Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

i s t o r i e l i t e r a r \România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200918DE NUMELE lui Ion Creang\ se leag\ debutullui N. Iorga în critica literar\, în anul 1890,imediat dup\ absolvirea Facult\]ii de Litere aUniversit\]ii din Ia[i, parcurs\ de precocelesavant, cum se [tie, în timp record: între 27septembrie 1888, data înscrierii, [i 19 decembrie 1889,momentul sus]inerii licen]ei. Succesul acesta r\sun\tor,care a uimit realmente lumea intelectual\ din capitalaMoldovei, avea s\ fie umbrit de moartea fabulosuluipovestitor, la înmormântarea c\ruia a ]inut s\ fie prezent[i tân\rul de dou\zeci de ani. La pu]in timp dup\ aceea,N. Iorga î[i începe lunga [i prodigioasa carier\ în alescrisului, propunându-[i s\ atrag\ aten]ia asupra sa, princel pu]in dou\ atitudini cu tent\ polemic\: întâi, abordareazonelor plutind în incertitudine ale literaturii vremii,în care se sim]ea nevoia unor rea[ez\ri, a unor sistematiz\ri,dup\ severa revizuire junimist\, temperat\ între timp,iar Creang\ reprezenta un asemenea subiect suspendat,amânat, ]inut în rezerv\, poate [i pentru c\ opera sa,risipit\ în paginile „Convorbirilor literare”, nu fuseseadunat\ într-o carte; apoi, sus]inerea unor opinii sensibildiferite fa]\ de cele curente, prin deschiderea larg\ aferestrelor comparative c\tre literatura european\, înpreajma c\reia literatura noastr\ la acel moment p\reacomplexat\, nedeslu[it\, lipsit\ de pregnan]a unororient\ri clare.Spre o „critic\ [tiin]ific\“De[i sim]ise generozitatea junimi[tilor A. D. Xenopol[i {t. Vârgolici, pe tot traseul studen]iei sale rapide,Iorga porne[te la drum cu convingerea c\ va devenivizibil doar dac\ va lua distan]\ fa]\ de ac]iunea critic\a lui Maiorescu, devenit\ fapt istoric. Astfel, în chiarprimul articol ap\rut în jurnalul „Lupta” (al junimistuluiGheorghe Panu), el se apleac\ asupra piesei N\pasta deI. L. Caragiale, v\zut\ ca „un studiu psihologic superior”,„printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice…[i ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris [i s-a gândit mai mult decât la noi” 1) . Interesant este c\ înacest debut publicistic, Iorga face o prim\ incursiunede prob\ în „zugr\virea” psihologiei ]\ranului în literaturanoastr\, aducând vorba de „nuvelistul popular alConvorbirilor”, Ion Creang\, [i de personajul s\uemblematic, Mo[ Nichifor, „autoritatea nediscutabil\în materie de via]\ [i gândire ]\r\neasc\” 2) , cu totuldeosebit de psihologia burghezului, a or\[eanului saua artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate înarticolele urm\toare, unde humule[teanul devinereper în dezvoltarea voca]iei exegetice. E men]ionatîn articolul referitor la Eminescu [i edi]ia Mor]un, undeCreang\ devine termen de compara]ie pentru proza F\tfrumosdin lacrim\ [i semnificarea optim\ a termenuluide „poveste” 3) . Iar\[i este evocat Creang\, al\turi deAlecsandri [i Eminescu, atunci când Iorga focalizeaz\meritele Junimii [i ale autoritarei sale reviste în statornicirealimbii române culte, echivalent „bunului sim] în literatur\” 4) .Ca amplitudine, studiul dedicat special lui Creang\ 5) ,marcând debutul râvnit în „Convorbiri literare”, poatefi considerat cel mai elaborat, mai ambi]ios, dar [i maipolemic al perioadei începuturilor, fiind totodat\întâia analiz\ asupra operei viitorului mare clasic român.N. Iorga propune câteva demersuri importante, toate denoutate în epoc\, [i anume: s\-l scoat\ pe Creang\ dinsfera minor\ a anecdoti[tilor, pe seama c\rora se amuzaucopios junimi[tii la seratele lor; s\ promoveze opera luiCreang\ drept una „de o însemn\tate capital\ pentrucercet\tori”, esen]ial\ pentru cunoa[terea identit\]iiromâne[ti; s\ i