adâncgenunchi [i fruntea. Dar tot ce am agonisit în aceast\c\l\torie nu mai poate fi povestit, ci doar p\strat\ undevaîn adâncul sufletului. Pentru totdeauna.Liana TUGEARUOctombrie, 2009 23România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

a r t eCa aceast\ dragoste s\-[i afle pre]ul, trebuie ca ea s\ fie damnat\ [ica to]i demonii romantici, de la cel al lui Lermontov îndr\gostit deTamara la cel eminescian îndr\gostit de C\t\lina, vampirul americantr\ie[te aceea[i dilem\ a imposibilit\]ii apropierii celor dou\ lumi.Frumoasele bestii romanticeRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009UCCESUL primului film din serie TwilightS(2008) al lui Catherine Hardwicke îndrept\]eao continuare care [i-a g\sit locul cuChris Weitz, The Twilight Saga: New Moon(2009), iar 2010 va continua saga cu TheTwilight Saga: Eclipse (2010) în regialui David Slade. Seria preia tema îndelungexploatat\ a vampirului, acest b\rbat fatalcare cuno[tea un succes monstru cu un alt Bella, de dataaceasta b\rbat, Béla Lugosi, actorul de origine maghiar\,originar din Lugoj, care transforma personajul lui BramStoker într-un mit modern. Al\turi de acela al femeiifatale care era la acea dat\ Theda Bara, mitul vampirului,un gentleman care inspira deopotriv\ team\ [i atrac]ie,era pus în circula]ie în timp ce pe continent, în vecheaEurop\, Nosferatu eine Symphonie des Grauens (1922)al lui F.W. Murnau, o ecranizare a romanului lui BramStoker, cuno[tea deopotriv\ un succes extraordinar. Credc\ apele s-au separat undeva aici, figura demonic\marcând ambivalen]a constitutiv\ a mitului. Dracula,vampirul, relev\ pe de o parte natura sa bestial\ cu oînf\]i[are hidoas\, repulsiv\, nedebarasat\ de reziduurilesale de animalitate, purt\tor al atavismelor pe care leteoretiza [coala criminologiei lombrosiene, [i pe de alt\parte, preia tradi]ia demoniilor romantice, unde vampiruleste acel „(...) mort frumos cu ochii vii. Ce scânteie-nafar\”. Tocmai aceast\ tradi]ie romantic\ este recuperat\în saga Twilight, pe aceast\ filier\ apar vampiriiadolescentini, metrosexuali, chiar emo, precum EdwardCullen (Robert Pattison). Tân\rul devine reprezentativpentru aceast\ ipostaz\ a vampirului care-l apropie [ide tradi]ionalul Sbur\tor din folclorul românesc, cândbalaur, când un tân\r palid, devitalizat, cu un apetit sexualie[it din comun, doar c\ nota folcloric\ a fost obnubilat\de latura dandy, fashionable a unui alt secol. Ceipalizi, familia Cullen, sau mai precis clanul Cullen, sediferen]iaz\ de alt trib, al vârcolacilor, nativii, indieni,p\str\tori ai unor tradi]ii ancestrale [i pentru carereprezentativ devine Jacob Black (Taylor Lautner). Celedou\ tabere, una alc\tuit\ din vampiri cosmopoli]i, cul]i,cu gusturi rasate [i cu maniere elevate, se confrunt\Saga Amurg: Lun\ nou\ (The Twilight Saga: NewMoon, 2009); Regia: Chris Weitz; Cu: Taylor Lautner;Kristen Stewart, Robert Pattison; Gen film: Dram\,Fantastic, Horror, Romantic, Thriller, Dragoste; Durata:130 minute; Premiera în România: 27.11.2009; Produsde: Imprint Entertainment; Distribuit în România de:MediaPro Distribution.cu autohtoni[tii vârcolaci, rustici, cu o violen]\ mai clarmarcat\ [i care se comport\ asemeni acelor Männerbündedespre care vorbea Mirce Eliade în De la Zalmoxis laGenghis-Han, fratrii r\zboinice adoptând ca totem uncarnasier din familia canideelor, de preferin]\ lupul.C\ se transform\ în lupi, acest fapt nu constituie decâto materializare a figurii de stil, c\ vâneaz\ împreun\,atac\ grupat aceasta ]ine de comportamentul haitei,dar [i de cel al hoardei. Avem [i o diferen]iere de clas\social\, dincolo de tradi]ia de la care se revendic\ fiecare.Vampirii sunt prin excelen]\ urbani, au nevoie de art\,de biblioteci, de muzic\ bun\, în genere muzic\ clasic\,iar latura bestial\ este moderat\ de un comportamenthipercivilizat. Bellei, frumoasei iubite a lui Cullen,invitat\ în familie, i se preg\te[te o mas\ de c\tre vampiriigastronomi. }inând tot de statutul social, vampiriireprezint\ o high society sau în cel mai r\u caz the upperclass, ceea ce nu înseamn\ c\ nu exist\ printre ei [ivampire de extrac]ie mai umil\, precum cei care adopt\comportamentul unor outlaws. Liderul grupului estemedic, câ[tig\ bine [i cu to]ii locuiesc într-o vil\ amenajat\dup\ toate datele cameristicii moderne. Spre deosebirede ei, vârcolacii sunt mult mai teritoriali, tr\iesc în cabane,iar una dintre iubitele lor poart\ amprenta unui acces deviolen]\. Chiar dac\ nu evit\ [coala, este clar c\ vârcolaciinu sunt foarte interesa]i de ea. În schimb au abilit\]itehnice, repar\ motociclete [i probabil [i ma[ini, vor fibuni mecanici, p\durari, muncitori forestieri, f\r\ adep\[i niciodat\ acest nivel. Undeva, în cercurileînalte ale puterii vampire[ti se afl\ familia Volpini tr\indîntr-un fel de Palazzo ca în Rena[tere, extrem de rafina]i[i cruzi, cu o memorie cultural\ prodigioas\ [i alc\tuindîn mod evident o cast\. În Interviu cu un vampir(1994) al lui Neil Jordan, Lestat (Tom Cruise) [i Louis(Brad Pitt) sunt doi aristocra]i care-[i cultiv\ pasiuneapentru sânge cu ardoarea pentru rafinamentul unei vie]icurtene[ti, cu ceva din destr\b\larea vesel\ a secoluluial XVIII-lea cu „olimpul lui sulemenit”. La fel, [i ceidin Familia Volpini adopt\ aceea[i morg\ aristocratic\,care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirismreclam\ leg\turile primejdioase, machiavelismul intrigilorcurtene[ti formate la [coala Principelui sau cea pecare o pred\ Baldassare Castiglione cu al s\u Il Cortegiano.În acest cadru se afl\ nucleul romantic al pove[tii muritoareiîndr\gostit\ de un nemuritor de o frumuse]e aproapespectral\; în lumin\, pielea lui Edward Cullen are scânteieridiamantine. Ca aceast\ dragoste s\-[i afle pre]ul, trebuieca ea s\ fie damnat\ [i ca to]i demonii romantici, de lacel al lui Lermontov îndr\gostit de Tamara la cel eminescianîndr\gostit de C\t\lina, vampirul americantr\ie[te aceea[i dilem\ a imposibilit\]ii apropieriicelor dou\ lumi. Una dintre scenele elocvente ale filmuluiîi arat\ pe cei doi îndr\gosti]i întin[i pe iarb\ într-o poian\plin\ de flori albastre, iar\[i un motiv romantic, cel alflorii albastre, adus în prim plan de Novalis cu Heinrichvon Ofterdingen. Mortul frumos, de o paliditate extrem\,un efeb cu ochii str\lucitori, are ceva luciferic carestârne[te atrac]ia. To]i Culennii se bucur\ de acest[arm periculos, apari]ia lor în colegiul unde înva]\ areceva regal, ca o procesiune curteneasc\, stârnind un fiorprintre cei prezen]i. Pentru a sublinia dimensiunearomantic\ a acestor personaje, dar în special a lui Cullenstau la dispozi]ia regizorilor Romeo [i Julieta ai luiShakespeare, povestea de dragoste nefericit\ care se cererecitit\ în noul context. Avem o iubit\ pe m\sura atractivit\]iivampire[ti, Bella Swan (Kristen Stewart), al c\ruichip posed\ o accentuat\ paliditate [i a c\rei sensibiliteu[or maladiv\ dublat\ de o melancolie u[oar\ r\spundpaselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintrecei doi configureaz\ mitul romantic al acelor iubiriimposibile unde demonul aspir\ la existen]a lumeasc\,iar iubita sa muritoare ezit\ s\ împ\rt\[easc\ substan]anemuritoare care echivaleaz\ cu o form\ sublim\ dedamnare. Dincolo de aspectul pueril al pove[tii,pueril, dar nu idiot, se afl\ o cultur\ specific\ a colegiiloramericane, care modeleaz\ mitul, îi confer\ specificitate.Aventura se rescrie, a câta oar\, pentru o anumit\ categoriede vârst\ din cli[ee [i nu numai. Diferen]a de clas\care ar oripila pe un comunist autentic f\cându-l s\vitupereze împotriva societ\]ii capitaliste nu este pronun]at\în van. {i Bella provine dintr-o familie modest\, tat\l,Charlie Swan (Billie Burke), este poli]istul ]inutului,legat mai degrab\ de familia vârcolacilor, a indienilor,cu o neîncredere înn\scut\ fa]\ de b\ie]ii stila]i [i distan]ipe modelul familiilor bogate din Midwest. Îns\ dragosteis\n\toase a vârcolacilor, îi este preferat\ cea cu o not\maladiv\, damnat\, blocat\ de cutume [i teribile exac]iunia vampirilor. Neîndoielnic c\ filmele din aceast\ serienu î[i au locul pe raftul filmelor de art\, îns\ ele devininteresante prin felul în care substan]a mitului esteremodelat\, cum ea î[i dovede[te proteismul [i cumistoria cu vampiri devine o istorie a crizelor adolescentine,parte a unui proces de maturizare. Cea de-a treia seriese pare c\ va consfin]i alian]a dintre vârcolaci [i vampiri,nu degeba America mai este denumit\ [i United Statesof America. S\ nu uit\m c\ alian]a dintre cultura nativilor[i culturile emigran]ilor au forjat caraterul puternic alacestui stat, un caracter în care strig\tul apa[ilor [iîmpu[c\turile primilor pionieri r\zbat din pere]ii biblioteciloruniversitare venite din vechea Anglie. •24

a r t ePortreteîn epur\Anca Seel,între contempla]ie [i strig\tPrin pictura sa împulsiv\, sangvin\, la limitadintre gestul s\lbatic [i o cerebralitate neîngr\dit\, AncaSeel încearc\ reconstruc]ia unei lumi alternative, car\spuns la faptul c\ ambian]a imediat\ nu-i este suficient\.Aceast\ lume dat\, aceea în care tr\im [i ne mi[c\mcu to]ii, nu-i mai vine artistei, nu i se mai potrive[te, eprea mic\, o strînge, [i atunci face o tentativ\ major\ deeliberare. Asemenea unui magician în plin\ ceremoniea invoca]iilor, ea cheam\ memoria, mobilizez\ cultura,strig\ dup\ energiile materiei [i dup\ tainicele puteri alespiritului. Obiectele, structurile, în definitiv noua realitatecare se na[te [i se acrediteaz\ astfel, sînt simultanrecognoscibile, pentru c\ r\zbat chiar din abisurile fiin]einoastre mai mult sau mai pu]in adormite, [i imprevizibile,rebele, de multe ori inconfortabile, pentru c\ seagreg\ dintr-o atitudine a[ezat\ deasupra a[tept\rilorcomune [i din care r\zbat, ca o flac\r\ dezl\n]uit\,siguran]a, m\re]ia [i for]a. În aceast\ ampl\ îmbr\]i[are,lipsit\ cu totul de sentimente m\runte [i de mize mici,intr\ deopotriv\ soliditatea [i achilibrul unei clasicit\]if\r\ vîrst\ [i insurgen]ele, gesturile nonconformiste, aleunei adolescen]e f\r\ inhibi]ii. La intersec]ia celor dou\tendin]e doar în aparen]\ contradictorii, Anca Seelvegheaz\ [i viseaz\, asemenea unui leu singuratic [imajestuos.Reveriile luiConstantin BaciuÎn lumea grav\ a artei din ultimii cincizeci de ani, încare marile probleme ale existen]ei s-au intersectatpermanent cu marile aspira]ii ale limbajului [i cuimprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciua ap\rut [i s-a retras din lume cu discre]ia [i cu delicate]eaunei f\pturi angelice. Mult prea înc\rcat de tensiuniinterioare [i de abisuri camuflate pentru a fi doar ungrafician, dar [i mult prea p\truns de importan]a major\a picturii [i prea exigent cu sine pentru a se socoti, explicit,un pictor, el s-a a[ezat, pe nesim]ite, la grani]a dintrelimbaje, dintre coduri, dintre regnuri [i chiar dintre lumi.Inocent ca un copil [i savant pîn\ la calofilia extremoriental\,oscilînd între gestul abstract [i