Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

a c t u a l i t a t e aLa aparatul de radio al familiei (un Telefunken, cu carcas\ deebonit\ [i cu deschiz\tura difuzorului acoperit\ de pânz\),ascultasem, al\turi de p\rin]ii mei, b\t\ile inimii lui Stalin,transmise, în scop propagandistic, de la Moscova.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200910LA VÂRSTA DE {ASE ani am înregistratîn con[tiin]a mea naiv\, ca pe un evenimentcosmic, moartea lui Stalin. Cu câteva zileînainte, la aparatul de radio al familiei (unTelefunken, cu carcas\ de ebonit\ [i cudeschiz\tura difuzorului acoperit\ depânz\), ascultasem, al\turi de p\rin]ii mei,b\t\ile inimii lui Stalin, transmise, în scoppropagandistic, pentru solidarizarea adep]ilorcomunismului din întreaga lume, de laMoscova. Nici nu [tiam pe atunci ce înseamn\ aparatulcardiovascular [i circula]ia sangvin\: mi-l reprezentampe Stalin ca pe o vietate uria[\ difuz\ care pulsa înîntregime, spasmodic, [i era pe cale de-a muri.Când vietatea de acolo, de departe, chiar a murit(provocându-mi o stranie triste]e abstract\), voceasolemn\ [i imperativ\ a crainicului ne-a anun]at c\într-o anumit\ zi [i la o anumit\ or\ peste tot în lumeva trebui s\ se p\streze un moment de reculegere. În ceconsta el? Fiecare avea obliga]ia s\ r\mân\ nemi[catacolo unde se afl\ [i s\ nu scoat\ o vorb\, vreme deaproximativ un minut. P\rin]ii mei, vecinii, trec\toriide pe strad\ – to]i s-au conformat acestei obliga]ii.M-am conformat [i eu, cu sentimentul c\ îndeplinesco cerin]\ sacr\, venit\ de undeva, din cerul necuprins:[i am fost profund indignat observând c\... g\iniledin curte continu\ s\ se plimbe, s\ scormoneasc\ pringunoaie [i s\ cârâie, ca [i cum pu]in le-ar fi p\sat deimperativul celest.Indignarea mea la adresa g\inilor ireveren]ioase ar\mas ca o anecdot\ în tradi]ia familiei. Dar, în afar\ departea amuzant\, momentul cuprindea [i o revela]ie:am în]eles pe loc, a[a cum poate în]elege un copil, foarteclar, foarte intens [i totu[i aconceptual, c\ exist\ o re]eade obliga]ii în care sunt prin[i, f\r\ sc\pare, numaioamenii, în timp ce toate celelalte viet\]i nici n-o iau înconsiderare. Eu st\team nemi[cat [i mut, ca s\ omagiezamintirea lui Stalin, iar în jurul meu g\inile, cum ammai spus, î[i vedeau de ale lor; în plus, mu[tele se agitauvoioase în aer, o pisic\ î[i freca spinarea cu voluptatede un burlan, florile de gura-leului vibrau u[or, îmb\tatede soare. Sacralitatea momentului nici nu le atingeape toate aceste fiin]e [i, din cauza termenului de compara]ieoferit de ele, momentul însu[i p\rea pu]in ridicol.{tiu, de atunci, c\ oamenii nu pot niciodat\ s\ instituieo sacralitate care s\ o intimideze pe aceea a naturii –aflate într-o permanent\ [i liber\ unduire. (Aceasta nuînseamn\ c\ trebuie dispre]uite eforturile oamenilor dea-[i sacraliza existen]a. Cadavrele unor împ\ra]i, înaintede a fi îngropate, sunt îmbr\cate în pl\ci de aur. Dincolode plato[a de metal pre]ios, procesul de putrefac]ie sedesf\[oar\ nestingherit, transformând corpul glorificatcândva de mii de oameni într-o materie fetid\. Dar ceînduio[\toare este str\dania supu[ilor de a p\stra inaeternum forma trupului venerat!)Acestea s-au întâmplat la Lugoj, unde p\rin]ii meis-au aflat temporar. Când s-au întors în Bucovina [is-au stabilit pentru mult\ vreme la Suceava, iar eu amînceput [coala, am f\cut alte descoperiri de ordin „politic“.Am