Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

e v o c a r e„Este ceva ce poate p\rea [i urît [i frumos, [i simetric[i asimetric”, dar, sublinia Dinu, „aici Brîncu[i d\ form\devenirii întru fiin]\”, sintagm\ pe care o abordase demai multe ori în discu]iile cu mine [i în primii ani, darmai ales cînd traduceam eu scrierile marelui dirijorWilhelm Furtwängler în a c\rui gîndire despre muzic\[i interpretarea ei întîlneam mul]i termeni cu substratfilosofic.Una din deplas\rile mele la P\ltini[ am facut-o cuTrabantul meu pe care l-a condus Gabriel Liiceanu.Era prin anii 1975-1976. Dinu era foarte bucuros devizita pe care i-o f\ceam. Mi-a r\mas în minte respectul[i o anume sfial\ pe care le manifesta Gabriel în discu]iilecu Noica. Dinu ]inea s\ afle cît mai multe detalii din[antierul de lucru al lui Gabriel, era mentorul vizibilpreocupat ca Gabriel s\ progreseze în toate cît mai rapid.La un moment dat s-a abordat o tem\ ce-l obsedape Dinu: Institutul de Studii Sud-Est Europene [i aducerealui Mircea Eliade la conducerea acestuia. Eu – impresaruldin mine – interveneam de ori de cîte ori mi se p\reac\ ar fi o chestiune de organizare, ca s\ se împlineasc\o idee a lui Dinu, de pild\, legat\ de proiectul „culelor”,al [colilor în care s\ se creeze un curent de comunicare[i stimulare reciproc\ între participan]ii la urcu[ul pepanta culturii [i a filosofiei. Acum i-am propus lui Dinus\ vorbesc cu Nicolae Drago[, care-l pre]uia sincer peNoica, s\-i aranjeze o întâlnire cu Cornel Burtic\, învremea aceea un personaj mai deschis în a mi[ca uneleproiecte. {tiu c\ întîlnirile au avut loc [i cu Drago[ [icu Burtic\. Nu mai [tiu care a fost rezultatul.Noica era un adev\rat magnet. Întruna veneau laP\ltini[, fie [i numai pentru pu]ine ore cu Noica, oamenicu profesii foarte diferite [i din toate col]urile ]\rii. Îisunt recunosc\toare doamnei dr. Lucia Dimitriu [idomnului Andrei Dimitriu c\ mi-au oferit cîteva dintrefotografiile pe care le-au f\cut odat\ cînd m\ aflam [ieu acolo. Am ales, spre publicare, dou\ dintre acestea.Una cu Noica, Andrei Dimitriu [i Vespasian Lungu dela Br\ila, pictorul minuna]ilor bizoni (care se v\d înfundalui fotografiei) de pe scara care ducea spre odaiade nici 9 m 2 în vili[oara s\r\cu]\ [i pu]in înc\lzit\ culemne, unde i se d\duse voie lui Noica s\ se a[eze. Încealalt\ fotografie, al\turi de Noica st\ pictorul „Bizoniei”Vespasian Lungu, doamna prof. Cog\lniceanu de laBr\ila, eu [i doamna dr. Lucia Dimitriu. În alte poze sunt[i dou\ personalit\]i medicale venite de la Timi[oara(prof. dr. L\z\rescu) [i Lugoj (dr. Radu C\t\nici).Cînd nu ne întîlneam sau nu vorbeam la telefonmai mult\ vreme, primeam de la Dinu cîteva rînduri, fieîntr-o scrisoare sau pe o ilustrat\. Acestea, împreun\cu dou\ înregistr\ri pe reportofon ale unor ore de sf\tuial\cu Dinu, pe cînd finisam traducerea scrierilor despremuzic\, sunt de neatins în scrinul din dormitorul caseimele.Public doar cîteva din dialogurile noastre, r\mase peaceste casete alterate de trecerea anilor. Le-am