elogiul [optitadus unei umanit\]i plasmatice, abia prelins\ eaîns\[i din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilîndludic în spa]iile unei imagina]ii diafane [i paradisiacesau scufundîndu-se, aproape sinuciga[, în abisurile uneinop]i în care lumina pîlpîie la limita dintre captivitate[i r\zvr\tire, artistul dezv\luie resurse enorme decomunicare [i tot atîtea provoc\ri pentru privitorul carenu-l viziteaz\ în grab\.Constantin Baciu deseneaz\ f\r\ s\ gesticuleze,picteaz\ f\r\ s\ fac\ vreo concesie materiei, poveste[teenorm, asemenea lui Ion Creang\, f\r\ nici un pic deretoric\ [i f\r\ a se plasa în afar\, adic\ în acea pozi]ieingrat\ a naratorului obiectiv. {i ca în orice povestenesfîr[it\, spus\ pe voci [i pe tonalit\]i diferite, în operalui Constantin Baciu se g\sesc de toate: culori frem\t\toare,animale, plante [i gîze, copii exuberan]i, adun\ri carnavale[ti,tîrguri baroce, siluete în disolu]ie, b\trîni solitari [iîngîndura]i.Dar aceast\ lume nu are identitate [i nici statut social,nu este localizat\ într-un spa]iu anume [i nici a[ezat\într-un timp determinat, realitatea ei ]inînd exclusivde puterea imagina]iei [i a visului, [i nu de resorturileobi[nuite ale agreg\rii substan]ei, ale voca]iei fire[ti amateriei. Evadat din determin\rile comune ale artei, dinprograme [i din ideologii, refuzînd orice manipularepsihologic\, demonstra]ie tehnic\ în sine [i ipocriziemoral\ justificat\ estetic, Constantin Baciu dezv\luie,cu timiditate [i cu team\, o singur\ aspira]ie: c\tre bucuriapur\, spre libertatea neîngr\dit\, c\tre spiritul incoruptibil.Lucr\ri de Constantin BaciuVlad Ciobanu,de la materie la spiritDe[i expune rar [i cu parcimonie, Vlad Ciobanu esteunul dintre sculptorii cu cea mai mare vizibilitate înspa]iul public românesc. Disponibilit\]ile sale de comunicarepe multiple planuri, de la cele retorice [i pîn\ la celespecifice profilului s\u creator, din care nu lipse[te [io remarcabil\ voca]ie hermeneutic\ [i de interpretaresimbolic\ a fenomenelor culturale, îl individualizeaz\net în peisajul artistic românesc de ast\zi.A[ezat la intersec]ia a dou\ genera]ii, conven]ionalnumite genera]ia 70 [i genera]ia 80, care înseamn\ dou\modele de asumare [i de practic\ a culturii, el ilustreaz\caracteristicile amîndurora, tipul s\u de personalitatefiind unul cumulativ, o foarte interesant\ sintez\ întrevoca]ia spiritual\, de multe ori chiar cu accente cre[tine,[i con[tiin]a de sine a limbajului, adic\ voca]ia luiautoreferen]ial\.Sculptura lui Vlad Ciobanu este portretul acesteicon[tiin]e [i al acestei sensibilit\]i duale, în carep\r]ile constitutive, de[i principial adverse, ilustreaz\un tip de gîndire perfect coerent. Structurile formalede surs\ bizantin\, investirea lor cu sensuri spiritualeevidente, sînt sus]inute printr-o total\ asumare a materiei[i a întregului s\u acompaniament tehnic. Fie c\ estevorba de lemn, de piatr\ sau de bronz, de modelaj saude cipolire, materialul [i tehnica sînt surse de expresivitateLucr\ri de Anca Seel[i purt\toare de mesaj dincolo de conota]iile care potfi asociate sculpturii în exerci]iul direct al lecturii.Diversitateamaterial\ [i unitatea formal\ a acestei sculpturi arat\,cel pu]in la un prim contact, o încercare de îmblînzirea firii, a stihiei materiei, în zarea unui orizont spiritualcare transcende specificul frust al substan]ei concretedin care obiectul se na[te. Dar dac\ îi lipse[te cevasculptorului, în sensul apartenen]ei sale la genera]ia 80,dar îi confirm\ consubstan]ialitatea cu genera]ia 70, sîntjocurile imaginative, bucuria ludic\ de a descoperi, înmateria moart\, s\mîn]a vie a unei combina]ii imprevizibile,conservînd, în compensa]ie, func]ia moral\ [i edificatoarea artei. Rezultatul acestei op]iuni este o anumit\ aspira]iespre clasicism, spre forma viguroas\ [i a[ezat\ ferm,spre transcendent [i atemporal. •România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200925

m e r i d i a n eO povestire inedit\ deJulio CortázarManuscris g\sit lâng\ o mân\România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009ÎN ANUL care se încheie, de pe fericitul t\râmde dincolo unde se odihne[te întru ve[nicie depeste 25 de ani, Julio Cortázar a f\cut un darincredibil cititorilor lui de pretutindeni: ultimasa oper\. Este vorba de un volum de aproape500 de pagini, publicat în luna mai în Spaniade c\tre editura Alfaguara, cu titlul – inspirat[i exact – Pagini nea[teptate, care a v\zut luminatiparului prin str\dania Aurorei Bernárdez (v\duva[i legatara universal\ a scriitorului) [i a criticuluicatalan Carles Álvarez Garriga, reputat specialistîn studii cortazariene.Volumul reune[te texte inedite, descoperite laCr\ciunul anului 2006 în cele cinci sertare ale comodeidin biroul lui Cortázar, texte de o mare diversitateca gen [i tematic\. Astfel, se cuprind 11 povestiri,câteva fragmente din Pove[ti cu Cronopi [i Glorii,Cartea lui Manuel [i Un anume Lucas ( pe careautorul însu[i le-a scos spre p\strare, înainte de aîncredin]a spre publicare volumele respective), apoinumeroase cronici, articole politice, texte pentruprieteni, 4 autointerviuri ( „Interviuri în fa]a oglinzii“)[i, în sfâr[it, 13 poeme necunoscute.Din acest volum, în curs de apari]ie la edituraPolirom, oferim cititorilor revistei povestirea Manuscrisg\sit lâng\ o mân\.Tizului meu De CaroVOI SOSI la Istanbul la opt [i jum\tate seara.Concertul lui Nathan Milstein începe la nou\,dar nu va fi nevoie s\ asist la prima parte; voiintra la sfâr[itul pauzei, dup\ ce voi face obaie [i voi mânca ceva la Hilton. Ca s\-miomor timpul, m\ amuz\ s\-mi aduc amintede tot ce se afl\ în spatele acestei c\l\torii, în spateletuturor c\l\toriilor din ultimii ani. Nu e prima oar\ cânda[tern în scris aceste amintiri, dar am întotdeauna maregrij\ s\ rup hârtiile când ajung la destina]ie. Îmi facepl\cere s\ recitesc la r\stimpuri minunata meapoveste, chiar dac\ apoi prefer s\-i [terg urmele. Ast\zic\l\toria mi se pare interminabil\, revistele sunt plicticoase,stewardesa are o fa]\ de proast\, nu po]i nici m\car s\invi]i alt pasager s\ juca]i c\r]i. S\ scriem, atunci, pentrua ne izola de r\getul turbinelor. Acum c\ stau [i m\gândesc, m\ plictiseam groaznic [i în seara în care mis-a n\z\rit s\ intru la concertul lui Ruggiero Ricci. Eu,care nu-l pot înghi]i pe Paganini. Dar m\ plictiseam atâtde tare încât am intrat [i m-am a[ezat pe un loc ieftin26care era liber ca prin minune, dat fiind c\ lumea îl ador\pe Paganini [i, în afar\ de asta, trebuie s\-l ascul]i peRicci interpretând Capriciile. Era un concert excelent[i m-a uimit tehnica lui Ricci, maniera lui incredibil\de a transforma vioara într-un fel de pas\re de foc, derachet\ sideral\, de chermez\ îndr\cit\. Mi-amintescfoarte bine momentul: lumea r\m\sese ca paralizat\ lafinalul str\lucit al unuia dintre capricii, iar Ricci, aproapef\r\ solu]ie de continuitate, îl ataca pe urm\torul. Atuncieu m-am gândit la m\tu[a mea, în unul din acele absurdemomente de distrac]ie care ne iau prin surprindere înstr\fundurile aten]iei, [i chiar în clipa aceea s\ri ceade a doua coard\ a viorii. Lucru foarte nepl\cut,pentru c\ Ricci a fost nevoit s\ salute, s\ ias\ de pe scen\[i s\ se întoarc\ încruntat la fa]\, pe când în public sepierdea acea tensiune râvnit\ de orice interpret [i pecare vrea s-o pun\ în valoare. Pianistul î[i atac\ partea,[i Ricci începu iar s\ cânte capriciul. Dar în mine st\ruiao senza]ie confuz\ [i totodat\ înd\r\tnic\, un soi deproblem\ nerezolvat\, de elemente disociate care încercaus\ se înl\n]uie. Distrat, incapabil s\ reintru în muzic\,am analizat cele întâmplate pân\ în momentul în careîncepusem s\ m\ nelini[tesc, [i am ajuns la concluziac\ vina p\rea s\ fie a m\tu[ii, a faptului c\ m\ gândisemla m\tu[a în mijlocul unui capriciu de Paganini.Chiar în clipa aceea c\zu capacul pianului, cu un zgomotasurzitor ce a provocat groaza s\lii [i totala dezorganizarea concertului. Am ie[it în strad\ foarte tulburat [i m-amdus s\ beau o cafea, spunându-mi c\ n-am noroc cândmi se n\z\re[te s\ m\ distrez pu]in.Trebuie s\ fiu tare naiv, dar acum [tiu c\ pân\ [iingenuitatea î[i poate avea recompensa. Uitându-m\la afi[e am aflat c\ Ruggiero Ricci î[i continua turneulla Lyon. F\când un sacrificiu, m-am instalat în clasa adoua a unui tren care mirosea a mucegai, nu înainte dea anun]a institutul medico-legal unde lucram c\ suntbolnav. La Lyon am cump\rat biletul cel mai ieftindin sal\, dup\ ce am mâncat destul de prost în gar\ [i,pentru orice eventualitate, mai ales pentru Ricci, n-amintrat decât în ultima clip\, adic\ pân\ la Paganini.Inten]iile mele erau pur [tiin]ifice (s\ fie oare adev\rat,planul nu era deja trasat pe undeva?) [i, întrucât nu voiams\ aduc vreun prejudiciu artistului, am a[teptat oscurt\ pauz\ între dou\ capricii ca s\ m\ gândesc lam\tu[a. Aproape f\r\ s\-mi vin\ s\ cred am v\zut c\Ricci î[i examina atent arcu[ul viorii, se înclina cu ungest de scuz\ [i ie[ea de pe scen\. Am plecat imediatdin sal\, temându-m\ c\-mi va fi imposibil s\ nu-miamintesc iar de m\tu[a. La hotel, chiar în seara aceea,am scris primul dintre mesajele anonime pe carecâ]iva soli[ti faimo[i au ajuns s\ le numeasc\ scrisorilenegre. Bineîn]eles c\ Ricci nu mi-a r\spuns, dar scrisoareamea prevedea nu numai hohotele batjocoritoare încare avea s\ izbucneasc\ destinatarul, ci [i propriul sfâr[itla co[ul de gunoi. La concertul urm\tor – era la Grenoble– mi-am calculat exact momentul intr\rii în sal\, [i lajum\tatea celui de al doilea tempo al unei sonate deShumann m-am gândit la m\tu[a. Luminile din sal\ sestinser\, se stârni o confuzie considerabil\ iar Ricci,pu]in palid, trebuie s\-[i fi amintit de un anume pasajdin scrisoarea mea înainte de a reîncepe s\ cânte; nu [tiudac\ sonata a ie[it bine, pentru c\ eram deja în drumspre hotel.Secretarul lui m-a primit dup\ dou\ zile [i, datfiind c\ nu desconsider pe nimeni, am acceptat o mic\demonstra]ie în particular, nu f\r\ a explica limpedec\ împrejur\rile speciale ale probei puteau influen]arezultatul. Deoarece Ricci refuza s\ m\ vad\, lucrupentru care n-am încetat s\-i fiu recunosc\tor, s-a convenitca s\ r\mân\ în apartamentul lui de la hotel, iar eu s\m\ instalez în anticamer\, lâng\ secretar. Ascunzându-mitulburarea sim]it\ de orice novice, m-am a[ezatpe o sofa [i am ascultat câteva clipe. Apoi i-am atinsum\rul secretarului [i m-am gândit la m\tu[a. În înc\pereade al\turi s-a auzit o înjur\tur\ într-o american\ f\r\cusur, [i am avut exact timpul cât s\ ies pe o u[\înainte ca o tromb\ omeneasc\ s\ intre pe cealalt\,înarmat\ cu un Stradivarius de care atârna o coard\.Am stabilit c\ vor fi o mie de dolari pe lun\, c\vor fi depu[i într-un discret cont bancar pe care aveamde gând s\ mi-l deschid cu prima sum\ încasat\. Secretarulmi-a adus banii la hotel, f\r\ s\ ascund\ c\ va face totce-i st\ în putin]\ pentru a împiedica acea odioas\ma[ina]ie, cum a calificat-o. Am preferat s\ tac [i s\p\strez banii, [i am a[teptat cea de a doua sum\. Cândau trecut dou\ luni f\r\ ca banca s\-mi certifice depunerea,am luat avionul de Casablanca, de[i c\l\toria m\ costao mare parte din primii bani. Cred c\ în seara aceeavictoria mea a fost definitiv recunoscut\, fiindc\ scrisoareape care i-am trimis-o secretarului cuprindea destulepreciz\ri, [i nimeni nu-i chiar atât de prost pe lumeaasta. M-am putut întoarce la Paris [i ocupa cu con[tiinciozitatede Isaac Stern, care-[i începea turneul în Fran]a. Lunaurm\toare m-am dus la Londra [i am avut o întrevederecu impresarul lui Nathan Milstein [i alta cu secretarullui Arthur Grumiaux. Banii îmi permiteau s\-mi perfec]ioneztehnica, iar avioanele, aceste viori ale spa]iului, m\f\ceau s\ economisesc mult timp; în mai pu]in de [aseluni mi se ad\ugar\ pe list\ Zino Francescatti, YehudiMenuhin, Ricardo Odnoposoff, Christian Ferras, IvryGitlis [i Jascha Heifetz. Am avut un e[ec par]ial cuLeonid Kogan [i cu cei doi Oistrah, c\ci mi-au demonstratc\ se aflau în situa]ia de a pl\ti numai în ruble, dar pentruorice eventualitate am convenit s\-mi depozitezerespectivele sume la Moscova [i s\-mi trimit\ chitan]ele.Nu pierd speran]a, dac\ afacerile mi-o vor permite, s\m\ stabilesc o vreme în Uniunea Sovietic\ [i s\ apreciezfrumuse]ile ei muzicale.Cum e firesc, având în vedere c\ num\rul violoni[tilorcelebri e foarte restrâns, am f\cut câteva experimentecolaterale. Violoncelul r\spunse imediat la amintiream\tu[ii, dar pianul, harfa [i chitara se ar\tar\ indiferente.Am fost nevoit s\ m\ dedic exclusiv arcu[urilor, [imi-am început noul sector de clien]i cu Gregor Piatigorsky,Gaspar Cassadó [i Pierre Michelin. Dup\ ce mi-amîncheiat târgul cu Pierre Fournier, am f\cut o c\l\toriede relaxare la festivalul de la Prades, unde am avut odiscu]ie foarte nepl\cut\ cu Pablo Casals. Am respectatîntotdeauna b\trâne]ea, dar mi s-a p\rut penibil c\venerabilul maestru catalan insista s\-i fac o reducerede dou\zeci la sut\ sau, în cel mai r\u caz, de cincisprezece.I-am acordat un zece la sut\ în schimbul cuvântului deonoare c\ nu va pomeni de reducere nici unui coleg, daram fost prost r\spl\tit deoarece maestrul a începutprin a nu mai concerta pre] de [ase luni [i, cum era dea[teptat, n-a pl\tit un ban. Am fost nevoit s\ iau alt avion,s\ m\ duc la alt festival. Maestrul pl\ti. Lucrurileastea m\ nec\jeau teribil.În realitate ar trebui s\-mi v\d de odihn\, întrucâtcontul meu la banc\ cre[te cu 17.900 de dolari pelun\, dar reaua credin]\ a clien]ilor mei e infinit\. Îndat\ce se îndep\rteaz\ la peste dou\ mii de kilometri deParis, unde [tiu c\-mi am sediul opera]iunilor, nu-mimai trimit suma convenit\. Pentru ni[te oameni carecâ[tig\ atâta b\net, trebuie s\ fim de acord c\ eru[inos, dar n-am pierdut niciodat\ timpul cu repro[uride ordin moral. Boeingurile sunt f\cute pentrualtceva, [i am mare grij\ s\ reîmprosp\tez personalmemoria celor refractari. Sunt sigur c\ Heifetz, bun\oar\,trebuie s\ aib\ foarte clar în minte o anume sear\ lateatrul din Tel Aviv, [i c\ Francescatti e neconsolat definalul ultimului s\u concert la Buenos Aires. {tiu c\,la rândul lor, fac tot posibilul s\ scape de obliga]iile lor,[i n-am râs niciodat\ mai mult ca atunci când amaflat de consiliul de r\zboi pe care l-au ]inut anul

m e r i d i a n etrecut la Los Angeles, sub pretextul invita]ieiaiurite din partea unei mo[tenitoare californieneatacat\ de melomanie megaloman\. Rezultateleau fost derizorii dar imediate: poli]ia m-a interogatla Paris f\r\ prea mare convingere. Mi-am recunoscutcalitatea de iubitor de muzic\, predilec]iapentru instrumentele de coarde [i admira]ia pentrumarii virtuozi care m\ îndeamn\ s\ str\bat lumeapentru a asista la concertele lor. Pân\ la urm\m-au l\sat în pace, sf\tuindu-m\ pentru bineles\n\t\]ii mele s\-mi schimb distrac]iile; am promiss-o fac, [i dup\ câteva zile le-am trimis clien]ilormei o nou\ scrisoare, felicitându-i pentru iste]imealor [i sf\tuindu-i s\-[i onoreze la timp obliga]iile.Cam pe atunci îmi cump\rasem o cas\ de vacan]\în Andorra [i, când un necunoscut a f\cut s\sar\ în aer apartamentul meu de la Paris cu oînc\rc\tur\ de plastic, am s\rb\torit evenimentulasistând la un str\lucit concert al lui Isaac Sternla Bruxelles – care a scrântit-o pu]in spre final –[i a doua zi i-am trimis câteva rânduri. Cumera de a[teptat, Stern a f\cut s\ circule scrisoareape la ceilal]i clien]i ai mei, [i îmi e pl\cut s\recunosc c\ în cursul ultimului an aproape to]is-au ]inut de cuvânt ca ni[te domni, inclusiv înprivin]a îndemniza]iei pe care am cerut-o ca daunede r\zboi.În ciuda necazurilor pricinuite de cei recalcitran]i,trebuie s\ admit c\ sunt fericit; ba chiar revoltalor ocazional\ îmi îng\duie s\ cunosc treptatlumea, [i îi voi fi ve[nic recunosc\tor lui Menuhinpentru un asfin]it miraculos în golful Sydney.Cred c\ pân\ [i e[ecurile m-au ajutat s\ fiu fericitc\ci, dac\ mi-a[ fi putut ad\uga pe list\ [i piani[tii,care sunt cohorte, n-a[ mai fi avut un minut der\gaz. Dar am spus c\ am dat gre[ cu ei [i tota[a cu dirijorii. Acum câteva s\pt\mâni, la re[edin]amea din Andorra, mi-am petrecut timpul f\cândo serie de experimente cu amintirea m\tu[ii, [im-am încredin]at c\ puterea ei func]ioneaz\ numaiîn privin]a acelor lucruri care prezint\ vreo analogie– oricât de absurd ar p\rea – cu viorile. Dac\m\ gândesc la m\tu[a pe când stau [i privesc cumzboar\ o rândunic\, e inevitabil ca aceasta s\ seîntoarc\ la 180 de grade, s\-[i piard\ pentru oclip\ direc]ia, [i s\ [i-o recapete apoi cu unefort. M-am gândit la m\tu[a [i în vreme ce unartist schi]a iute un crochiu în pia]a mare, cu liricemi[c\ri de mân\ în sus [i-n jos. C\rbunele i s-af\cut praf între degete, [i mi-a fost greu s\-miascund râsul v\zându-i expresia stupefiat\. Dar,dincolo de aceste tainice afinit\]i ... În sfâr[it, astae. Nu-i nimic de f\cut cu pianele.Avantaje ale narcisismului: tocmai au anun]atc\ vom ajunge într-un sfert de or\, [i pân\ la urm\e limpede c\ m-am distrat grozav scriind paginileastea pe care le voi distruge ca întotdeauna înaintede aterizare. Îmi pare r\u c\ trebuie s\ m\ ar\tatât de aspru cu Milstein, un artist admirabil,dar de data asta e nevoie de o înv\]\tur\ de mintecare s\ semene teama în clientel\. Întotdeaunaam b\nuit c\ Milstein m\ crede un [arlatan, [ic\ puterea mea nu înseamn\ pentru el altcevadecât efemerul rezultat al sugestion\rii. Constatc\ a încercat s\-i conving\ pe Grumiaux [i pe al]iis\ se revolte pe fa]\. În fond se poart\ ca ni[tecopii, [i trebuie s\ fie trata]i ca atare, îns\ de dataasta pedeapsa va fi exemplar\. Sunt gata s\-i stricconcertul lui Milstein de la bun început; ceilal]ivor afla cu amestecul acela de bucurie [i groaz\propriu breslei lor, [i vor atârna vioara în cui cas\ spun a[a.Iat\ c\ ajungem, avionul începe s\ coboare.De la cabina de comand\ trebuie s\ fie impresionants\ vezi cum p\mântul pare a se îndrepta amenin]\tor.Îmi închipui c\, în pofida experien]ei lui,pilotul trebuie s\ fie pu]in încordat, cu mâinileîn]epenite pe cârm\. Da, era o p\l\rie roz cu borurimari, m\tu[ii îi venea atât de...(1955)Prezentare [i traducere deTudora {ANDRU MEHEDIN}ICu Salman Rushdiela un pahar de vinUNA noiembrie a agonizantului an 2009 a fostLincendiar\, vulcanic\ în ce prive[te cultura.Aceast\ Cenu[\reas\ care se tot lamenteaz\c\ e ignorat\ a tr\it un soi de prerevelion, oexplozie de fântâni de artificii arteziene : valuride festivaluri de lung metraj, de scurt metraj,de teatru na]ional [i interna]ional la metru [ila kilometru, de cânt\re]e chele, de muzic\ veche[i ultranou\, de dans, de marionete, de elevate colocviide literatur\, de nobelomanie hertamüllerian\ etc.Totul pe fundalul cvasiamenin]\tor al Târgului Gaudeamus,care se tot apropia cu înv\lm\[eala, vânzoleala haosuluilivresc: lans\ri concomitente, din care nu auzi decîtcrâmpeie întrerupte de ]ipete isterice de trompet\,grote cu comori de c\r]i pe care le vrei [i ,,[i nu lepo]i.“ {i în aceast\ atmosfer\ compact de rarefiat\, iat\înc\ un ,,eveniment cultural“: Editura Polirom a avutmeritoria ini]iativ\ de a-l invita pe Salman Rushdie.(Sepronun]\ Ru[di, cu ,,u“ de la u[\, [i nu Ra[di, cum îispuneam noi.) Cel mai mediatizat scriitor al secolului,tr\gînd dup\ el o poveste senza]ional\, conceput\parc\ de imagina]ia lui fabuloas\, cel mai controversaterou din Povestea a dou\ lumi, [i, totodat\, unul dintrecei mai buni (premiat [i suprapremiat, înnobilat de ReginaAngliei etc.).Emo]ii pe mine, traduc\toarea uneia dintre celemai bune c\r]i ale lui, P\mântul de sub t\lpile ei. ,,Cum o s\-i fac fa]\? „Editura Polirom a avut amabilitatea s\ m\ invite lao discu]ie a lui Rushdie cu cititorii, la Teatrul Odeon,urmat\ de o ,,cin\ intim\“, la care am participat. Discu]iilecu cititorii s-au produs prin bile]ele cu întreb\ri scrise,adunate din sal\, care îi erau traduse lui Rushdie, iarr\spunsurile lui erau, la rîndul lor, traduse în român\.Sistem cam greoi, cu dezavantaje: scris ilizibil peunele bilete, microfoane bâlbâite, beh\ite, mediatori pu]inobosi]i. Mai avusese loc o intâlnire cu presa, tot cu cascadede întreb\ri [i r\spunsuri. Prima întrebare din sal\, venit\de la Simona Sora, a sunat inteligent [i se baza pe un jocde cuvinte care, din p\cate, i-a sc\pat traduc\toarei (foartebun\ de altfel): ,, Dac\ Rushdie nu se simte dezorientatpentru c\ a pierdut Orientul“. Bâzâial\ în sal\, pentru c\lumea era avid\ s\ aud\, pentru a nu [tiu câta oar\, istoriacondamn\rii lui la moarte, senza]iile condamnatului,pove[tile cu gardienii, senza]iile eliber\rii sau, cititoriimai cultiva]i, problemele, dilemele, sursele de crea]ieale autorului. Mai tîrziu, la cin\, mi-a m\rturisit c\ dou\dintre întreb\ri l-au amuzat: ,,Cum s-ar defini singur întrundic]ionar al scriitorilor contemporani?’’ R\spunsul afost (aproximativ): ,,Ca un povestitor foarte bun, care[tie s\ sesizeze [i s\ extrag\ mirajul [i magia existen]ei[i care crede c\ impulsul primordial al vie]ii e iubirea“.A doua întrebare amuzant\ ]inea s\ afle dac\ la cei [aizeci[i ceva de ani ai lui, scriitorul a putut s\ tr\iasc\ „pe viu“pl\cerile descrise în cartea Seduc\toarea din Floren]a .R\spunsul a fost un Yes categoric, rostit ferm [i r\spicat.Dup\ un scurt concert, a urmat ,,cina intim\“ , la ocram\ elegant\, ,,pseudoautentic\“ de la [osea. M-amtrezit a[ezat\ chiar lâng\ Rushdie. Ipocrit\ [i, oarecum,complexat\, m-am oferit s\ cedez locul meu de onoareuneia dintre fetele tinere [i frumoase prezente în grup(printre care se num\ra [i acea Giocond\ enigmatic\,Monica Bârl\deanu, buna [i apreciata lui prieten\). Foartegentleman, Rushdie m-a asigurat ( el [tie cît de sincer),c\ prefer\ compania traduc\toarei. A[a c\ am petrecutaproape dou\ ore cu Salman Rushdie la o ]uic\ ( multi-a mai pl\cut!) [i la un pahar de vin ro[u. Un Rushdie,, în halat [i papuci“. Fizic e destul de obi[nuit: b\rbu]\- cheliu]\ – burtic\ - dar ni[te ochi scormonitori - de[ilascivi - care te p\trund de dup\ lentile, [i un nas ,,orientalîncovoiat“, care pare s\ adulmece totul. I-am comunicatobserva]ia mea c\ în unele fotografii are o min\ oarecumdemonic\ [i mi-a r\spuns c\ [tie, e vorba de un trucfotografic, publicitar, pe care, pîn\ la urm\ l-a acceptat.De la bun început mi s-a plâns c\ a fost literalmentesc\ldat în b\i de întreb\ri [i r\spunsuri, c\ a fostasfixiat de interviuri [i m-a rugat s\ discut\m despreorice, numai despre fatwa [i despre crea]ia lui, nu. Înschimb mi-a pus el mie întreb\ri legate de munca meala traducerea lui. I-am dest\inuit c\ au fost pasaje în carem-am îndr\gostit de el – adic\ nu propriu–zis de el, cide personajul Rai, care e, probabil, o proiec]ie a lui.Mi-a m\rturisit c\ în toate personajele sale, masculinesau feminine, pozitive sau negative, toarn\ cîte pu]in dinel [i din biografia lui. {i i-am ad\ugat c\ în alte pasajel-am urît, pentru c\ m\ `mpingea s\ fac un slalom de lacele mai elevate culmi nirvanatice, la rock’n roll. De lasublim\ri [i imacul\ri, la bordeluri [i forma]ii de [antan.Mi-a explicat c\ el execut\ permanent acest slalom, care]ine de îns\[i structura lui [i se simte,,acas\“ în ambelelimburi.A recunoscut c\ e un bon viveur, c\ruia îi plac multfemeile, vinul bun, sportul, muzica rock.- Cum v\ sublima]i, cum trece]i de la aceste atrac]iiterestre la mirajul [i atmosfera uneori transcendental\a c\r]ilor dvs? (n-am putut s\ nu-i pun întreb\ri, suntfemeie).Mi-a r\spuns c\, în a[a-zisul lui realism magic, încearc\s\ descâlceasc\ misterele vie]ii, ori via]a e un amalgamde terestru [i celest - trebuie doar s\ recuno[ti procentajele.Cînd au sosit ineluctabilele sarmale, i-am atras aten]iac\ sunt umplute cu carne de porc. M-a asigurat c\ îi estestr\in\ orice supersti]ie sau tradi]ie religioas\ [i c\ m\nînc\frecvent carne de porc. Se ferea doar în fa]a bunicii lui,care nu era religioas\, dar respecta tradi]iile. Apropo decarnea de porc, mi-a povestit ceva dr\gu]. În Israel seprevede strict în Thora sau în Talmud c\ pe P\mântul}\rii Sfinte e interzis\ carnea de porc. {i cum Israelulare azi o industrie dezvoltat\ de mezeluri [i preparateporcine, fabricile [i laboratoarele respective au fost cl\ditepe ni[te piloni sau ]\ru[i inal]i, care le separ\ de p\mânt.L-am mai întrebat dac\ crede în reîncarnare [i dac\da, ce i-ar pl\cea s\ fie într-o via]\ viitoare: unp\ianjen sau o starlet\ de Bollywood? Nu crede în nicio form\ de via]\ viitoare, dar crede c\ dac\ ar exista, i-ar pl\cea s\ fie tot Salman Rushdie. ,, {i a]i repetatoate gre[elile [i p\catele din via]a de acum?“ ,,Da, cuexcep]ia unor rela]ii personale legate de femei“. ,,A]iscrie din nou Versetele Satanice?“. „Da, pentru c\cred în ce am scris. Dar a[ fi mai atent la gustul cititorilor.Cînd le-am scris, teama mea de baz\ era doar s\ nu ratezdin punct de vedere literar.“ ,,{i a]i alege Orientul sauOccidentul?“ ,,Ambele, a[ face naveta.“În leg\tur\ cu reîncarnarea i-am reprodus un bancvechi, în vog\ pe vremea lui Ceau[escu. Cînd m\cel\riileerau goale ca ni[te cochilii de scoic\ [i carnea era lanoi fata morgana, circula întrebarea : ,, Care este culmeametempsihozei?“ R\spuns: ,,Reîncarnarea m\cel\riilor.“L-a amuzat enorm bancul [i l-a notat, ca s\-l spun\mai departe. L-am mai întrebat cum poate un scriitormare s\ se men]in\ egal cu el însu[i. Crea]ia e o pant\abrupt\, mi-a r\spuns, [i trebuie s\ înve]i s\-]i men]iiechilibrul, dar la un moment dat, e inerent s\ aluneci lavale. E con[tient c\ Seduc\toarea... nu-i la în\l]imeac\r]ilor lui din tinere]e. Dar urm\toarea...!Am evitat s\ discut politic\, am adulmecat îns\ lael o boare de stânga. Anglicizat pîn\ în m\duvaoaselor (maniere foarte gentlemanlike, u[or atinse deonctuozitatea oriental\), îi displac americanii, de[iactualmente e profesor la o universitate american\.La desp\r]ire, dup\ mult\ tr\nc\neal\, i-am spus:,,Dinp\cate, toate lucrurile frumoase au un sf\r[it.“- Ba nu, a ripostat, au un mijloc (a middle). Nevom mai întîlni.- Într-o viitoare reîncarnare?-Nu. Aici la Bucure[ti.Voi reveni în actuala reîncarnare.Antoaneta RALIANRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200927

m e r i d i a n eRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200928„Am intrat `n literatur\, tr\iesc `n ea[i voi ie[i din ea c`nd mi-o veni sorocul“.SCRIITORUL sârb Milorad Pavic a plecat lacele ve[nice `n plin\ for]\ creatoare, de[ise pare c\ inima sa n-a mai putut `nduratumultul `nfrunt\rilor scriitorului cusine, p`nda cu sine, cum spunea el, `n a furac`t mai mult din via]\, ca s\ d\ruiasc\literaturii.Titlurile c\r]ilor sale par a fi predestinate a desemnacapodopere: Dic]ionar khazar, Peisaj pictat `n ceai,Partea l\untric\ a v`ntului, Ultima iubire la }arigrad,Mantia de stele [.a. ~n sensul acesta declara]ia sa:„Eu nu am biografie, eu am bibliografie“ trebuie`n]eleas\ drept un refuz al succesului, care, „fie tescoate din min]i, fie `l renegi“.Parafraz`nd un celebru dicton, s-ar puteaspune c\ via]a lui Milorad Pavic a stat sub semnul„Nimic f\r\ Literatur\“. De[i nu s-a derobat de`ndatoririle familiale [i universitare, pe care le-a`mplinit cu d\ruire [i abnega]ie, Milorad Pavicm\rturisea undeva c\ a resim]it frumuse]ea vie]iidoar `n momentele `n care-[i apar]inea sie[i dimpreun\cu literatura. „Atunci c`nd Tu e[ti cel care e[ti. C`ndpresim]i acea t\m\duire dup\ moarte, despre carea scris Bruno Schultz“.Ca student la Litere, `[i va canaliza voca]ia literar\c\tre studierea literaturii sârbe vechi, spre traduceriliterare, ori c\tre studierea folclorului literar. C\ci `nanii ’50 ai secolului trecut [i Iugoslavia a cunoscutun scurt puseu de realism socialist, c`nd s-a `ncercatun soi de dezinfectare ideologic\ a limbii, prinescamotarea tradi]iei `n sensul elud\rii patrimoniuluisârb religios. Ca apoi, `n anii ’60, `n Iugoslavia s\izbucneasc\ acel miracol al culturii [i literaturii. ~n1961 Premiul Nobel pentru Literatur\ a fost acordatscriitorului Ivo Andric, `nso]it la Stockholm de t`n\rulredactor-radio Milorad Pavic. Peste c`]iva ani, [i Pavic`[i va face debutul `n beletristic\, cu un volum depoezie, urm`nd 5 volume de proz\ scurt\, `ntrerupte`n 1984 de fulminantul roman Dic]ionar khazar. ~ntot acest epic debordant al povestirilor sale, Pavicpresar\ acele gr\un]e ini]iatice, care mai apoi vorfi dezvoltate `n romanele sale.Vizionarismul scriitorului sârb nu este c`tu[i depu]in efectul imagina]iei, ci s-a construit trudnic,`n catacombele istoriei mai tuturor semin]iilor – `narhive din toate col]urile lumii. Nu cunosc un altscriitor care s\ fi adus acas\ la el, `n limba lui,at`tea neamuri din toate timpurile, de la khazari lab\[tina[i amazonieni, de la ru[i la evrei. ~n canavauanara]iunilor sale Pavic `ntre]ese tainele multor semin]ii,de care speciali[tii `n domeniu nu au [tiin]\. Ca `ncazul khazarologilor germani, care au admis c\ auaflat multe r\spunsuri `n romanul lui Pavic.O alt\ pild\ de previziune este con]inut\ `n romanulPeisaj pictat `n ceai, ap\rut `n anul 1988, `n care suntcondensate, `n gril\ simbolic\, avatarurile unorindivizi surprin[i de c\derea comunismului, conformprincipiului dominoului, cuprin[i de febra anticomunist\,`nc`t, `n indignarea lor vinovat\, erau dispu[i s\-[ischimbe propriu ADN. Pentru un pa[aport pentrulumea liber\ de comunism. Cei care clamau ritosanticomunismul erau tocmai `mpricina]ii acelei cauze.„Via]a mea sunt c\r]ile mele“ ori „Jurnalul meusunt c\r]ile mele“, recurgea deseori M. Pavic la acestecertitudini, pentru a se deroba de invita]ii finalizatecu onoruri.Teatru de h`rtie, ultimul roman al lui MiloradPavic, publicat la Belgrad `n toamna anului 2008,cred c\ ar fi trebuit s\ apar\ simultan cu edi]ia `nlimba român\, dat fiind c\, `n toamna lui 2007, l-amMiloradPavić(15 oct. 1929 – 1 dec. 2009)primit, `n manuscris, pentru a-l traduce la edituraHumanitas, unde a[teapt\ [i azi.Dup\ un roman-cheie, apoi un roman-careu decuvinte `ncruci[ate, apoi un roman-clepsidr\, apoiun roman-tarot, apoi un roman-zodiac, scriitorulsârb ne `mbie cu un roman-antologie. Pavic configureaz\un univers narativ universal, prin crearea a dou\lumi: biografice [i textualiste. Sunt reuni]i 38 descriitori fictivi din tot at`tea literaturi `n care Pavica fost tradus. Cele 38 de povestiri alc\tuiesc un corpusde reguli canonice, care comprim\ valori culturaleapar]in\toare unor varii culturi. Pavic le infuzeaz\acestor „autori de h`rtie“ identit\]i literare, `nconsonan]\ cu diverse „isme“.~n acest sens prezent\m povestirea unui scriitordin Ungaria, unde fic]ionalizarea lui Pavic - ne convingec\ are intui]ia fiec\rei literaturi.Istvan Bacs(Ungaria)Aceast\ povestire a fost publicat\ anonim `nrevista maghiar\ „Hid“ care apare la Novi Sad. Te trimitecu g`ndul la autori precum Peter Esterházy, DaniloKis [i la mai c`]i al]ii. ~n final s-a ajuns la concluzia c\putea fi vorba de un oarecare Istvan Bacs, care ovreme a fost lector de limb\ maghiar\ la universitateadin Viena. Care a publicat sub numele s\u „Cercetareasupra [colilor latine `n jude]ul Mohacs `n secolul alXVII-lea“ Bacs [i-a publicat c\r]ile `n str\in\tate („Forum“din Novi Sad) [i la Budapesta („Cartaphilus“). Purtabarb\, fiind bine ascuns de ea. C\ci de fapt cine [tie cumo fi ar\tat. Lucru pe care fotografiile p\strate nu l-auspus. Pornind de la premisa c\ povestirea este maiimportant\ dec`t scriitorul povestirii, am inserat-o subnumele lui `n prezenta antologie.CINCI CASE LA BALATONErszika Banyai era unic\. Avea treizeci [i cinci deani [i lucra la biblioteca „Secenji“ din Buda, fiind colectorde carte veche [i rar\. Tat\l [i mama sa muriser\, iarea tr\ia singur\ `ntr-o garsonier\ care d\dea c\tre cafeneaua„La Cerb“ de pe malul Dun\rii. ~n afara garsoniereip\rin]ii `i l\sar\ ca mo[enire [i o cheie mare. Pe carescria „Dorotheea“. Erszika se amuza de acea cheie, careavea urm\toarea istorie.~ntre cele dou\ r\zboaie mondiale bunica-m\tu[a ei(ceea ce `nsemna sora bunicii) se c\s\torise cu un b\rbatbogat, cu un oarecare {andor Sabath. N-a avut copiicu {andor, `ns\ a avut cinci case pe malul lacului Balaton.Pentru c\ bunica-m\tu[\ n-a avut copii, iar bunicaadev\rat\ a Erszik\i a avut cinci copii, patru b\ie]i [i ofat\, mama Erszik\i, casele de la Balaton purtau numelelor. Care nume au fost scrise pe fa]ada fiec\rei vile cufrumoase slove aurii din tabl\. Fiecare din cele cinci vileavea c`te o cheie mare de la intrare, cu numele caseipe care o descuia. Case care `ntre cele dou\ r\zboaiemondiale au fost `nchiriate vilegiaturi[tilor sta]iuniibalneare de la lac, aduc`nd un beneficiu frumos. ~ndeajunsca bunica-m\tu[\ s\-[i achizi]ioneze cinci mantouride blan\ (de hermin\, nurc\, [in[ila, vulpe polar\ [im`nz). ~n ajunul celui de-al doilea r\zboi mondial, {andornu mai era printre vii, iar nevasta lui, bunica-m\tu[\, a`nceput a-i folosi tr\surile, acum ale ei. Care erau trei.