Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

Doina de jale[i maneaua de criz\AZI, TURCII s`nt un popor simpatic [i h`tru,cu fesurile, turbanele [i narghileaua lor.N-au fost astfel, totdeauna, e adev\rat;c`nd i-a adus `n Europa emirul Osmande prin stepele Asiei, `n urm\ cu vreo [aptesute de ani, erau destul de `ncrunta]i, cams`ngero[i [i pu[i pe jefuit necredincio[iicre[tini de prin partea locului, ba, maimult, unul dintre mai-marii lor voia s\ dea caluluiov\z tocmai din „pristolul de la Roma”, cum zice MihaiEminescu, un poet ghiaur `ntr-o scrisoare a sa. Acum,dup\ ce visele de m\rire s-au n\ruit [i la Roma n-au maiajuns pentru c\ un oarecare {tefan cel Mare, poreclit„Atletul cre[tin\t\]ii”, se spune c\ i-a oprit din drum,s-au f\cut oameni plini de bl`nde]e, buni negustori, cu„ba[tani” care cump\r\, de la noi, fotbali[ti [i fetefrumoase, oferindu-ne, `n schimb, tot felul de lucruridulci [i mizilicuri: halva, baclava, sarailie, iaurt, salam,ghiuden – n-am mai fi gustat nimic giuguc dac\ osmanl`iiar fi r\mas s\-i firitiseasc\ doar pe urma[ii lui GingisHan, prin iurtele mongole. Pa[al`c n-au putut `n ]\rileromâne, dar ne-au l\sat, `n contrapartid\, cu se ziceast\zi, o raià de cuvinte; unele ginga[e (sat`r, hanger,iatagan, ghiulea, daraban\), altele, numind meserii vechi[i noi (hangiu, gelep, geamba[, salahor, giuvaergiu,dulgher); ne-au invitat la bairam, ne sf\tuiesc s\ negr\bim `ncet (iava[-iava[, bre, c\ doar nu dau turcii) [ine-au f\cut designul caselor, hainelor [i accesoriilor(cear[af, catifea, dulap, ciorap, geam, raft, canat,iatac, geant\, colan); au plantat salc`mi `naintea lui MihaiTatulici, au frecat [i au ars mangalul, ne-au pus beizadelepe cap, s\ ne sictireasc\ ieri din fuga cailor, azi, din[uierul discret al limuzinelor.Dar cuv`ntul cel mai de pre] [i mai rezistent latoate schimb\rile a fost maneà (al\turi, desigur, de„bac[`[” sau „bac[i[”, dup\ cum vorbim, `n Moldovasau Muntenia); au venit cu el, se spune, `n urm\ cu vreotrei sute de ani, turci]ii din Fanar, care s-au speriat foartede „comorile folclorului nostru”, servite la bairamuriledin Beilicul Ia[ilor ori Bucure[tilor. Pe aici se c`ntaudoine [i balade, de c\tre ni[te ]\rani de prin mahalale,numi]i l\utari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze [i ]ambal;unele, cele de jale [i de dragoste, mai treac\-mearg\, darfioroasele balade de haiducie [i de ocn\ nu le spuneaunimic de bine fanario]ilor pu[i pe fum\rit [i cu sat`rulfirmanului deasupra capului. Atunci, au b\tut din palme[i au chemat pe maneli[ti, l\utarii lor de la Bosfor, iarace[tia au adus tot felul de ]itere s\ le c`nte de dorulcad`nelor [i semilunii l\sate la vatr\, la Istanbul. Ojale mare a cuprins spa]iul mioritic; l\utarii [i ciobaniib\[tina[i c`ntau/ ziceau prin p\duri, prin mun]i [i v\i,„Miori]a”, „Me[terul Manole”, „Baba Novac”, „Miuhaiducul”, tot felul de doine [i balade, folosind, mai ales,buciumul, s\ se aud\ jalea românului, `n vreme ce, `ncele dou\ capitale, la cur]ile domnilor fanario]i, maneauasuna cu jale, c`nt`nd toat\ suferin]a exila]ilor dinFanar `ntre galbenii, holdele, sarea [i fetele localnicilor.Spre beneficiul istoricilor [i sociologilor, s\ spunemc\ atunci a fost primul moment, decisiv, al confrunt\riidintre specificul na]ional [i fenomenul globaliz\rii; ac`[tigat, fire[te, globalizarea, atunci ca [i acum. {i iat\de ce. Mai `nt`i, doina [i balada erau c`ntece vechi,pr\fuite, expirate, „b\tr`ne[ti”, cum li se mai spunea;mai mult, tot felul de oameni se