ales dincele referitoare la Faust. Ce-am rostit fiecare s-a descifratcu mare greutate [i cu ajutorul doamnei Raluca [i aldomnului Marius Br\t\[anu, c\rora le exprim gratitudineamea.Sunt discu]ii purtate prin anul 1986 sau prim\vara1987 în cantina-restaurant de la P\ltini[.M\ întorsesem cu so]ul meu, dirijorul Horia Andreescu,de la Schwerin, unde el era o permanen]\ înc\ din anul1979. V\zusem un spectacol Faust I [i II regizat excelentde Christoph Schroth. Mefisto era interpretat de o femeiefascinant\, Lore Tappe.Noica nu credea c\ se poate juca pe o scen\ de teatruFaust II. Îi explic regia desf\[urat\ pe trei planuri înorizontal\ [i trei planuri în vertical\. Noica r\mîne lap\rerea lui. Dar adaug\: „I-ar trebui o scen\ vast\, unecran, cinematografia. Marii creatori au puterea astaprofetic\ de natur\ s\-[i trimit\ opera spre o tehnic\artistic\ de interpretare care nu poate fi atins\ prinmijloacele epocii în care tr\iesc ei. Redarea lui FaustII are necesitatea care a devenit azi un lucru curent: dea ecraniza anumite scene. M\ întreb, cum altfel decîtcu un ecran s\ redai toate figurile acelea mitologice, chiarMefisto, a[a cum se petrec lucrurile în actul al III-lea.Reu[ita ca spectacol o pot în]elege. Dar receptivitateamesajului lui Faust f\r\ text n-o cred. Un Thales? Gîndirealui aplecat\ spre filosofie? Figurile mitologice carereprezint\, în definitiv, mult mai mult decît în realitate,toate avînd cîte o semnifica]ie? Faust II nu se poateîn]elege f\r\ o lectur\ atent\”...„Faust II trece ra]iunea mai adînc\ pe seama diavolului[i pentru el p\streaz\ doar intelectul. Intelectul se opre[teîn fa]a ira]ionalului, pe cînd ra]iunea nu se sperie, ciîncearc\ s\ integreze ira]ionalul. Intelectul r\mîne blocatîn fa]a paradoxului.”Noica vrea s\ afle dac\ accept ideea c\ în Faust IIMefisto [i nu Faust conduce totul. Eu r\spund evaziv. Îlv\d pe Mefisto ca pe un ispititor, un stimulator, dar nuca pe un ini]iator [i împlinitor de ]eluri.Eu îl întreb pe Noica ce loc acord\ Goethe moralului?Noica: „Nu exist\ moral\ la autorii mari”. Eu r\mînsurprins\. Noica: „Tot ce e moral e modelare... Moralae aproape un dans pe sîrm\, fiindc\ la cel mai mic pasgre[it te pr\bu[e[ti.”Trecînd la lumea noastr\, Noica spune c\ etica actual\se pr\bu[e[te. Se gone[te dup\ o exactitate goal\, lipsit\de adev\r.Tot el spune c\ i-a pl\cut foarte mult pre[edinteleFedera]iei Interna]ionale de Fotbal, într-o situa]ie în carese dubita asupra unui offside v\zut de un arbitru lacampionatul mondial. S-a pus problema ca arbitrajuls\ se fac\ cu un computer, dar acel pre[edinte a spusc\ este omenesc s\ gre[e[ti [i „s\ l\s\m fotbalul s\ r\mân\o întreprindere uman\ [i nu controlat\ de ma[ini”.