~n fiecare duminic\ se a[eza `ntr-una din ele [i f\cea oplimbare `n jurul lacului. Birjarul c`nta dumnezeie[te lascripc\, iar caii [tiau singuri drumul, a[a c\ h\]urile leat`rnau de grumaz. El `i m`na fluier`nd un cearda[, uneoriacompaniat de vioar\. To]i de pe marginea drumuluivorbeau:– Iat\-l iar\[i pe Sabath, cu caii lui ]op\ind cearda[!C`nd a sim]it c-o s\ moar\, bunica-m\tu[\ [i-a `ncuiattoate cele cinci case, iar cheile mari de la intrare le-ad\ruit copilului surorii sale. Asta `nsemna c\ `i d\ruia[i o cas\. O cas\ pe numele Dorotheea care apar]inusemamei Erszebetei, c\ci se numea Dorotheea. Ceea cenu `nseamna c\ `i d\ruise [i mantourile de blan\. Pe carebunica-m\tu[\ n-a voit s\ i le d\ruiasc\.~ns\ a izbucnit r\zboiul, dup\ r\zboi au venit ru[iiiar `n Ungaria au fost na]ionalizate toate vilele de laBalaton, deci [i cele cinci case. Care vile, de altfel, aufost p\r\site, iar cea cu numele „Hamvas“ a fost `ntretimp demolat\, acolo ridic`ndu-se un mic salon de frizeriesau ceva asem\n\tor.Cheia primit\ de Erszika de la mama ei, va s\ zic\,nu valora nimic, iar casa nici at`t. Erszika nu s-a dusniciodat\ la Balaton ca s\ vad\ casa. Sau casele. ~i eraoarecum nepl\cut s-o fac\. C`nd `n secolul XXI Ungariaa intrat `n Uniunea European\ [i Erszika a citit `nziare c\ propriet\]ile na]ionalizate vor fi retrocedateproprietarilor, a c\utat [i a g\sit actele [i cheia care-ideschideau accesul la casa de la Balaton. Atunci a telefonatunei rude despre care [tia c\ se afla `n aceea[i situa]ie.{i ruda aceea mo[tenise de la tat\ una din cele cinci casede la Balaton.– Eu deja m-am mutat `n ea – a spus aceasta scurt,ceea ce a fost ca un semn pentru Erszika: putea urmaaceea[i cale.A `naintat cererea de restituire [i a plecat laBalaton ca pentru prima oar\ s\ vad\ casa. ~ns\ eramai u[or de spus dec`t de f\cut. Pentru c\ [tia strada,s-a g`ndit c\ va g\si repede cl\direa. Vila ei purta numele„Dorotheea“, `ns\ inscrip]iile de pe casele de la lacfuseser\ `ndep\rtate ori [terse de intemperii [i n-a pututghici care anume era casa ei. Nic\ieri nu era vila„Dorotheea“. Multe din ele erau `mprejmuite. ~n fine,[i-a amintit c\ dup\ cheie putea g\si broasca. Abia acum`ncepeau dificult\]ile. A trebuit s\ g\seasc\ o pensiuneunde s\ `nnopteze, pentru ca a doua zi s\-[i continue,odihnit\, c\ut\rile.~ntr-o diminea]\ mohor`t\ a `ncercat de mai multeori, dar `n general broa[tele fuseser\ fie schimbate, fieu[ile for]ate, `nc`t cheia ei n-a fost bun\ de nimic.Cam pe la pr`nz s-a apropiat de o vil\ cu un ar\tos acoperi[

m e r i d i a n everde, cu strea[ini din ]igl\ numit\ „boabe de piper“ [icu jgheaburi bine me[terite, prev\zute cu ni[te balauride tabl\ la col]urile cl\dirii. De[i numele din tabl\ dela intrare fusese `ndep\rtat, imediat a avut impresia c\acea cheie se va potrivi broa[tei pe care o v\zuse `n u[\,dar s-a `n[elat. A `ncercat, dar n-a putut descuia casa,de[i, pentru prima oar\ `n periplul ei, cheia st\tea frumos`n culcu[. Absolut `nt`mpl\tor a `mpins u[a care s-adeschis. Nu era `ncuiat\. S-a g`ndit c\ poate casa eranelocuit\ [i p\r\sit\.A intrat `ntr-un mic antreu [i a v\zut `n cuier unmantou ponosit din blan\ de m`nz, cam n\p`rlit\.Parc\ `l recunoscuse din spusele mamei ei. S\ fi fostunul din cele cinci mantouri ale r\posatei ei bunicim\tu[i?A r\mas perplex\ [i a tras [i o sperietur\atunci c`nd, `n `ntunecimea salonului stil Louis XIV,a v\zut un t`n\r st`nd cu picioarele pe mas\. ~n fa]a luiera o sticl\ cu bere. Galant, el o pofti s\ se a[eze, cuvorbele:– Am [tiut c\ totu[i vei veni.– Dar cine e[ti dumneata? – i-a `ntors-o ea.– Subproprietarul acestei case – spuse el ar\t`nd spremas\. Acolo se afla cheia av`nd o form\ absolut identic\celei pe care o de]inea ea.– Casa asta a fost mo[tenit\ de mama de la m\tu[aei, iar eu de la mama mea. Acum de unde mai e[ti [idumneata [tiu eu ce proprietar al aceleia[i case?– Trebuie s\-]i explic o chestie – remarc\ el cobor`ndu-[i picioarele de pe mas\. Era frumos, cu p\rul `mpletitca la bici, `[i ]inea drept umerii. Avea ni[te ochi carevedeau sub c\ma[\. Sub c\ma[a ei.– {i domnul Istvan Sabath, bunicul meu, a vrut s\lase cuiva casa asta. C\ doar a fost [i a lui, nu-i a[a?De fapt, mai presus de toate, a lui, pentru c\ el a c`[tigato,ca [i pe celelalte patru. Deci, propun o tranzac]ie.– Ce fel de tranzac]ie? – a `ntrebat Erszika surprins\.– La asta va trebui s\ mai reflect\m. Avem onoapte `n fa]a noastr\. Acum alege, vrei o camer\ dedormit la etaj, sau canapeaua asta de aici?Erszika s-a `ntors la pensiunea ei ca s\ `nopteze,dar n-a prea putut `nchide un ochi. Diminea]\, de cums-a trezit, s-a speriat. ~l l\sase pe intrusul acela `n vilaei, iar ea plecase de parc\ nu era proprietatea ei. Se aranj\degrab\, pl\ti pensiunea [i alerg\ la vila „Dorotheea“decis\ s\ r\m`n\ acolo.T`n\rul m`nca omlet\. Se sim]ea ca acas\.– Nu [tiu la ce fel de tranzac]ie te g`nde[ti dumneata,dar eu n-am nici o inten]ie s\ m\ tocmesc pe propriamea cas\ – a zis ea intr`nd `n sufragerie.– ~nseamn\ c\ [i dumneata te-ai g`ndit ast\ noaptela un aranjament. L\udabil. {i eu am reflectat la onegociere absolut fireasc\. Acum tu [ti cine sunt, cum[i eu [tiu despre tine cine e[ti, [i atunci de ce n-am `mp\r]icasa? Sau mai bine, de ce nu te-ai m\rita cu mine a[a`nc`t am`ndoi s\ putem avea casa.– Dumneata e[ti complet nebun! – zise ea [i o zbughiafar\ cu vorbele – vei primi o scrisoare de la avocatulmeu.Atunci ochii `i c\zur\ pe cheia lui, care st\tea maideparte pe masa din salon. O lu\ [i o `ntoarse. Pecheie nu era trecut numele casei ei, „Dorotheea“, cinumele casei demolate – „Hamvas“. Ea `l privi mirat\,el se ridic\ de la omleta lui, `[i l\rgi bra]ele [i zise:– Acum ce-o s\ faci, o s\ admi]i c\ a fost o bun\lovitur\. De altfel, casa ta `nc\ nu e dezna]ionalizat\. Ea`nc\ nu apar]ine nim\nui!– Cum de ai intrat cu cheia asta de la o alt\ cas\, carenici nu mai exist\? – `ntreb\ Erszika a[ez`ndu-se pecanapeaua Louis XIV. Era solid\, de provenien]\ recent\,de secol XIX. A `n]eles c\ [ade pe canapeaua ei.– Era deschis.– Despre ce fel de tranzac]ie ai fi vrut dumneata s\discut\m? – `ntreb\ Erszika, oferindu-i galant s\ se a[ezel`ng\ ea.El r`se [i spuse a[ez`ndu-se:– Cererea mea `n c\s\torie este `nc\ valabil\!Apoi `i umplu gura cu restul omletei. Ea nu luasemicul dejun, iar oul `i pica de minune.Prezentare [i traducere deMariana {TEF|NESCUDup\ 50 de ani• Pe 4 ianuarie se împline[te o jum\tate de secolde la dispari]ia, într-un accident de ma[in\, a lui AlbertCamus. Contestat de mai to]i, ieri, scriitorul [i filosofulfrancez face, ast\zi, unanimitate. O serie de evenimentemenite a-l celebra sunt prev\zute în Fran]a pe toat\durata anului care vine: publicarea de inedite, între careun roman neterminat, simpozioane pe France Inter [ila Centrul Pompidou, spectacole la Comédie française[i la Théâtre de la Colline, în fine, dou\ biografii, autoruluneia dintre ele fiind Virgil T\nase. (Scriitorulromân, stabilit la Paris, este [i autorul unei biografii alui Cehov, publicat\ în 2008 la Gallimard). Umanismulfilosofului, atât de str\in atmosferei intelectuale de lamijlocul secolului XX, îmbibat de heideggerism,pozitivism logic, structuralism [i deconstructivism, pareast\zi o solu]ie de gândire valabil\ pentru viitorulapropiat. Ideea apelului adresat de c\tre om unei lumiincapabile s\ r\spund\ începe s\ fie considerat\ ocontribu]ie important\ la filosofia contemporan\. Ca [iideea c\, în pofida absurdit\]ii existen]ei, omul edator s\ se bat\ pân\ la cap\t cu tenta]ia sinuciderii.Se poate observa, în comentariile actuale, accentul diferitpus pe sinucidere ca urmare a absurdit\]ii existen]ei dingândirea autorului Mitului lui Sisif. Haotic\, lipsit\de sens, lumea se schimb\ totu[i [i, odat\ cu ea, filosofia.• Pe primele trei locuri în topul vânz\rilor de cartede la FNAC, cea mai mare re]ea de libr\rii din Fran]a,se aflau la începutul lui decembrie trei c\r]i pe careunanimitatea criticii literare franceze le socotea foarteproaste. Romanul Simbolul pierdut al lui Dan Brownn-a fost l\udat decât de un fost [ef al unei loji masonicedin Fran]a. Desigur, nu pentru calit\]ile lui literare, cipentru c\ autorul posed\ cuno[tin]e temeinice în• Kindle, aparatul electronic de m\rimea unei c\r]iobi[nuite, care poate `nmagazina o bibliotec\ uria[\ `nformat numeric, c`[tig\ teren in SUA, cesiunea lucr\rilornumerice `n acest format reprezent`nd 1% din pia]ade carte american\ `n 2008 [i fiind `n cre[tere `n primeledou\ trimestre din acest an. Kindle Amazon eapreciat `n special de tineri, care domin\ sectorul,prefer`nd acest nou mod de a citi [i a-]i avea permanentbiblioteca la purt\tor. Totu[i, exist\ [i unele inconveniente.Cum poate da un autor o dedica]ie pe o carte numeric\?Cum s\ blochezi rapid contul de abonament al clientuluicare [i-a pierdut sau i s-a furat aparatul Kindle, c`ndAmazon America cere s\ depui `n acest caz o pl`ngerela poli]ie, iar p`n\ ca for]ele de ordine s\ se ocupe decaz, ho]ul are timp s\ goleasc\ „conturile“ literare alevictimei `n propriul aparat. S-a mai `nt`mplat [i ca`ntreprinderea s\ adauge `n catalog opere ale c\rordrepturi erau `n litigiu [i apoi s\ fie nevoit\ s\ le [tearg\din „ma[inile de citit“ Kindle (s-a `nt`mplat `n vara2009, cu dou\ romane ale lui Orwell, Ferma animalelor[i 1984).• Pe pia]a de carte european\, volumul suedezeiSara Stridsberg, Facultatea viselor e considerat o revela]iea anului 2009. ~n aceast\ „fantezie literar\“, amestecde eseu, roman [i biografie, Sara Stridsberg pune `nscen\ o scriitoare vampirizat\ de subiectul s\u care eun personaj real, Valerie Solanas. Aceasta a fost ofeminist\ revolu]ionar\, celebr\ pentru tentativa deasasinare a lui Warhol `n 1968 [i pentru manifestulSCUM (Society for Cutting Up Man), un delir poetic`mpotriva suprema]iei masculine. Nu b\rba]ii, ci povesteaacestei femei paradoxale e t\iat\ `n buc\]i de romancierasuedez\, `ntr-o fic]iune nebuneasc\ `n care al\tur\ fr`nturide convorbiri telefonice, extrase din documentare, citate,fragmente epice, scene dintr-o via]\ inventat\. Dincopil\ria furat\ [i p`n\ la moartea `ntr-un hotel mizer,trec`nd prin campusuri universitare [i aziluri psihiatrice,scriitoarea imagineaz\ parcursul Valeriei Solanas,personalitate oximoronic\, `ntruchip`nd co[marurileBest-sellers f\r\ valoareKindle – avantaje [i dezavantajeUn nume de re]inut: Sara Stridsbergdomeniu. Romanul Prima noapte al lui Mark Levyface deliciul amatoarelor de melodram\. Levy mai eîn top, cu câteva trepte mai jos, [i cu un alt roman,Prima zi, la fel de ieftin-sentimental. Iar O clip\frumoas\ de Anna Gavalda e o colec]ie de poncifepsihologice [i literare, f\r\ pic de autenticitate,dup\ care se dau în vânt iubitorii de imagini în alb[i negru ale realit\]ii.Americii puritane. Concentrat de violen]\ [i sentimentalism,de inteligen]\ str\lucit\ [i patetism, de umor [isfâ[ieri amoroase, Valerie Solanas e prins\ `n textulanarhic, de o mare libertate asociativ\, dorit de autoarepe m\sura subiectului ei. Sfid`nd regulile construc]ieiunei intrigi [i chiar tirania sintaxei, Sara Stridsberg`ndr\zne[te s\ multiplice liniile de fug\ [i proiec]iilefantasmatice, `ntr-o proz\ [ocant\ [i emo]ionant\, deo originalitate ce o scoate `n eviden]\ pregnant. ~nFran]a, unde a fost tradus\ `n toamna aceasta la Ed.Stock, La faculté des rêves e un succes de critic\. Iat\ce scrie „Le Monde“ despre ea: „Aceast\ carte nu epentru toat\ lumea... Eroina se nume[te Valerie Solanas[i a existat cu adev\rat. Femeie cu o carism\ extraordinar\,ea se prostitua, visa la iubire, `[i revendica toate formelede libertate [i voia s\ fie cea mai mare intelectual\ aAmericii. Textul de o rar\ for]\ al Sarei Stridsbergdegaj\ o seduc]ie irezistibil\.“ 29România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