certau aman-aman peoriginile cuv`ntului doin\: Cantemir zicea c\ e numeleunui zeu r\zboinic dac, I. Malinescu `l deria din Danubius[i Diana, I. Heliade-R\dulescu `l credea venind din Dianaplus „oda”, A. T. Laurian [i I. C. Massim o ]ineau langacu latina (din verbul „doleo” care `nseamn\ „adurea”), Cihac o d\dea pe s`rbescul „dvoini]a” („fluierdublu”), iar un istoric [i lingvist improvizat dinspre zilelenoastre a avut revela]ia unui t`rg `ntre ciobani, purtatprin strig\te de pe v`rful unui munte pe altul („dai oi,u\i?”, `ntreba unul; „dau oi, u\i”, confirma altul: [iuite a[a s-a n\scut doina-doina, c`ntec dulce, c`nd teaud,nu m-a[ mai duce). La toate acestea a mai contribuit[i poezia din c`ntecele b\tr`ne[ti, greu de priceput,cam `ncifrat\, iar omul la necaz sau la bairam numaide eseuri [i hermeneutic\ n-are timp; cum s\ `n]elegilesne [i, mai ales, s\-]i mearg\ la sufletul chinuit dedragoste pentru cad`na din seraiul de la Istanbul, c`ndl\utarii [i ciobanii spun: „L-am c\tat [i l-am aflat,/ ~nmijlocul codrului,/ La Cur]ile Dorului,/ Unde stau por]ilenchise,/Por]ile le-am descuiat,/ Pe b\di]a mi l-am luat”,[i: „M-am aflat dat g`ndului/ La Cur]ile Dorului,/ Undespor]ile deschise,/ M`ndrele pe table scrise”? Sauc`nd vor s\ fac\ filosofie, definind omul `n acest fel:„Trupul din lut,/ Oasele din piatr\,/ Ochii din mare,/Frumuse]ile din soare,/ Dragostele din v`nt”?Cu at`tea pietre legate de picioru[ele firave ale c`nteculuinostru popular nu e de mirare c\ maneaua globalizant\a c`[tigat partida [i s-a umplut de glorie, `n vremeafanario]ilor [i `n zilele noastre, c`nd a revenit, viguroas\,c`ntat\ mai ales la nun]i, botezuri, `nmorm`nt\ri, radio[i televiziune, discoteci [i hore (adic\, manele) `n sat:maneli[tii de azi au preluat de la vechii „doinitori”(„doina[i”?) c`teva instrumente cu coarde, la care auad\ugat „clapele” (acordeon [i org\), p\str`nd, `ns\, de lavechii maneli[ti versurile simple [i ad`nci, f\r\ amarnicelecontorsion\ri stilistice de la Curtea Dorului: c`ntecele„b\tr`ne[ti” s-au retras prin te miri care unghere din mun]iipatriei (la Soveja, prin codrii Vrancei, g\sea Alecu Russo,exilat acolo de fanariotul Mihail Sturza, balada „Miori]a”),iar maneaua a triumfat [i s-a actualizat mereu, (de)pl`ng`ndsoarta bietului om sub vremi. Fenomenul globaliz\rii prinmanele e c`t se poate de serios, o dat\ ce un etnopsihologde notorietatea lui Vintil\ Mih\ilescu ne `nva]\ c\ „Manelelesunt politizarea c`ntecului popular. Cineva spunea c\, a[acum exist\ visul american, exist\ [i visul românesc alreu[itei. Manelele sunt epopeea zilnic\, cotidian\, a reu[iteila români (...) Oricine se uit\ pe texte vede un lucru simplu– «prietenii [i du[manii». Nu ai nimic intermediar. Eucred `n aceast\ etologie de care vorbeam – ataci sau fugi”.Dar mai multe ne spun chiar c`ntecele, duioaselemanele. De dragoste, c`nt\ astfel: „Iubito, nu pl`nge, [tiic\ n-o s\ te las? Po]i s\ m\ urm\re[ti la fiecare pas,/Iubito, nu pl`nge, ce a fost vom [terge,/ Lacrima `]i curge,iubito, nu mai pl`nge”; „Dac\ beau [i m`ine tot degeababeau/ G`ndul de la tine nu mi-l pot lua/ S\ renun] latine sau s\ nu renun]”; „Nu m\ a[teptam c\ de m`ine ams\ r\m`n f\r\ tine/ {i ai s\-mi rupi sufletul/ Dac\ ]ie ]iemai bine s\ nu stau l`ng\ tine/ Am s\ fac cum spuitu/ ~mi pl`nge inima `n mine”. Uite [i visul american,`n varianta voioasei manele române[ti: „Frumoas\ via]\duc/ S\ fii la fix/ Cu banii”; „Oare ce m-a[ fi f\cut/ Denu te-a[ fi cunoscut/ S\raci am`ndoi am fost/ Am pornitcu greu de