se recunoasc\ acestuia profunda originalitate,atât ca tr\ire autentic\ a tradi]iei, cât mai ales în evolu]ialimbii literare; în sfâr[it, s\-l treac\ dincolo de „zidulN. Iorga,primul exeget al lui Ion Creang\chinezesc al lipsei de cultur\ mai înalt\“, spre a-l integracum i se cuvine, ca [i pe Eminescu, creativit\]ii europene[i universale, existând în acest sens motiva]ii destule.Pentru reu[ita ofensivei pe atâtea fronturi, autorul recurgela modalitatea criticii [tiin]ifice a lui Émile Hennéquin[i la teoria sa inspirat\ din H. Taine, de a deduce caracterul,esen]a uman\ a unui artist, din studierea mediului încare a tr\it [i [i-a expus talentul (influen]e fizico-sociale),f\r\ a spune prin asta c\ artistul e un rezultat exclusival „junglei” în care tr\ie[te, ci dimpotriv\, el însu[idetermin\ acest mediu, îl creeaz\. Cele patru capitoleale studiului au ca tematic\: determinarea cauzal\ a„senza]ionalului” memoriei la Creang\; felul de a povesti[i inspira]ia prozei sale; humorul; portretul [i filosofiade via]\.Artist „senza]ional”Iorga î[i explic\ în alt\ parte modalitatea de lucru,în transpunerea „noii critici” aflate atunci în voga epocii:„Artistul trebuie s\ fie deosebit în acela[i timp [i superiormediului; a doua însu[ire singur\ nu-l constituie ca atare.Acuma, aceast\ fire deosebit\, care se cheam\ artist,formeaz\ o societate nou\ prin ac]iunea sa, o societateasem\n\toare cu dânsul singur. El e un sâmbure în jurulc\ruia individualit\]i r\zle]e din acele corpuri socialeca [i din al s\u se adun\ pentru a face un corp nou.”(subl. aut.) 6) . În acela[i articol, redactat concomitentcu acela despre Creang\, teoria hennéquian\ îi pareînrudit\, dac\ nu cumva sugerat\ de teoria eroilor alui Thomas Carlyle, „inova]ia fiind c\ aicea cei c\zu]idin cer, luceferii trime[i de sus pentru a lumina caleaomeniei, sunt arti[tii” 7) . Conceptele de mediu, condi]ionare,caracterul însemnat al artistului, spirit de reac]iune,impresionism - intr\ în ]esutul interpret\rii critice laIorga, acesta punând în pagin\ mult\ erudi]ie [i trimiterila literaturile francez\, rus\, german\, englez\ sau italian\,care atest\ ardoare comparatist\, nu tocmai favorabil\pentru literatura noastr\, la momentul 1890.„Critica [tiin]ific\” ofer\ un veritabil poligon deîncercare pentru Iorga, spirit aplecat spre rigoare [iexactitate analitic\, dar asta nu înseamn\ c\ el renun]\la anumit\ pruden]\ în aplicarea metodei, lucru deobservat chiar în studiul despre Creang\, unde surprindeînc\ de la început includerea „scriitorului energic [ivioi” în paradigma temperamentelor senza]ionale. Spredeosebire de „imaginativi” sau „sentimentali”, carepornesc de la idei abstracte în rodirea imagina]iei,memoria lui Creang\ îl însereaz\ unei categorii „deordine senza]ional\” în creativitate, datorit\ – credeIorga – unei sanguinit\]i cu totul deosebite în sferacerebral\, aceasta fiind cea care determin\ abunden]asenzorial\: „el vede admirabil; faptele care trec pedinaintea ochilor lui glume]i î[i pun adânc pecetea înmasa creierilor lui, sc\lda]i de un sânge îmbiel[ugatîn globule (!), [i urma l\sat\ nu se mai [terge niciodat\.În orice moment, Creang\ poate dispune de dânsa; ea,senza]ia, i se prezint\ înainte cu bog\]ia ei de culori [il\murirea de contururi, gata s\ ieie trup supt condei” 8) .Secven]a acesta, de care Iorga se va amuza mai târziu,ca de o aventur\ de tinere]e, relev\ un mod strict cauzalde aplicare a [tiin]ei la cazul robustului ]\ran coborâtdin mun]ii Neam]ului, vecin\ cu întocmirea unei fi[eclinice, în stare s\-i explice talentul: Creang\ a acumulatun imens material senzitiv, care începe s\ se reverse subforma unor „icoane” a[ternute pe hârtie; dominan]aconcretului v\de[te „o mare îmbel[ugare de via]\”,dar [i pu]in\tate, ariditate de idei generale. „Nicitipuri abstracte, deci, nici intrig\ ideal\ în nuvelele luiCreang\: pretutindene carne vie [i lucruri pip\ite” 9) ,remarc\ Iorga, mul]umit c\ a desprins o concluzie totu[itemperat\, în ton cu modalitatea critic\, f\r\ ca ea s\sune strident în urechile contemporanilor.