a c t u a l i t a t e aFrânturi lusitaneDedulciri lisabonezeLA CAP|TUL unui an am\rât, ce tem\“îndulcitoare“ a[ putea g\si pentru Frânturilelusitane? În genere, voiajorilor ajun[i prinLisabona li se propune s\ deguste pr\jituratradi]ional\: pastelo de Belém. Secretul prepar\riisale e perpetuat, de la inaugurarea laboratorului[i localului aferent în 1837, printr-un fel de ritualconspirativ. Doar câ]iva mae[tri cofetari au acces înOficina do Segredo, unde e ascuns\ vechea re]et\. Eidepun jur\mânt c\ nu vor divulga pre]ioasa formul\.Zilnic sunt confec]ionate câteva mii de asemenea pr\jituri.Întrucât trebuie consumate proaspete, se subîn]elege c\se [i vând.Cofet\ria î[i men]ine aspectul ini]ial: pere]i decora]icu azulejos (faian]a alb-azurie specific lusitan\), mobilieralb, o antediluvian\ ma[in\ de calculat, vreo cinci saloanedosite dup\ tejgheaua de la intrare. Aici se st\, aproapeîntotdeauna, la coad\. Única Fábrica dos Pasteis deBelém (denumirea complet\ a firmei) e pozi]ionat\ cumnu se poate mai profitabil: între palatul preziden]ial [ifabuloasa M\n\stire a Jeronimilor, nu departe de Turnuldin Belém – simbol na]ional, recent uzitat în beneficiulde imagine al Tratatului Uniunii Europene. Turi[tii maipu]in aviza]i î[i cump\r\ delicatesa de la tejghea. E îns\preferabil s\ prinzi un loc la vreuna dintre mese – strâmte,ca în majoritatea localurilor lisaboneze. Nu de alta, darprintre caracteristicile ce singularizeaz\ acest produsculinar e [i un anumit nivel de înc\lzire. Turtele rotunjoareau con]inut [i foietaj asem\n\toare Kremschnitt-ului [isunt livrate direct de la buc\t\rie. Nu mai r\mâne decâtca beneficiarii s\ le pudreze cât mai generos cu scor]i[oar\,aflat\ la discre]ie în recipiente de forma unor c\nimetalice. Am zis scor]i[oar\? Inevitabil urmeaz\ oreferin]\ la rolul istoric al descoperitorilor portugheziîn r\spândirea periplanetar\ a mirodeniilor. În secolulal XVI-lea, Portugalia de]inea monopolul comer]uluicu scor]i[oar\ (canela). Un kilogram valora 10 gramede aur. Datorit\ aromei sale dulci, devenise rapidunul dintre cele mai c\utate ingrediente culinare exotice.Cultivat\ în teritorii din sfera descoperirilor lusitane –Ceylon (Sri Lanka), Brazilia, Indonezia – se utilizeaz\m\cinat\, dar [i sub form\ de tubule]e prin care se soarbecafeaua. Apropo: b\utura de acompaniament predilect\pentru pastelo de Belém e cafeaua, dar în cazul acesteiaîncreng\turile luso-braziliene sunt prea complicatepentru a fi elucidate în rubrica de fa]\.Ca desert la asemenea dedulciri, traduc dou\ “[tiri“din s\pt\mânalul de satir\ politic\ O Inimigo Público(=Inamicul Public), editat de cotidianul Público.Dac\ n-am adus scor]i[oara în Europa [i nu ne-amcalificat la Mondialul de fotbal (tem\ crucial\ a societ\]iiportugheze contemporane), în schimb suntem printrena]iunile cu cel mai dezvoltat sim] al humorului. A[adar,v\ invit s\ degusta]i dou\ mostre din omoloaga lusitan\(mai sub]iratic\: doar opt pagini) a Academiei Ca]avencu:“Diverse ONG-uri interna]ionale [i politicieni de stângaportughezi se felicit\ în aceast\ s\pt\mân\ pentruprogresul semnificativ în domeniul Drepturilor Omuluiînregistrat în Arabia Saudit\, unde un pedofil de 22de ani va fi mai întâi decapitat [i abia dup\ aceea crucificat.«Chiar s\pt\mâna trecut\ un traficant de droguri afost strangulat cu o funie [i abia dup\ aceea ciopâr]it[i dat la câini, ceea ce reprezint\ o dovad\ remarcabil\de apropiere de marile valori umaniste din parteaunor na]iuni islamice», a explicat Miguel Portas (politicianportughez cu vederi stângiste, n.m.). Din acest motiv,Portas sus]ine aderarea Arabiei Saudite la UE. «Mailipse[te de îndeplinit o mic\ exigen]\, [i anume judecareasuspectului înainte [i nu dup\ decapitare [i crucificare»a mai ad\ugat eurodeputatul.“ Sub titlul Guvernulucrainian amenin]at prin scrisoare din partea Rusieicu t\ierea gazului peste 10 zile, cititorii sunt informa]ic\ “Ucraina se afl\ din nou în dificultatea de a pl\tiMoscovei distribu]ia de gaz. În consecin]\, primulministru rus Vladimir Putin a amenin]at cu noi sanc]iuniaceast\ ]ar\, fost satelit [i fost\ anten\ parabolic\comunist\. Inimigo Público a descoperit c\ VladimirPutin a transmis deja la palatul preziden]ial ucrainiano scrisoare con]inând valoarea facturii de gaz ce trebuiepl\tit\ Rusiei, felul consumului, data consumului, bazade facturare [i un extras complet al ultimei citiri acontorului de gaz, inclusiv valoarea taxei contorului rus[i data limit\ de plat\, socotit\ la 10 zile dup\predarea scrisorii c\tre pre[edintele ucrainian, dup\care, în caz de neachitare, se va t\ia gazul. Pre[edinteleucrainian a mai primit, al\turi de factura de gaz, facturilede lumin\, ap\ [i cablu, servicii furnizate tot de Moscova.“V\ urez ce mi-a[ dori [i mie: un an nou ceva mai dulce,dac\ s-ar putea…Virgil MIHAIURomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200930Prin anticariateVizit\...NE-A OCOLIT – [i m\ gîndesc, dat fiindmomentul, în primul rînd la pretextul narativdin Poveste de Cr\ciun – tema trecutuluimusafir.Personajele literaturii noastre maivechi sau mai noi primesc rar, cînd nudeloc, vizite care s\ le rea[eze, spre bine sauspre r\u, existen]a. Dau, îns\, vreo dou\ exemple,dintr-un inventar pîndit, de bun\ seam\, de lacune.Un astfel de „ales“, ce are parte de o vizit\ totaldeosebit\ de comic\ria cu dulcea]\ în galo[i, esteStavrache, din În vreme de r\zboi. La început, Stavracheîi a[teapt\ „cu inima s\rit\ pe musafirii de noapte“,tîlhari care umblau s\ prade gospod\riile din împrejurimi.Prime[te, în schimb, vizita [i m\rturisirea frate-sumai mic, popa, capul nelegiui]ilor. Pe care-l scap\trimi]îndu-l la oaste. Dou\ scrisori, una a lui, voluntarulIancu Georgescu, alta cu slov\ str\in\, îl vestesc c\bravul tîlhar a luptat [i a c\zut la Plevna. Iar negustorulse face, cu gr\bire, st\pîn pe averea lui. Popa „venea,din cînd în cînd, de pe alt\ lume, s\ tulbure somnulfratelui s\u“. De dou\ ori apare ca o n\lucire, [i pîn\la urm\ se arat\ în carne [i oase, de la drum, s\-ispun\ c\ ultima scrisoare a fost o glum\. E, într-unscenariu tragic, o moarte de comedie. {i toat\ac]iunea ar putea fi o poant\ bun\, dac\ Stavrache n-arfi p\r\sit, deja, conven]ia, devenind un punct fix, ]intuitde o obsesie, într-o lume par excellence mutabil\.„Nu bei [i dumneata cu noi?“, întrebare-cheie în societateade egali a lui Caragiale, nu ob]ine efectul scontat, acelaal reintr\rii în joc. În definitiv, fratele Iancu e un Mitic\lefterit (de soart\, de femei, cine [tie...), care pleac\ lavîn\toare de lei. Nimic neobi[nuit, doar c\ cel carebruscheaz\ conven]ia e Stavrache. Lini[tea lui, cî[tigat\prin hazard, i se pare atît de fireasc\, încît r\sturnareade situa]ie îl înnebune[te.Evident, în logicalumii c\reia îi apar]ine,Stavrache gre[e[te. Cums\ crezi c\ roata nu seîntoarce, c\ un cî[tigconjunctural n-o s\ fie,într-un fel sau altul, luatînapoi? Replica final\ afratelui, care atîrn\ [i elde-un fir de a]\ („dac\pîn\ poimîine n-amcincisprezece mii, trebuies\ m\-mpu[c...“), dar sep\streaz\ în registrulcomic („neic\! s\ nu carecumva s\ m\ la[i“ sun\exact ca implor\rile dinO scrisoare pierdut\), „n-am noroc!“, d\ cheia problemei.Stavrache desfide norocul, zeul tutelar al lumii lui. Elî[i ia m\suri, consult\ avoca]i, caut\ s\ se asigure. Cînd,de fapt, ar trebui s\ se împace cu gîndul c\, orice-arface, nu de]ine controlul, acela[i gînd care-l înnebune[te[i pe Anghelache. Dac\ tîlcul acestei vizite a trecutuluiîntrupat ar fi morala, atunci Stavrache, cel în stare s\p\lmuiasc\ o copil\ pentru o bucat\ de covrig [terpelit\,ar putea lua calea lui Scrooge, con[tientizîndu-[i l\comia[i devenind un alt om. Îns\, pe de-o parte, lumea luiCaragiale nu are resursele pentru o asemenea schimbarela fa]\ – oamenii ei se transform\ doar cît Ca]avencu,transfigura]i de enteres, iar pe de alta, nu s\-l izb\veasc\pe Stavrache vrea p\rintele lui. Ci, din contr\, s\-lomoare. Consecven]a lui meticuloas\, de om al catastifului,nu se potrive[te în poza de epoc\. R\zboiul e, chiar maimult decît tranzi]ia [i criza pe care le str\bate Caragialecel din schi]e [i comedii, un timp al identit\]ilor glisante,al incertitudinii, în care orice se poate întîmpla. Cums\ reziste psihicul lui Stavrache, pe care întreb\rile f\r\r\spuns („Dar o s\ îndr\zneasc\ s\ se mai întoarc\?“)îl sl\besc înc\ înainte de vizit\? El, care nu-[i joac\viitorul la zaruri, ca to]i confra]ii lui, tipuri mai lejere,mai versatile, nu suport\ tensiunea a[tept\rii. Violen]alui, rud\ cu aceea, inexplicabil\, a lui Anghelache,din seara fatal\, o arat\. A[a încît nu Iancu r\spopitulse r\zbun\ pe Stavrache, ci, dispre]uit, norocul.P\cat... dezvolt\ aceea[i idee, a trecutului carecomplic\ prezentul. P\rintelui Ni]\, înc\ seminarist, ise trage tot de la o glum\. „Fericirea ce-o socotea undrept cî[tigat“ – gre[eal\, iar\[i, în lumea unde totulse prime[te în arend\ – e scurt\. Lung\, în schimb, [ichinuitoare, isp\[irea. Cea mai rotund\ dintre scrierilelui Caragiale, ]inînd bine în mîn\ toate firele, [i aducîndcadre ale trecutului mereu în preajma vie]ii de azi, tr\ie[tepe un bob de r\t\cire. Care nu e alunecarea unui cameleon,care s-ar drege u[or, ci, la fel ca înainte, a unui om a[ezat,chibzuind totul. O lec]ie pe care o d\ superficialitateavoioas\ cump\t\rii mohorîte. Astfel de oameni –cumsecade, în fond, fiindc\ primul gest pe care-l fac[i Stavrache, [i Popa Ni]\ din Dobreni e unul de m\rinimie,dar ros pe dedesubt fie de p\cate trecute, fie de machiavelîcurigîndite în perspectiv\ – nu au ce c\uta într-o lume cevamai pu]in fixat\ într-o idee. Presupunerea Ilenei, dup\ce fratele ei afl\, din gura p\rintelui, negrul adev\r,„prostule! A rîs de tine!... Ai crezut? Nu-i adev\rat!Minte!