Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

a r t eRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200922PARCURG un aeroport – Tel Aviv, Ben Gurion– nem\surat de mare, în care tot mergândpe parc\ nesfâr[ite culoare [i benzi rulantenu-i întrez\resc cap\tul. Când m\ întâmpin\la ie[ire so]ul meu, venit mai demult, [i prietenidin lumea dansului de aici – Cora Benador,fiica scriitorului Ury Benador, prim\ balerin\[i partener\, cu ani în urm\, a lui Ioan Tugearu pe scenaOperei din Bucure[ti, cu so]ul ei Ghiuri [i Nadya Timofeeva,balerin\, maestr\ de balet [i directoare la Jerusalem CityBallet – [i le împ\rt\[esc celor din urm\ impresia creat\de urie[enia aeroportului, imi spun c\ toat\ lumea semir\ – „La o ]ar\ atât de mic\, un aeroport atât de mare!”Faptul se datoreaz\ num\rului foarte mare de turi[ti. M\voi convinge, în timp, mai ales la Ierusalim, deaceast\ realitate. Cora m\ întreab\ dac\ realizez undesunt? Nu, totul a fost prea nea[teptat. Nu pare verosimilc\ suntem în }ara Sfânt\. Un dar pe care l-am primit,f\r\ s\ fi înd\znit s\ îl cerem. Deci, un dar cu atât maimare.*Nadya Timofeeva ne duce cu ma[ina de la TelAviv la Ierusalim [i pe drum încerc s\ m\ familiarizezcu peisajul locului, cu totul aparte, extrem de pietros,vegeta]ia f\cându-[i parc\ loc cu dificultate printre pietremai mari sau mai mici, o vegeta]ie exotic\: palmieri,pini, m\slini, leandri [i ni[te tufi[uri cu flori m\runtemov, pe care le voi reîntâlni pe multe ziduri din Ierusalim[i voi afla c\ se numesc Bughenvilia.*Ierusalimul ni se face cunoscut de departe, ca o larg\panoram\, coco]at pe coaste stâncoase, cu caseleunele peste altele [i construit, la prima vedere, parc\numai din piatr\. Impresia nu se va schimba dup\ cevom intra în ora[, toate zidurile având aceea[i culoareocru pal a pietrei, ceea ce d\ o prim\ mare unitate de stilîntregului ora[. {i curând ne convingem c\ fa]adele suntchiar din piatr\ cioplit\ sau doar aparent\, adic\ dinpanouri de ciment cu suprafa]a exterioar\ zgrun]uroas\,ca a pietrelor. {i dac\ p\mântul este pietros, el va fiexploatat [i decorativ: în parcuri, printre pomi [i flori,troneaz\ pietre mari, neregulate, desprinse parc\atunci din munte. A doua caracteristic\ a ora[ului estesimplitatea majorit\]ii construc]iilot prismatice, marisau mici, arare ori cu elemente decorative, gen coloane,pila[tri sau arcade [i cu acoperi[uri plate, cu geamuripentru captarea energiei solare [i numeroase bazinecilindrice cu apa astfel `nc\lzit\ – o p\dure de cilindri.Acum, în octombrie e r\coare, ne spun localnici, doarpu]in peste 30 de grade Celsius. La severitatea formelorarhitecturale se adaug\ [i micimea ferestrelor, toate cugratii [i obloane, ultimele ap\rând de c\ldur\, primeler\spunzând, în bun\ parte, vie]ii tensionat a locului. Unloc [i un stat cu o istorie extrem de zbuciumat\, trimilenar\– regele David stabilise capitala la Ierusalim în anul1003 îH – [i o istorie recent\ la fel de zbucimat\. Istoriaveche ni se va dezv\lui, pe larg, la Muzeul de Istorie aIerusalimului, cea recent\ plute[te în aer.