„O capodoper\ de humor”Senza]ionalul este îns\ o tr\s\tur\ cu „dou\ fe]e”:una trimite la senza]ia pur\, perceput\ sim]ual, direct lasurs\; cealalt\, se refer\ la efectul [ocant, contrariant alscriiturii cu exces de concret. Intervin aici alte dou\însu[iri ale talentului lui Creang\: întâi, imunitatea lainfluen]e str\ine, la tendin]e din afar\ (urmare a pu]in\t\]iilecturilor cosmopolite), care s\-i fac\ r\u, s\-i abat\aten]ia „natural\” de la firea profund\, de la elementaritateapoporului român; în al doilea rând, imagistica s\rac\,f\r\ lux de compara]ii, descrieri de natur\, podoabemetaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudiniîl livreaz\ cu brio în centrul teoriei specificului etnic,insinuat\ de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu unmaterial destul de generos la dispozi]ie.Iorga este cel ce realizeaz\ prima analiz\ a umoruluilui Creang\, provenit din deformarea, dilatarea lumii,îngro[area anumitor tr\s\turi, „p\rtenirea uneia dinînsu[iri”, menit\ s\ duc\ spre „o aparen]\ monstruoas\” 10) ,dar – lucru interesant – râsul nu devine scop în sine,ci decurge dintr-o lume îndelung privit\, scotocit\ îndetaliile ei „supt unghiul ridicolului”, în contrast cutonul serios, cump\tat al relat\rii. Or, tocmai aceast\duplicitate – naratorul serios / limbajul humoresc alpersonajelor – devine suportul de noutate descoperit deIorga în proza lui Creang\, fapt ce-i permite s\-l situezeîn prim-planul literaturii noastre moderne: „Nici unuldin humori[tii no[tri moderni n-a avut ca dânsul darulînn\scut de a lega la un loc, într-o capodoper\ de humor,limba cea mai comic\ posibil\ în care un singurcuvânt pus bine e de ajuns ca s\ produc\ impresia dorit\de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adus\ realit\]iipentru a deveni ridicul\” 11) . Întreg demersul exegetictinde spre o atare concluzie: „rezumat al chipului de afi al ]eranului român”, Creang\ e un „original”, un„fatalist”, cu idealul „în trecut”, fiind „tr\it mai aproapede popor”. Astfel, prima cercetare a operei humule[teanuluideschide câteva piste importante de situare în orizontulliteraturii de la noi [i de aiurea: pe de o parte, Creang\rezum\ felul de a fi al ]\ranului, sugerând un modelautentic [i plauzibil dimensiunii etnice, specificuluiautohton, concepte de care Iorga va face caz mereu maiap\sat în anii urm\tori; pe de alt\ parte, el merit\ s\fie integrat unei opera]iuni comparatiste, deoarecerezoneaz\ cu o viziune, cu un mod de abordare în registrudistan]at a lumii, prezente la marii fantezi[ti, la mariif\uritori de universuri imaginare. Începuse, prudent, undemers asem\n\tor T. Maiorescu, în studiul „Literaturaromân\ [i str\in\tatea“ (1882), unde „nepre]uitul“Creang\ era adus în rând cu proza de sorginte popular\,„romanurile ]\r\ne[ti“, „cu un întreg curent algustului estetic în Europa“ (Kotzebue, Alarcon, Heyse,George Sand, Flaubert, Turgheniev, Dickens, FritzReuter). La rândul s\u, Iorga vine s\ consolidezeacest relief, punând pe autorul lui Harap-Alb în conexiunecu J. Swift, E. Zola, Turgheniev, Armand Silvestre,Rollinat, A. de Lamartine, Ch. Dickens, Dostoievski,J. Addison, Jean-Paul Richter, pleiad\ select\ de a c\reicompanie cariera interpretativ\ a lui Creang\ nu se vamai desp\r]i de acum înainte.Creang\ al\turi de RabelaisÎn câteva din articolele aceleia[i perioade numelelui Creang\ – „unul din pu]inii no[tri oameni de valoare