“, d\ exact m\sura acestei lumi în care se poateglumi cu orice, în care informa]ia este manipulat\f\r\ jen\. Ea gînde[te bine, f\r\ s\ [tie, îns\, ce neclintiriascunde sufletul tat\-s\u. {i el, care nu mai [tie de glum\,fiindc\ a descoperit, cîndva în trecut, latura ei tragic\,e cel care stric\. Miezul înt\rit, ca un plumb de arm\,al lumii lui de oameni u[ori.Cea mai gr\itoare întîlnire dintre superficialitateaa[teptînd binele, bucurîndu-se repede, la prima vedere,[i desf\[urarea, mult mai meticuloas\, a obsesiei,purt\toarea unei pedepse din trecut, e Vizita b\trîneidoamne, a lui Dürrenmatt. Nimic din fericita repunerea lumii pe f\ga[ul ei din Poveste de Cr\ciun. În schimb,o tragedie a nepotrivirii de m\suri cu care via]a e judecat\– pentru unii, e pîine [i prosperitate, pentru al]ii, suferin]\[i onoare – altoit\ pe un mecanism de comedie, carer\scump\r\ trecutul în prezent, l\sîndu-le, [i pe unul,[i pe altul, etern nerezolvate. N-avem, între alenoastre vizite, vreuna care s\-i semene. Marea încurc\tur\de la Caragiale – finalurile celor dou\ nuvele mai curînddescump\nesc, decît împr\[tie tensiunea – pare s\se-apropie, îns\, de acest calambur în care voio[iane[tiutoare a unora nu abate [tiin]a c\nit\ a celorlal]i.Schimbarea total\, [i definitiv\, pe care o vedea Dickense, speran]\ romantic\ pe calapod realist, o sfînt\ naivitate.Cu toat\ cuceritoarea ei frumuse]e.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aPOVESTIRI PE UNDE SCURTEMircea Carp:„Mar[ din ma[in\!“UNUL dintre oamenii importan]i de la Europa Liber\care n-avea ochi s\-l vad\ pe Constantin Alexandroaieera Mircea Carp. Fostul diriguitor al programuluipolitic al Departamentului românesc a fost luxat în ultimaclip\ de la o func]ie pe care ar fi meritat-o, aceea de directoral Departamentului. Convins c\ va ob]ine postul nr. 1 dinDepartament, Mircea Carp a dat [ampania aferent\. Func]iaavea s\-i fie încredin]at\ lui Stroescu-Stâni[oar\, ceeece avea s\-l fac\ pe Mircea Carp s\ se retrag\ de la Europa Liber\.Mircea Carp f\cea parte din prima echip\ a Europei Libere. Veneade la Vocea Americii [i avea o rigoare de fost militar cu care articulaseprogramele Europei Libere înc\ de la începuturi.Avea o voce inconfundabil\, cu o t\ietur\ precis\ [i din care secitea o atitudine radical anticomunist\. Nu-l cuno[team. Într-o ziapare în Biroul de la Bucure[ti un domn scund, gr\suliu, cu ochialba[tri, pe care cei care-l cuno[teau l-au întîmpinat cu onoruri. Eueram la mine în birou [i careva vine s\-mi spun\ c\ a venit MirceaCarp. Imediat dup\ aceea apare în birou Mircea Carp [i îmi spunec\ de mult voia s\ m\ cunoasc\, dar c\ se ab]inuse o vreme. Se a[eaz\pe scaunul din fa]a mea, se uit\ la mine, apoi îmi spune c\ pe el nul-a întrebat nimeni cine s\ fie [eful biroului din Bucure[ti, fiindc\dac\ ar fi fost dup\ el, n-aveam creden]ialit\]ile necesare.{tiam c\ Mircea Carp f\cuse Liceul M\n\stirea Dealu. {i i-amspus c\ tat\l meu, Vladimir Theodorescu, absolvise acela[i liceu.„Tu vrei s\ spui c\ e[ti b\iatul lui Theodorescu? Dar de ce te cheam\pe tine Teodorescu?“ Habar n-aveam. „Dar pe cutare îl [tii?“ Nu-l[tiam. „Dar tu [tii m\car ce-a f\cut tat\l t\u?“ Asta îmi povestise tata,c\ luase toate actele Tun]ului din Politehnic\ [i c\ fugise cu ele,umblînd [i pe acoperi[uri, împreun\ cu un alt tîn\r ]\r\nist. Tata, îmispunea, avusese [i un pistol Parabelum, cu glon] pe ]eav\. Cîndmi-a povestit asta, nu l-am crezut. Peste cîteva luni aud la EuropaLiber\ nara]iunea cuiva care spunea cum au sc\pat de comuni[tistuden]ii ]\r\ni[ti de la Politehnic\. Documentele Tun]ului, zicemartorul, au fost luate de inginerul Vladimir Theodorescu, Dumnezeus\-l ierte. Eu trebuia s\-l p\zesc, dar avea [i el un pistol, parc\ unParabelum, [i [tia s\-l foloseasc\, fiindc\ f\cuse M\n\stirea Dealu.Îi cer scuze tat\lui meu c\ m-am îndoit de ceea ce îmi spusese.Iar el îmi spune c\ iar o s\-l cheme Securitatea s\-i mai pun\ niscaiîntreb\ri. N-a mai trecut mult de atunci [i tata a murit de inim\ – avea58 de ani [i criza lui final\ s-a întîmplat în noaptea dup\ ce N.Ceau[escu a inaugurat canalul Dun\re – Marea Neagr\. Cînd i-amspus c\ tata a f\cut liceul la M\n\stirea Dealu, Mircea Carp îmi spunec\ el a fost ofi]er în armata român\ în timpul r\zboiului. Îmi spuneapoi cum a fugit din ]ar\ [i una peste alta nu se mai uit\ chiorî[ lamine, de[i r\mîne la p\rerea c\ ar fi trebuit întrebat [i el pentru numirea[efului de birou din Bucure[ti. Asta se întîmpla pe vremea cînd IonIliescu urma s\ decoreze Europa Liber\.Vine ceremonia de la Cotroceni, Iliescu recunoa[te meriteleEuropei Libere, apoi ne întîlnim la un restaurant, decora]ii [i primitoriide diplome. Nu mai [tiu ce spune Constantin Alexandroaie, c\ dela alt cap\t al mesei se aude vocea lui Mircea Carp t\ioas\: „M\iAlexandroaie, mai ]ii tu minte cînd te-am l\sat pe cîmp, c\ voiai s\m\ convingi s\ trec la comunism?“ „Dar tu de unde mai ]ii minte,c\ nu se mai uit\ nimeni la tine?“ i-o întoarce Alexandroaie. „Fiindc\,m\, Alexandroaie, tu [i cînd te-ai dat cu americanii, tot comunist air\mas, m\!“N-a ie[it scandal. Dar dup\ aceea m\ duc s\-l întreb pe Alexandroaiedac\ chiar l-a l\sat Mircea Carp în drum. „Da, m\, de nebun ce e!“Mircea Carp: „P\i vine \sta s\ m\ îndoctrineze cu infec]iile luicomuniste? I-am zis mar[ din ma[in\!“ Dar dup\ ce ConstantinAlexandroaie a r\mas în America? Cine, m\, \sta? P\i el [i acumtransmite ca de la Agerpres [i voi crede]i c\ o face de la EuropaLiber\!“ •CURS PRACTIC DE CENZUR| LITERAR|ÎNTR-UN LOC, zugr\veam un tablou cucare nici nu [tiu ce urm\risem ducându-lla editur\. S\-l impresionez pe Mugur? Nuputeam fi atât de naiv încât s\ cred c\ s-arfi putut publica. Comentam fraze ale luiNietzsche: „Ce se dore[te ast\zi e bun\starea,o comoditate care s\ satisfac\ sim]urile.Aceasta e prima dorin]\ a fiec\ruia. Caatare, se merge spre o sclavie spiritual\ cum nus-a mai v\zut.“ Scrisesem: Prin confort [i prinfrica de a-l pierde, civiliza]ia uzeaz\ puterea derezisten]\. Mizeria [i teroarea uzeaz\ la fel. F\cândun bilan], cu cifre aproximative: 45-49, mareadezordine; se ruineaz\ pe rând tot ce fusese; violen]\,primejdie [i oaze de lini[te; 50-60, paralizia mizeriei[i a fricii; r\ul venit de afar\; a supravie]ui; 60-70, dezmor]ire lent\, progresiv confort; sepoate, cât de cât, respira; dup\ 70 se stric\ f\r\întrerupere tot ce s-a ref\cut; intr\m în grotesc,suntem uza]i; tinerii viseaz\ s\ tr\iasc\ în altep\r]i; a[tept\m pensia; nu se scap\ – oarecum –decât închizând în urm\ cât mai multe u[i. În aniicincizeci ne paraliza presiunea epocii; acumreac]ion\m la epoc\ paralizând. A nu mai [ti nimic.A-]i trage p\tura peste cap. Pe noi nu dorin]a dea ne p\stra confortul ne determin\. Ea exist\, îns\pasiv. Ne roade con[tiin]a c\ se poate face oricecu noi. Cred c\ eram ca regele Midas. Sim]eamnevoia s\ citeasc\ cineva. Egocentric, ca maito]i autorii, nu m\ gândeam la ce cazne îl supunpe Mugur. S\ ]in\ asemenea pagin\ în cas\! Mi-a[cere iertare dac\ s-ar mai putea.Alt aspect. Nu e de mirare c\ nu f\ceau cas\bun\ cu editura plec\rile definitive din ]ar\. Iarnoi, timi[orenii, am avut parte. S-a plecat în valuri.Mai întâi, cu armata german\ în retragere,destui nem]i, nu foarte mul]i, [i câ]iva români.Apoi au plecat evreii [i din nou nem]ii, grosul lor,pl\tindu-se pentru ei. Nu ne-am bucurat deloc.A fost o hemoragie lent\. Avusesem prieteni,colegi, cunoscu]i, [i printre nem]i, [i printre evrei.Deodat\, disp\reau. {i au fost „fugi]ii“ no[tri, ceicare riscau s\ fie snopi]i în b\taie de gr\niceri [icondamna]i [i cei ajun[i din îng\duin]\ în Occident,unde „r\mâneau“. Când mi se examina dactilograma,plec\rile erau în toi. Chiar [i din motivul \sta,nu era în regul\ s\ fie pomeni]i ceilal]i, ceivechi. A[a c\ despre colegul meu de la Loga [i dela tenis, Kertész Karci, afl\m numai c\ plecase.Unde, la Ia[i, la Bucure[ti sau, cum era cazul, înIsrael, nu se [tie. Fiindc\ fuseser\m prieteni, iarsoarta lui a fost tragic\, am insistat: ...plecat maitârziu în Israel, dup\ ce-l trântise un camion îndreptul b\ilor Neptun [i r\m\sese infirm. În zadar.Tot de la Loga, cu nume vorbind de la sine, LeoPlec\riFreund. Acesta nu în Israel a plecat. Despre elspun actualmente în Statele Unite, iar alt\dat\, cuun cuvânt preferat de tata, afirmativ, ar fi f\cutcarier\ [tiin]ific\ important\ în United States. Într-adev\r,o f\cuse. Într-un târziu, dup\ ’90, ne-amrev\zut când i-a fost decernat titlul de doctorhonoris causa de c\tre timi[oreni. Nu fuseser\mapropia]i. Era ocupat cu înv\]\tura ([i cu amorurile,cum aflu din cartea lui de amintiri). Provenea dinburghezia înst\rit\. Tat\l lui, medic, avea o clinic\în cl\direa unde mai târziu doctorul Pamfil vaconduce reuniuni vesperale, cu arti[ti [i intelectualidin toate zonele, iar acum e acolo spital pentrucardiaci.Vin la rând cei de la Clasic. Prima, în ordinecronologic\, Evi Klein, premianta clasei, înArgentina, via Israel. N-am scris mai mult despreea fiindc\ abia ne-am încruci[at. Nu m\ mutasemde mult\ vreme la Clasic când s-a dus. }inminte privirea sclipitor de inteligent\, ochelarii [iun episod. Revendicativ\, ca de multe ori premian]ii,se plânsese c\ profesorul de chimie o nedrept\]ea.Era profesorul cel mai iubit, pentru c\ se ocupanumai de pu]inii interesa]i, iar cu noi, cu pleava,era tolerant. Se numea Pepi Grosz. Cum îl arat\numele, era evreu. A ap\rut într-o zi zâmbind pân\la urechi: „Na, uite, Klein Evi m-a reclamat c\sunt antisemit.“ „Na, uite...“ era vorba lui. A rostit-o[i când, din sala al\turat\ auzindu-se, reluat cuobstina]ie, mereu acela[i cântec de slav\ exersatde corul [colii, a spus despre profesorul dirijor:„Na uite, eu cred c\ me confund\ cu tovar\[ulStalin...“ E un exemplu de autocenzur\, de vremece, recitind dactilograma, nu l-am descoperit. Saunu. Primul episod exist\, numai c\ în loc de antisemitse cite[te, [i tot hazul s-a pierdut, „[ovin“.Printre colegi erau [i figuri [terse. Pe unii,pe unele, memoria i-a neglijat. Uneia îi uitasemprenumele. Am scris „Eisikovits [i mai cum? Aplecat în Israel.“ {i mai laconic despre JudithRosenthal: Israel. În carte, în afar\ de nume, nimic.Despre Tibike, b\iatul prostu], cu inima câto pâine, îndr\git de toat\ lumea, mai ales c\ imitala perfec]ie semn\turile, talent util pentru motivareaabsen]elor, scrisesem: „Apoi a plecat.“ Nu [tiu dece, din ce motiv geo-politic, în carte citesc cusurprindere „a disp\rut“. Cum s-ar zice, s-a volatilizat.Cât despre Gerty, iubirea mea secret\, în afar\ derânduri plate am mai scris [i c\ o coleg\ a vizitat-oîn Israel. Mugur m-a ferit de aceast\ indiscre]ie,dup\ cum [i de aceea c\ Mann Vera, întârziat\de piedici pe care le-am uitat, tot a[tepta s\plece în Israel. Cum te [i puteai teme, pân\ laurm\, bineîn]eles, a plecat.Stau un moment [i m\ gândesc la acel bineîn]eles.Ce vrea s\ spun\? O stare de fapt?E drept, to]i evreii care au dorit s-ofac\ au plecat. Invidie s\ fie, fiindc\noi nu puteam? Oricum, nu antisemitism?Cu rare excep]ii, una sau dou\, nunumai c\ ne în]eleseser\m bine, darnici deosebire nu se f\cea. Nu eram„noi“ [i „ei“. Cel mai bun prieten allui popa a fost }oa]i, viitorul dirijor.F\r\ }oa]i, f\r\ r\bdarea lui benedictin\,harul didactic [i pe pu]in zecile de orepetrecute, cu discuri, în casa lui, ast\zin-a[ [ti s\ ascult „România muzical“.Pe Gerty am iubit-o. Iar Vera mie mise plângea, ani buni dup\ absolvire,c\ nu reu[ea s\ plece în Israel. • 31România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009