jos/ De la lingur\ [i sare/ Poate de-am fiMIERCURI, 16 decembriea ap\rut cel de-al 40-lea volumdin colec]iaBiblioteca pentru to]ieditat\ deJurnalul Na]ional,primul volum al romanuluiLa MedelenideIonel Teodoreanu„Cartea este cel mai impresionant [i maifermec\torpoem epic dedicat marilor vacan]e din întreaganoastr\ literatur\”,scrie Paul Cernatîn prefa]\Tabel cronologic [i referin]e critice de MihaiIov\nelCoperta: detaliu din În gr\din\ de Nicolae Granta c t u a l i t a t e afost boga]i/ N-am fi fost apropia]i”. De gelozile care etot un fel de dagoste: „Te-am v\zut, te-am v\zut, teamv\zut/ De m`n\ cu-altcineva/ {i-am sim]it c\-mi ardeinima”. De haiducie (voinicie), chiar dac\ Miu haiducul,{apte-Cai [i Iancu Jianu s`nt acum b\ie]ii de b\ie]i, b\ie]iide cartier sau [mecherii: „Nu-]i mai da at`tea aere/ Amo mare sup\rare/ Pe [mecherii non valoare/ B\i, fraiere,/Cu un cuv`nt te bag `n boal\/ {tii c\ te fac din vr\jeal\,[mechere”; „Toat\ via]a am hoin\rit/ Dar acum m-amlini[tit/ Borfa[, vagabond, b\iat r\u/ Dar cum s`nt eus`nt al t\u/ C`t am fost eu de nebun/ Tu m-ai f\cutb\iat bun/ Eram vai de steaua mea”. Uneori, reg\sim[i un subtil demers filosofic, `n sensul sentin]elor carteziene:„Cum a fost a fost/ Ce va fi va fi/ Cum va fi vom [ti/Sau poate nu vom [ti”; „Cu ce m-am ales `n via]\/ Ceamb\ut [i ce-am m`ncat/ {i cu ce am str`ns `n bra]e/Oare ce-i pe primul loc `n via]\?”.Dar forma cea mai actual\, „racordat\” la via]aromânului, dar [i la starea omului global, r\m`ne maneauade criz\; iat\ sonorit\]ile ei române[ti [i universale, pentrucei s\r\ci]i, mai `nt`i: „Vremuri bune de alt\dat\/ S-autot dus [i nu mai vin/ Toat\ lumea e stresat\ c\ viaa eun mare chin/ Chiar [i boga]ii sunt stresa]i/ Cu criza nusunt `nv\]a]i/ C\ or avea ei propriet\]i, dar nu mai aulichidit\]i”; [i: „Azi e[ti jos, m`ine e[ti sus/ To]i suntem`ntr-o lupt\ acerb\ de-a ajunge c`t mai sus,/ Dar acumsuntem to]i jos”; este, `ns\, [i varianta manelei de criz\de tip je m’en fiche, care se c`nt\ pentru victorio[ii crizei:„S-a dat mare zvon `n ]ar\/ C\ e criz\ financiar\/ Darnu m\ intereseaz\/ Pe mine nu m\ afecteaz\/ Eu n-amteam\, n-am habar/ Stau bine financiar”. Iar l\utariiTarafului de la Clejani au chiar [i o solu]ie foarte ingenioas\,expus\ `n videoclipul „Criza la români”, unde ne dau unsfat pe care nu-l putem refuza: „Pe timp de criz\, investe[te`n alcool!”. ~n sf`r[it, [i ca o dovad\ `n plus c\ maneauaface parte din via]a de zi cu zi, minut cu minut, a românului,iat\ maneaua divei p\r\site: „Un b\iat din Re[i]a/ Aajunspe la Bucale? {i s-a ata[at de-o div\/ La o curs\ demotoare? Ea o tip\ cu mul]i bani/ {i mult mai mare deani/ S-a `ndr\gostit de Dani/ F\r\ s\ conteze banii/ Eaaranjat\ frumos/ ~n campanii de folos/ Pentru ajutarea]\rii/ {i alungarea ]ig\rii./ El un bun ecologist/ {i cu sufletde artist/ S-a `ndr\gostit de ea/ Pe nume Mihaela/ Dragosteav`rst\ nu are/ Iubirea noastr\-i prea mare/ Ne iubim noaptede noapte/ Cu to]i paparazzii-n spate!”.{i, `nc\, vechea versiune a manelei de ocn\, dedinainte de ’89 („~nchisoarea cu capace/ Unde to]i[mecherii zace/ {mecherii din tot raionul/ {i din totPantelimonul”), a suferit c`teva binevenite modific\ripentru a fi c`ntat\, azi, omului de afaceri: „Ieri, `npalat aurit/ Azi, `n pat de fier coclit”. P\cat c\ h`rtia deziar nu c`nt\, `nc\. S\ vezi atunci jale mare pe la toatechio[curile cu ziare, cu versurile acestea, cu muzicalor inconfundabil\.Ioan HOLBAN3România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009