*Primul drum a fost c\tre Ora[ul Vechi, cu ziduriîmpresionante, care închid între ele locuri înc\rcatede istoria a trei dintre cele mai mari religii ale lumii –în ordinea ivirii lor, cea mozaic\, cea cre[tin\ [i ceamusulman\. Dar unele monumente sunt [i în afara zidurilor[i la ele poposim mai întâi: la Mormântul regelui David[i la Biserica Adormiri Maicii Domnului, al\turate, cao al\turare biblic\ a Vechiului [i Noului Testament.Psalmii lui David, prelua]i în Psaltirea cre[tin\, i-auinspirat lui Igor Stravinsky Simfonia Psalmilor, iar când,cu un an [i ceva în urm\, Ioan Tugearu a montat pe scenaOperei bucure[tene un spectacol pe aceast\ partitur\,nici m\car nu a visat c\ va poposi, nu peste mult timp,lang\ locul îngrop\rii acestui – între altele – marepoet, c\ruia îi pl\cea s\ [i danseze în cinstea lui Dumnezeu.Iar eu, cu doua zile înaintea plec\rii, pierdusem pe cinevadrag [i citisem, la priveghi, din psalmi, iar acum am citit,din nou, Psalmul 50 – în final p\râdu-ni-se c\ toateaceste lucruri se înl\n]uiser\ cu un rost abia descifrat denoi. Dup\ aceea, am stat mult la Biserica AdormiriiMaicii Domnului, locul unde fusese casa apostoluluiIoan, c\ruia Iisus, pe cruce, i-o încredin]ase pe mamasa: «Femeie, iat\ fiul t\u!» Apoi i-a zis ucenicului: «Iat\,mama ta!» Suntem în mijlocul unei mul]imi. Grupurileturistice conduse de ghizi nu îmi plac. Îmi plac celeconduse de preo]i, indifernt de confesine, care, odat\intra]i într-un l\ca[, oficiaz\ împreun\ cu tot grupul omic\ slujb\. Acesta e modul potrivit de a te purta într-unastfel de loc. Noi, la început, am fost singuri. E bine [ia[a.*Dup\ ce am intrat în Ora[ul Vechi din Jerusalem,cum spun localnicii, pe Poarta Jaffa, prima biseric\ carene-a ie[it în drum a fost Biserica Armeneasc\. Era slujb\,sus]inut\, alternativ, de dou\ grupuri de preo]i, a[eza]iîn dreapta [i stânga altarului. St\m pe scaunele de pemargini [i privirile îmi sunt atrase în primul moment demul]imea de candele, care atârn\ din tavan ca ni[testalactite [i de altarul somptuos, dup\ care alunec\ peo scen\ mare, pictat\ pe peretele de deasupra unui stâlp:o scen\ adesea reprezentat\ în pictura exterioar\ dinnordul Moldovei, Arborele genealogic al lui Iisus, maigeneral numit Arborele Vie]ii. M\ bucur ca de o reîntâlnirecu cineva cunoscut.*So]ul meu, care lucreaz\ la Jerusalem City Ballet,are, de obicei, numai jum\t\]i de zi libere, fie diminea]a,fie dup\-amiaza. Mergem totdeauna împreun\. Nu amcurajul s\ pornresc singur\ la drum. Într-o dup\-amiaz\,spre sear\, ajungem la Zidul Plângerii: un fragment dintrunzid foarte înalt, tot ce a mai r\mas din al doilea Templu,d\râmat de romani în anul 70. Pe lâng\ turi[ti, majoritateacelor veni]i aici sunt mozaici, de toate vârstele, familiiîntregi. B\rba]ii poart\ pe cap o mic\ tichie, mi s-a spusca o calot\ protectoare, sau unii dintre ei un ve[mântcomplex: un costum negru, peste el uneori [i un pardesiumaxy negru, o p\l\rie cu boruri mari negre sau un cilindruscund, din blan\. Ca [i perciunii ondula]i care pornescdin dreapta [i stânga frun]ii [i de la brâu le atârn\, îndreapta [i stânga, de pe [olduri, mai multe [nururialbe. Nu [tiu cât de vechi este acest costum, dar amsentimentul c\ am p\truns, prin tunelul timpului, cu sutesau poate chiar cu mii de ani în urm\. Por]iuna de zidr\mas\ e împ\r]it\ în doua, b\rba]ii de-o parte,femeile de alta, se apropie de zid [i