a c t u a l i t a t e aMemoria redivivaOrice r\u e înspre bine. Decizia mioap\, luat\ de dou\comisii, de a lipsi revista MEMORIA de subven]ii de tip\rire,a declan[at în ]ar\ un lan] de reac]ii de sprijin. Rezultatul afost reapari]ia revistei în acela[i format, cu aceea[i redac]ie(redactor-[ef: Micaela Ghi]escu, redactor coordonator: GheorgheDerevencu, secretar general de redac]ie: Ion Drescan, viziuneagrafic\: Mircia Dumitrescu, tehnoredactare computerizat\:Oana Matei, secretariat: Florica Ciocea) [i cu un sumar dublu.Spicuim un fragment din editorialul num\rului 3-4 din 2009:„La semnalul de alarm\ tras de revista noastr\, au s\rit s\ne îmb\rb\teze prieteni de aici [i de peste hotare, iar sprijinb\nesc efectiv am primit de la un de]inut politic [i de la orfanulunui de]inut politic. Generozit\]ii acestora i se datoreaz\apari]ia num\rului dublu de fa]\. Iar pentru anul 2010, al]idoi fii de fo[ti de]inu]i anticomuni[ti au promis s\ ne ia subtutela institu]iilor pe care le conduc. Nu putem s\ nu remarc\mc\ niciunul dintre ei nu face parte din clanul marilor îmbog\]i]iai tranzi]iei, iar institu]iile respective nu sunt dintre celecare dispun de fonduri de suspect\ exorbitan]\. Generozitatealor – [i implicit recuno[tin]a noastr\ – sunt cu atît mai mari.Ne îndrept\m gratitudinea [i c\tre cele dou\ mari doamneale continu\rii luptei anticomuniste – Ana Blandiana [i DoinaJela –, c\tre neobositul campion al acestei lupte, CiceroneIoni]oiu, [i c\tre conducerea AFDPR, care au ad\ugat autoritateavocii lor la zbuciumul nostru de agonie. {i nu am vrea s\omitem, din lista celor c\rora Memoria le r\mîne îndatorat\,presa scris\ [i vorbit\ (România liber\, Observatorul cultural,România literar\, Radio România Cultural, Curierul deVâlcea, Spa]ii culturale – Râmnicu S\rat, C\minul Românesc– Elve]ia, [i cu siguran]\ [i alte titluri de care nu am luatcuno[tin]\) care [i-au avertizat prompt cititorii [i ascult\toriiasupra pericolului în care ne aflam.“ Sperînd c\totu[i institu]iile statului vor g\si fonduri pentru sprijinireaacestei reviste simbol, Cronicarul ureaz\ revistei Memoriaapari]ie îndelungat\ [i sigur\.Seara Alexandru TomescuNu de mult, la Teatrul Act a fost „Concertul de la ora19. Festivalul Tinerii [i Muzica“, a patra edi]ie. Pu]ini amcrezut, la început, în aceast\ idee. Am fost sceptici c\ muzicaî[i va face loc, a[a cum se cuvine, în m\runtaiele ora[ului,c\ oamenii vor înv\]a drumul, c\ vor coborî într-un locunde au fost obi[nui]i doar cu teatrul. Tenacitatea luiMarcel Iure[ de a cump\ra pentru Teatrul Act un pian Steinway– ceva ce mi s-a p\rut o bizarerie mult\ vreme – o dat\ ce[i-a atins scopul, pianul exist\ [i îi bucur\ enorm atît pemuzicieni, cît [i pe ascult\tori, a purces la alt proiect, acestacu muzica. Pentru care a g\sit [i omul potrivit: Delia Pavlovici,un pianist important, un profesor cu voca]ie, cu c\ldur\, unom de o calitate moral\ [i profesional\ cu totul excep]ional\.Din fantezia lor s-a n\scut, a[a cum mai povesteam [i înal]i ani, un Festival care îi aduce împreun\ pe cei mai importan]imuzicieni, fie studen]i la Conservator, fie proasp\t absolven]i.O alt\ ctitorie. Structura Festivalului s-a nuan]at [i s-a îmbog\]itde la an la an, au fost invita]i [i jazzmani, [i duo-uri sautrio-uri în vog\ – îmi vine iute în minte concertul sus]inutde violonistul Alexandru Tomescu [i pianistul Horia Mihail,tineri de prestigiu. Ideea ca pu[tii de la [colile de muzic\ –de data asta [i de la cîteva [coli de muzic\ din ]ar\ – s\ fieasculta]i, s\ fie cunoscu]i [i s\ intre într-un anumit circuit, mise pare formidabil\. Dincolo de concursurile consacrate.Ce s\ mai vorbim atunci cînd le sim]i bucuria c\ pot s\ ating\un astfel de pian! Nu se mai dau du[i, stau [i cînt\, mult dup\sfîr[itul programului, tot ce [tiu sau au în repertoriu în acelmoment. JuniorAct, a[adar, s-a dovedit un cî[tig imens pentruelevi, pentru profesorii lor, pentru metodele folosite, pentruun studiu comparativ adev\rat.ochiul magicEdi]ia aceasta mi s-a p\rut a[ezat\, solid\, grea, [i prinnume, [i prin valoarea repertoriului gîndit de muzicieniiconsacra]i. Seara ALEXANDRU TOMESCU a fost, pentrumine, un dar. Un cadou pe care sufletul meu l-a primit deschis.Nu multe seri ca acestea sînt într-un Festival, oricît de faimosar fi el. Inteligen]a lui Alexandru Tomescu înso]e[tetalentul lui, sensibilitatea special\ pe care o are, felul în careîi pas\ de muzic\, de ce se întîmpl\ acut în jurul lui. Nonconformistcu m\sur\, atent la cuvînt [i la imaginile pe carele construie[te cu el, Alexandru Tomescu are o libertateinterioar\ autentic\, profund\, u[or atipic\. De la Bach [iProkofiev, la Paganini, Ysaye, Bacewicz drumul a fost [i unulspiritual. Fiecare poveste muzical\ era precedat\ de unapersonal\, emo]ional\ [i subiectiv\, o experien]\ înc\rcat\de sensuri [i în leg\tur\ direct\ cu ce urma s\ cînte. Un prologcu cuvinte pentru piese muzicale minunate. Fiecare detaliudeschidea înc\ o fereastr\ spre lumi [i zboruri infinite. Eraceva normal în felul lui de a vorbi o limb\ român\ impecabil\,expresiv\ ca [i corpul lui acoperind vioara. La Ciacona luiBach mi s-a p\rut c\ mizeria din jur a disp\rut. C\derizoriul [i-a epuizat resursele pentru un timp. C\ generozitatea[i c\ldura din ochii celor din jurul meu i-au luat locul. Salaa fost inundat\ de întuneric. {i scena la fel. O singur\lumin\ c\dea, ireal, peste trupul muzicianului [i pestevioara lui. Nimeni nu mi[ca. Mi se p\rea c\ nici nurespir\m ca s\ nu tulbur\m aceast\ împreunare tainic\ [isfînt\. Le priveam umbra pe lemnul scenei. Un semn graficca o liter\ japonez\. Esen]\ [i mister. Poveste [i dumnezeire.Alexandru Tomescu [i vioara lui Stradivarius au a[ezat înmine binecuvîntarea muzicii lui Bach. Taina de a putea s\fim, totu[i, împreun\, ascultînd miracolul sunetelor.Emo]ia de a descoperi bucuria cu care un artist, mare,foarte mare, se d\ruie[te muzicii [i nou\, tuturor, atît deaproape. Atît de firesc. Mîinile lui pluteau u[or ca cele aleMaiei Plise]kaia. Sim]eam aerul cum se înfioar\ la fiecaremi[care, la fiecare sunet. M-am gîndit la Ion Voicu, la cei careau mai cîntat pe aceast\ vioar\, la vibra]iile [i pove[tile lor.La modestie, har [i smerenie. La Paradis. Afar\, la suprafa]\,Infernul. (M.C.)Pre]ul fericiriiNum\rul 7-12 pe 2009 al revistei SECOLUL 21 cuprindeun capitol dedicat celui care a devenit, spre sfîr[itul vie]ii,„smeritul monah Nicolae de la Rohia“, îmbog\]ind profilulc\rturarului prin texte de Alexandru Paleologu, AlexandruBaciu [i Ioan Pintea, dar [i prin cîteva documente inedite.Cronicarul a citit cu voluptate gîndurile conului Alecu desprefilozoful francez Alain (pe numele întreg Emile AugustChartrier: 1868-1951): „Gînditorul acesta, care în multemii de pagini nu a scris nici un rînd de prisos, este un artistde prim\ for]\, posesor al unui stil extraordinar. Nici nu sepoate altfel: nimic de folos durabil nu se poate face f\r\ unmare stil. Iar opera lui Alain e mai presus de toate o oper\util\, o oper\ de superioritate pedagogic\ cum au fost totdeauna[i cum nu pot s\ nu fie c\r]ile de clasic\ în]elepciune. […]Opera lui înva]\ c\ fericirea e esen]ialmente o problem\ deinteligen]\ [i de curaj, adic\ de luciditatea de a discerne [anseleîn cotidian [i a îndr\zni s\ decizi în consecin]\; c\ nutrebuie dispre]uit efemerul, fericirea fiind f\cut\ din «eternit\]ide o clip\»: c\ fericirea nu e o plea[c\ omogen\, l\b\r]at\ca aluatul, adic\ nu o himer\ a insatisfac]iei [i a min]ilorlene[e, nici a vanit\]ii [i resentimentelor, ci e o dificil\ [i aprig\virtute (ajutat\, fire[te, [i de noroc) care se pl\te[te. Pre]ulei e foarte mare, dar e o nebunie a-l refuza.“O institu]ie profitabil\Aap\rut nr. 1 al REVISTEI ROMÂNE DE CONSERVARE{I RESTAURARE A C|R}II, publica]ie de specialitateeditat\ de Biblioteca Na]ional\ a României. Ea se adreseaz\înainte de toate speciali[tilor, dar prezint\ interes pentru to]icei care iubesc lumea bibliotecilor, cu volume vechi [i noi,periodice [i fotografii, h\r]i [i gravuri, stampe [i pergamente.Directoarea revistei, Mariana-Lucia Nesfântu, ea îns\[i ocunoscut\ specialist\ în recondi]ionarea tip\riturilor [imanuscriselor, [i-a asigurat colaborarea unor autori cu experien]\în domeniu. Iat\ câteva extrase din sumar, edificatoare:Aurelian-C\t\lin Popescu: Evolu]ia conceptului de conservarea patrimoniului documentar, Doina Hendre Biro: Aspectelegate de conservarea c\r]ilor la Batthyaneum. Studiu de cazal unor lucr\ri din sala Temesvàry, Wolfram G. Theilemann:Conservarea preventiv\ în depozitul Arhivei Centrale aBisericii Evanghelice de Confesiune Augustan\ din România,Sibiu, Adriana Dumitran, Importan]a conserv\rii preventivea materialelor fotografice din Arhiva Istoric\ a Colec]iilorSpeciale, Florea Oprea, Restaurarea cernelurilor [i miniaturilor,Claudia Condruz, Interven]ie conservativ\ asupra unuiincunabul de secol XV, Cristina-Camelia Ghi]escu, Conservarea[i restaurarea unor stampe de epoc\ din colec]iile MuzeuluiOlteniei etc.Demn de remarcat este faptul c\ lansarea noii publica]iia avut loc în cadrul celei de-a XII-a edi]ii a Zilelor BiblioteciiNa]ionale a României, care a cuprins, printre altele, unsimpozion dedicat lui Constantin Noica (moderator: Ion DanErceanu). La simpozion, deschis de Elena Tîrziman, directorgeneral al Bibliotecii Na]ionale a României, au mai luatcuvântul Theodor Paleologu, Constantin Vi[inescu, SorinVieru, Aurelia Mihailovici, Nicolae Noica, Sebastian Grama,I.C. Rogojanu, Alexandru Lancuzov [i mul]i al]ii, inclusiv– surpriz\ pl\cut\ pentru Cronicar – colegii no[tri Sorin Lavric[i Alex. {tef\nescu.Biblioteca Na]ional\ a României este în momentul defa]\ una dintre cele mai active [i mai profitabile (din punctde vedere cultural) institu]ii ale ]\rii.CronicarTalon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .abonament trei luni (13 numere) - 50 leiabonament [ase luni (26 numere) - 96 leiabonament un an (52 numere) - 195 leiAbonamenteNume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .România literar\~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media! ~n acestscop, v\ rug\m s\ completa]i [i s\ trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L.,str. Pictor Hârlescu, nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: (021)-255.19.18, (021)-255.18.00.Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.Pentru institu]iile bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\complet\.Pentru abona]ii din ]ar\ [i din str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamentedirect la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia Românialiterar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.