Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

l i t e r a t u r \încovoiate. Odat\ orbit [i doborât la p\mânt, bursucii audat n\val\ pe el [i cu fer\straiele agere ale f\lcilor lorpofticioase l-au ron]\it pân\ la ultimul oscior [i soz deaur, de nu a mai r\mas, în câteva momente, nici o urm\din falnica jivin\ c\zut\ din cer.Când totul s-a ispr\vit, la acela[i semnal al copilului,ulii s-au în\l]at [i au pierit ca s\ge]ile aprinse în negurac\l\toare de deasupra p\durii, iar bursucii s-au destr\matasemenea unui abur în h\]i[urile ferite [i întunecate ale ei,pe unde-[i aveau s\pate vizuinile. B\ie]elul i-a surâs cuîn]eles lui Anghel Furcil\, scotocindu-l pân\ în adânculsufletului cu ochii lui cura]i [i fosforescen]i [i, f\r\z\bav\, cum îi era apuc\tura, s-a f\cut, [i el, nev\zut…Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcil\ s-aadunat cu chiu, cu vai din ]\rân\ [i, sprijinindu-se în ciomag,s-a sculat în capul m\dularelor. Acestea îl dureau toate,de parc\ i-ar fi fost zdrobite cu maiul. {iroiau apele de peel ca-n miezul verii când ie[ea de la sc\ldat din Dun\re. Desus pân\ jos era negru de praful înmuiat [i lipicios în carez\cuse, iar hainele îi fluturau zdren]uite pe trup, de credeaic\-i o sperietoare. În schimb, inima [i-o sim]ea despov\rat\,ca [i când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar,pârdalnica îi d\dea zvâcnete r\spicate de întremare [i debucurie ascuns\. Gata, sc\pase ca prin urechile acului [i dinaceast\ mare [i nemaiîncercat\ cump\n\. Via]a i se deschidea,înainte ca un dar pre]ios, [i-i era recunosc\tor celui de susc\ fusese din nou cu el.Dup\ ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai arsde coborât prin p\dure [i de dus la ci[meaua lui Tric\. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe undevenise în zori, [i nu s-a mai oprit pân\ acas\…Muiere-sa, Ghina, împreun\ cu copiii, înc\ de diminea]\,dup\ c\ut\ri disperate prin cas\ [i magazie, prin curteadin dos [i prin gr\din\, prin sat, pe malul Dun\rii [i pedeal la gropile de p\mânt, neg\sindu-l în nici un loc, îld\duser\ disp\rut. Ab\tu]i, f\r\ pofta de a mai scoate uncuvânt, de parc\ s-ar fi d\râmat cerul pe ei, cotrob\ir\prin odaia unde el î[i f\cuse veacul, slu]it de suferin]a ne[tiut\,[i în care nu mai intraser\ de un an. Un indiciu cât deneînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma.Iar surpriza nu s-a l\sat a[teptat\ prea mult. Sub salteauapatului au descoperit dosit\ cârpa curat\ de in cu solzii deaur înfâ[ura]i în ea. {i-atunci, ne[tiutori, ului]i, neducânduiprea mult nici glagoria, s-au apucat s\-i arate în toatep\r]ile, la cine se nimerea, poate-poate i-o l\muri careva,ce era cu ace[tia.Vorba c\ Anghel Furcil\ ascundea ce ascundea, s-aîntins din gur\ în gur\ ca molima. Odat\ prins\ din zbor,aceasta a fost despicat\ în paisprezece, r\sucit\ în toatechipurile, apoi înflorit\ zor-nevoie mare, dup\ felul [imeteahna fiec\ruia, [i aruncat\ mai departe, încât, la primastrigare, vestea a p\rut una gogonat\, ba mai mult, chiar odr\covenie de necrezut. De aceea, cei c\rora le-au sfârâitc\lcâiele [i s-au înghesuit s\ vin\ [i s\-i vad\ cu ochii lor,le-au cerut, clipind b\nuitori, nelini[ti]i, s\ fie l\sa]i s\ iasolzii în palm\ [i s\-i pip\ie pe îndelete, cu toat\ luareaaminte.Numai astfel , ziceau ei , puteau s\-[i dea, în clar,cu presupusul despre provenien]a acestora...Apari]ia lui în faptul serii a aprins satul. De mare cese stârnise vâlva, h\uiau uli]ele pe unde trecea. Cum prindeaude veste c\ se apropie, câinii [i celelalte dobitoace, cât [ior\t\niile de prin cur]i porneau s\ se zbuciume pe limbalor, de ]i se ridica p\rul m\ciuc\. A]â]at\, curioas\, lumea– cu mic, cu mare -, se c\]\ra pe garduri [i prin pomii dela strad\ sau ie[ea buluc la por]i, cu gura c\scat\ [i ochiizgâi]i cât luna plin\ care taman r\s\rise peste dealul dinspreBugeac, s\ nu-l scape. Neam de neamul lor nu tr\iser\ [inu v\zuser\ a[a ceva. Cu inimile f\r\ s\ le mai dea ascultare[i genunchii tremurând, halucina]i de-a binelea, [i-au scuipatîn sân [i [i-au f\cut m\runt cruce, i-au închinat [i pe copiipe cre[tet [i au blodogorit în gând, imediat, Tat\l Nostru.Se în\sprea în to]i o nedumerire grea întocmai celei carese petrece doar în vise.Anghel Furcil\, înzdr\venit pe de-a-ntregul, chipe[ caun fl\c\u, vioi [i cu chef, s\lta de pe vârful unui picior pealtul, abia atingând p\mântul, ajutat de un ciomag cutotul [i cu totul de aur, care scânteia, în b\taia lunii, uimitor.La pu]in timp dup\ asta, unii se jurau pe ochii din cap, c\în salturile sale, el se mai folosea [i de o pereche de aripialbastre. Acestea înv\p\iau aerul neclintit al înser\rii cu unnimb transparent în spatele s\u [i nu la to]i le era dat s\ levad\. Al]ii, cu privirea mai ager\, sus]ineau cu înfocare una[i mai [i, c\ pe sub ]oale, pe trupul lui, z\riser\ unduinduse[i str\fulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaivasolzi tot din aur curat. F\cute ferfeni]\, hainele îi r\spândeauo mireasm\ reav\n\ de vie înflorit\, z\p\cindu-i [i mair\u cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântecpe care nu-l mai auziser\ vreodat\ în gur\ de om. P\rea anu fi un cântec p\mântean, ci unul îngeresc, din alt\lume, atât de minunat [i de neobi[nuit r\suna.Pe cerul limpede [i adânc, luna viscolea din plin o lumin\alb\, str\lucitoare, ce se r\sfrângea ireal\ pe chipuri. A[ac\ nimeni dintre martorii acestei întâmpl\ri, nu puteau s\se în[ele în vreun fel de cele v\zute [i auzite…(Fragment din volumul în lucru,Lumina îndep\rtat\ a fluviului)N. Iorga,primul exeget al lui Ion Creang\(urmare din pag. 19)Opera lui Creang\ permite, dup\ N. Iorga, periodizareaîn dou\ etape creatoare, descriind o evolu]ie în felul dea contura psihologii, din gesturi [i vorbe cu tâlc. Amintirileproduc un reviriment [i un apogeu remarcabil, „plin deexpresii locale, dar de o perfect\ sinceritate neme[te[ugit\,de un pitoresc spontaneu”, dublat\ de „o rar\ autenticitate]er\neasc\”, ceea ce alc\tuie[te „o larg\ fresc\ rural\” 24) .În câteva pagini, Iorga fixeaz\ locul lui Creang\ în „biruin]a”Junimii, de[i nu poate trece cu vederea amenin]area dea „se pierde între povesta[i”. Re]inem ambi]ia exegetuluide a stabili, din câteva tr\s\turi, efigia unei personalit\]i([i-a exersat aceast\ predilec]ie în Oameni cari au fost,adev\rat\ colec]ie de medalioane), imaginea unei vie]i,a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numimast\zi efortul de „scanare” a liniilor definitorii – ceea cear însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocarede nuan]e, portretistic\, în sens c\linescian.Critic dogmatic, cu abuz de erudi]ie, uneori redundant\,irespirabil\, Iorga poate fi considerat un pionier alimagologiei moderne, unde conteaz\ modalitatea de aconcentra frânturi aparent disparate dintr-o existen]\,armonizate într-un concret „virtual”. Iat\ un asemeneaexerci]iu evocator de imagine, în grafie focalizat\,esen]ializat\: „Închipuirea puternic\ a fiului de ]eran desupt muntele Neam]ului, pe care n-o stricaser\, [i n-oputuser\ m\car amesteca, anii de [coal\, ucenicia deseminariu, rostul bisericesc [i ocupa]ia zilnic\ [i, pu]in[i silnic\, la [coala lui primar\, iscode[te scenele, dehumor...”E. Lovinescu n\zuia la „defini]ii” date scriitorilor, G.C\linescu închipuia fic]iuni pe seama lor, iar mai nouN. Manolescu vrea s\ surprind\ „imaginea” unui autor,adic\ sinteza întregii sale recept\ri critice. Tehnica de acrea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist allui N. Iorga, inclusiv în pagina c\r]ilor sale de istorie,unde vrea mereu s\ învie trecutul din câteva date cronic\re[tisau izvodite din documente, s\ ofere „icoane” desprinsedin fream\tul petrecerii lumii, aici stând farmecul s\-ispunem „vizionar” al expresivit\]ii acestui prodigiosciclop al bibliotecilor. Creang\ a reprezentat un argumentîn acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construitedin fiori na]ionali, cât [i în pasiunea de a [lefui realit\]ifinite, obiectivate, decuplate de conjuncturi [i fulgura]ii.Aproape uitat\ este o pies\ de teatru scris\ de istoricultotal în 1927, plecând de la povestea cunoscut\ Fata babei[i fata mo[neagului, publicat\ exact cu cinci decenii înurm\ 25) , devenit\ acum „legend\ dramatic\ în 5 acte” 26) ,oper\ destinat\ teatrului popular înfiin]at în cadrulLigii Culturale patronate de Iorga. Citit\ azi, dincolo deaerul desuet, de tenta u[or pitoreasc\ [i moralizatoare, seremarc\ lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care estescris\ piesa, diferit de cel al lui Creang\, de[i la fel de„cult”, de pre]ios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorgaî[i impune [i aici o limb\ a sa proprie, care se vrea autentic\,fiind în realitate artificioas\, lipsit\ de verv\ imaginativ\.N. Iorga r\mâne primul mare exeget care l-a consacratpe Ion Creang\ în clasicitate.Cristian LIVESCUNOTE1)N\pasta, în „Lupta“, VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890.Reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, edi]ie de deBarbu Theodorescu, EPL, Bucure[ti, 1968, p. 217-222.2)Ibid., p. 219.3)Eminescu. Proz\ [i versuri (ed. V. G. Mor]un), în„Lupta”,VII, nr. 1060 / 25 febr. 1890, reluat în N. Iorga,Eminescu. Edi]ie de Nicolae Liu, Ed. Junimea, Ia[i,1981, p. 39-46.4)Rolul „Junimei” în literatur\, în „Era nou\”, nr. 23/11 martie 1890, reluat în Pagini de tinere]e, I, p. 140-141.5)Ion Creang\, în „Convorbiri literare”, XXIV, nr. 3/1 iunie 1890, reluat în „Lupta”, nr. 1225 / 21 sept. 1890;v. Pagini de tinere]e, I, p. 201-209.6)Artic. Procesul mediului, în „Lupta”, nr. 1145 / 10iunie 1890, reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, II, p. 59[i urm.7)Ibid., p.60.8)Ion Creang\, loc. cit., p. 202.9)Id., p. 204.10)Id., p. 207.11)Id. p. 208.12)Anecdote populare, în „Lupta”, nr. 1151 / 17 iunie1890; reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 5-6.13)De la Vrancea, în „Lupta”, nr. 1174 / 15 iulie; 1179/ 24 iulie, 1184 / 29 iulie, 1190 / 5 aug. 1890, reluat în „Paginide tinere]e”, I, p. 280 [i urm.14)Pove[tile, în „Lupta”, nr. 1200 / 19 aug. 1890,reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 8 [i urm.15)Librairie Delagrave, Paris, 1920, p. 199 [i urm. Înantologie apar 11 balade [i cântece populare, 12 poe]i, dela En\chi]\ V\c\rescu pân\ la O. Goga, [i 26 prozatori,începând cu fragmente din cronicari, apoi C. Negruzzi [iI. Ghica [i terminând cu I. Br\tescu-Voine[ti [i HenriStahl (!). Între ace[tia, I. Creang\ ocup\ pozi]ia 15, întreI.L. Caragiale [i Dimitrie Anghel. De remarcat c\ în aceast\sec]iune apar texte eclectice, cum ar fi un discurs al lui M.Kog\lniceanu, un text filosofic al lui Vasile Conta, uneseu al lui Titu Maiorescu, pagini din jurnalul Reginei Maria,fragmente istorice de A. D. Xenopol [i N. Iorga (Revolu]iafrancez\ [i românii) etc. Antologia are aspect cultural.16)Milan Kundera, 73 de cuvinte, în „L’Art du Roman”,Gallimard, Paris, 1986. Trad. de Simona Cioculescu.17)Libr. Universitaire J. Gambert, Paris, 1925, p. 29 [iurm. Cartea reune[te 5 conferin]e sus]inute la Sorbona,de N. Iorga, „profesor la Universitatea din Bucure[ti,corespondent la Institutul din Fran]a, agreat la Sorbona”.Conferin]a „Patriarhalismul moldav [i transilvan la povestitoriiromâni între 1870 [i 1880” – formeaz\ sec]iunea II.18)Ibid., p.31.19)Id., p.49.20)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti. Introduceresintetic\. Libr\ria Pavel Suru, Bucure[ti, 1929, p. 164-165.21)Ibid., p.170.22)Iar\[i M. Kundera, op. cit.: „COMIC. Presupun c\toate lucrurile omene[ti au aspectul lor comic, care, înanumite cazuri, e recunoscut, admis, exploatat, în alte cazuri,voalat. Adev\ratele genii ale comicului nu sunt cele carene fac s\ râdem cel mai mult, ci cele care dezv\luie ozon\ necunoscut\ a comicului. Istoria a fost întotdeaunaconsiderat\ ca un teritoriu serios. Or, exist\ comicul necunoscutal Istoriei. Dup\ cum exist\ comicul (greu de acceptat) alsexualit\]ii.” (subl. aut.)23)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti contemporane.I. Crearea formei. Editura Minerva, Bucure[ti, 1986, p. 237[i urm.24)Ibid., p. 281-82.25)„Convorbiri literare”, XI, 1 sept. 1877.26)Placheta de 48 pagini a piesei a ap\rut la A[ez\mântultipografic „Datina Româneasc\”, V\lenii de Munte,1927.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200921