se roag\, unii cuînclin\ri repetate ale bustului, al]ii citind din c\rticelede rug\ciuni, a[eza]i pe scaune. Mergem [i noi. Imi lipescfruntea de zid, în semn de respect pentru marea durerea acestui popor, care [i-a pierdut, de doua ori, cel maiinsemnat templu al s\u [i las în inser]iile dintre pietrecâteva bile]ele ce mi-au fost date din ]ar\, cu rug\minteade a le pune acolo.La mijlocul luioctombrie se însereaz\repede.Plecâm de la ZidulPlângerii, cu unsentiment de triste]e,accentuat delumina crepuscular\.Mergemmult pe jos, înconjurândOra[ul Vechi.Casele carese suprapun pecoastele de pestevale – Valea Gheenei,unde în vechimese d\deafoc la gunoaie,ast\zi un parc, pecare îl vom vedeaalt\dat\, ziua –par scheletele unorLa IerusalimBethleem, Biserica na[terii, steaua de argint auritd\ruit\ de Constantin Brâncoveanucl\diri nelocuite, str\punse din loc în loc de golurileferestrelor. {i, dintr-odat\, peste v\i se aude foarte puternic– probabil de la Moscheia de pe Stânc\ – cîntecul muezinul.Pu]in mai târziu, peisajul se schimb\ brusc, se anim\,când se aprind pretutindeni nenum\rate lumini]e.*~n afar\ de o zi de sabat, când am mers mult pe jos,în restul timpului mergem cu autobuzul. Unii [oferine-au înva]at [i-i perforez\ imediat so]ului meu dou\bilete. M\ uit la figurile din autobuz. Da, sunt înorient! N-ai cum întâlni astfel de chipuri, [i atât de multe,într-un autobuz european. Intr\m, din când în când, laun mic resturant arab, ca s\ mânc\m ceva. {i patroniide aici ne-au înv\]at. Ne salut\ [i când nu ne oprim laei. Cât a[tept\m s\ ne preg\teasc\ mâncarea ne daucâteva gogo[ele s\ le ron]\im. Da, amabilitate oriental\!Dar ne sunt oferite direct cu mâna. Tot stil oriental! {inu putem refuza, c\ci am putea jigni. Dar undeoriental se arat\ din plin este la cofet\rie. Ce mai sarailii[i baclavale [i înc\ o mie [i una de alte pr\jiturele carenu [tiu cum se numesc, dar pe care le m\nânci maiîntâi cu ochii, înainte de a te bucura [i de gustul lor!*Nu am mai intâlnit atâ]ia tineri solda]i cu pustiautomate, din vremea r\zboiului, de când eram în claseleprimare: pe str\zi, în autobuze, în drumurile lor spreserviciu sau spre cas\ [i chiar pe acoperi[uri, în zi devineri, când puhoi de musulmani – printre care î]i faciloc cu greu - se îndreapt\ spre moschee [i trebuie prevenitorice incident. I-am întîlnit [i la Muzeul de Istorie aIerusalimului , unde erau înv\]a]i propria lor istorie. Erauto]i tineri [i frumo[i, ca toate fiin]ele tinere. De ambesexe [i de mai multe rase, dar to]i destin[i, pu[i pe glume[i pe fleurt. Unii ghizi vorbeau pentru ei în[i[i, de[i,ca s\ le capteze aten]ia, to]i participan]ii erau invita]is\ ia parte la discu]ii. Dar, totu[i, a[a cum p\reau acolo,destin[i [i poate pu]in superficiali, nici un tân\r sau tân\r\nu lipsea de la datorie. {i un popor al c\rui tineret esteatât de implicat în istoria lui este un popor care se salveaz\istoric. Cu triste]e m\ gândeam la tineretul român, atâtde indiferent, în marea lui majoritate, fa]\ de soartapropriului neam. {i cine oare în afar\ de ei ne-ar puteascoate din mocirla politic\ în care înnot\m? Numaiimpetuozitatea [i robuste]ea tinere]ii lor ar putea s\ ofac\.*P\rintele Petre, duhovnicul meu de la Bucure[ti mi-a