{i în muzic\, marele dirijor Furtwängler se opuneunei exactit\]i neatente la sens [i care nu sluje[te adev\rului.Noica: „Adev\rul nu poate fi f\r\ exactitate, pe cîndexactitatea poate fi f\r\ adev\r [i aici intervine mefistofelicul.Lumea lui Goethe e deja lumea secolului XX, care acrezut în exactitate [i p\]e[te ce p\]e[te. A crezut c\ poatera]ionaliza totul, dar acum, cînd oamenii [tiu c\ nu[tiu, intr\ în smerenie.”Eu intervin [i spun c\ de aici o putem porni [i înspremuzic\. Cîntat exact nu înseamn\ neap\rat binecîntat.Noica: „A[ vrea s\-l întrebi o dat\ pe Horia cum î[iexplic\ el c\ un Bach prost cîntat e totu[i un Bach.”Eu: „Furtwängler consider\ [i el c\ la compozitoriimari structurile sunt atît de limpezi, esen]a este atît declar conturat\, încît nu se poate distruge chiar totul cuo interpretare mediocr\. Tot Furtwängler spune c\ e multmai la îndemîna interpre]ilor s\ cînte bine un Ceaikowski,un Chopin, dar mult mai greu un Beethoven”.Noica: „Un Eugen Ionescu prost jucat r\mîne prostjucat, pe cînd un Shakespeare jucat de amatori e Shakespeare”.Eu: „Crezi cu adev\rat asta?”Noica: „Da, [i de aici primatul regiei din secolulnostru asupra textului, [i asta m\ sup\r\”.„În muzic\”, adaug eu, „[i mie, ca vechi meloman,mi se pare c\ deseori regia î[i arog\ azi o dominan]\ înspectacolele de oper\, nu numai în cazul celor ale unorcompozitori contemporani, lucru care a[az\ muzica [isensul libretului într-un total con de umbr\ [i de neîn]elegere”.Noica: „La muzic\ a[tept r\spunsul marilor interpre]i,fiindc\ sim]i altceva acolo. {i totu[i: chiar [i Beethovenare nevoie de cuvînt, de sens dat prin logos, Wagnerare nevoie de tot, de spectacolul total, de o sal\, de oscen\ special\ [i de aceea îmi pare c\ pierde teren. Pecînd la Bach n-ai nevoie de figurativ. Cu Beethovenîncepe dec\derea din cer. Pîn\ atunci muzica ]inea delegend\, totul ]inea de buna strîmb\tate a orient\rii c\treceva. Asta am vrut s\ spun eu [i n-am reu[it destul debine. Ne trebuie o nou\ strîmb\tate... C\ut\m s\ substituimancorarea în cer cu exactitatea... Nebunia cruciitrebuie s-o înlocuim tot cu o nebunie. Este destul s\ onumim nebunia fiin]ei. Totul e de[uchiat. Devenireanoastr\ nu e liniar\. Aici e r\fuiala mea cu Goethe.Devenirea mea este c\tre fiin]\, este întru fiin]\. Devenireae o devenire, nu de natur\ s\ lase lucrurile acolo undesunt: Goethe spunea „keimendes Ewigsein”...De[i m-am familarizat, mai ales de la dirijorul [igînditorul Furtwängler, cu ideea devenirii în muzic\,sunt tulburat\ de cele ce am auzit. Ne apropiem [i deOedipul enescian, de corul antic [i m\ simt [i mai tulburat\de rezervele lui Noica.Caut s\ ne îndrept\m spre artele plastice [i-l întrebpe Noica: „{i se pare bine reprezentat\ plastic aceast\idee a devenirii la Brîncu[i, în Coloana infinit\”?Noica: „Da [i [tii de ce? Fiindc\ ultimul moduleste deschis.”Dinu Noica, atît de doritor de schimbare, de devenireaîntru spiritualizare a omului, n-a mai apucat nici schimbarea,iar devenirea întru spiritualizare a omului nu cred c\o va întrez\ri nici genera]ia mea [i nici cea care urmeaz\.Dac\ a]i [ti cît de puternic credea Noica înzestrea spiritual\ a ]\rii acesteia [i în for]a de a men]ine„s\geata înspre cer”...Corina JIVAAndrei Dimitriu, Constantin Noica,Vespasian Lungu 17România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009