descoperit, de exemplu, ce paradisiac m\t\soas\este „cravata ro[ie de pionier“, pe care mi-a legat-o lagât, în clasa a treia, „tovar\[a instructoare“ Strâmbu.St\team în fa]a clasei, al\turi de al]i elevi carefuseser\ [i ei „f\cu]i“ pionieri în aceea[i zi, paralizat deemo]ie, priveam fix podeaua dat\ cu terebentin\. Erambucuros [i sim]eam c\ toat\ lumea a[teapt\ s\-mi exprimbucuria. {i atunci am g\sit, cu o inventivitate care-mieste caracteristic\, un mijloc original [i conving\tor dea-mi face cunoscut\ starea sufleteasc\. În loc s\ repet,asemenea colegilor mei, cuvintele dictate cu o zi înaintede înv\]\toare („Mul]umesc din inim\ partidului...“),mi-am mângâiat cu mâna dreapt\ cravata [i am lipit-ode piept, în dreptul inimii. Am produs o puternic\impresie. Instructoarei i-au dat, pur [i simplu, lacrimile.Azi fac o involuntar\ grimas\ când îmi aduc amintecum îmi flutura la gât cravata, ca o n\fram\ ieftin\ [ideocheat\ primit\ în dar de o femeie f\r\ prea mult\minte de la un militar din armata de ocupa]ie. Dar atunciîi iubeam ro[ul m\t\sos, despre care credeam c\ m\integreaz\ într-un fluviu al viitorului, format din razede lumin\, stele de rubin în cinci col]uri, statui ale luiLenin [i sputnici.Cu aceea[i jen\ m\ gândesc la încerc\rile melede-a o convinge pe bunica din partea mamei (în lunileDesen de Camilian DemetrescuC O U P E -P A P I E RAmintiripoliticede vacan]\ petrecute la ea acas\, la Boroaia, un sat mare[i cândva fericit, dintre F\lticeni [i Târgu-Neam]) s\„intre în gospod\ria colectiv\“. Bineîn]eles c\ ea totar fi intrat pân\ la urm\, fiindc\ nu avea de ales, darfaptul c\ eu o îndemnam s\ semneze cererea m\ face,acum, s\ ro[esc. Ce comic trebuie s\ fi fost! O jum\tatede om, înfipt ]an]o[ în [aua unor convingeri de împrumut,privind-o cu superioritate pe o femeie cu o figur\ tragic\[i resemnat\, care se mai [i str\duia s\ nu m\ antipatizeze.În orele în care o ascultasem pe „instructoarea mea“vorbind despre avantajele „înfr\]irii p\mânturilor“,ca [i în acelea în care citisem revista Lumini]a, transformat\[i ea într-un mijloc de „l\murire“ a cititorilor în ceea ceprive[te necesitatea renun]\rii la „haturi“ („fâ[ii dep\mânt pierdute pentru agricultur\“ [i locuri de refugiu„pentru hârciogi“), aderasem cu un entuziasm f\r\margini la un mod ra]ional [i, implicit, inuman de arezolva problemele rela]iilor dintre oameni. Mi se p\rea,de pild\, de ordinul eviden]ei faptul c\ suprafe]ele maride p\mânt se pot lucra mai bine, fiindc\ permit tractoruluis\ întoarc\ [i s\ evolueze în orice direc]ie, spre deosebirede suprafe]ele mici, care condamn\ la un modprimitiv de executare – cu sapa [i cu secera – a luc\riloragricole. În total – încheiam eu rezolut, „prelucrând-o“pe bunica – într-o gospod\rie colectiv\, în compara]iecu una individual\, ar fi munc\ omeneasc\ maipu]in\, recolt\ mai bogat\, iar prin împ\r]irea echitabil\a roadelor toat\ lumea ar avea de câ[tigat.Exist\ o arogan]\ a gândirii ra]ionale care mi s-atransmis [i mie atunci. Credeam c\ în mintea buniciimele domne[te întunericul, din moment ce ea nu reu[eas\ în]eleag\ ceva care mie mi se p\rea foarte clar.Dintr-o secret\ inten]ie pedagogic\ sau doar dindorin]a de a ne face pl\cere, bunica ne-a repartizat tocmaiatunci, mie [i fra]ilor mei, câte un „strat“ (în Muntenia senume[te „r\zor“) din gr\dina de lâng\ cas\, îndemnându-nes\-l cultiv\m cu ce vrem noi. Eu am s\dit imediat c\p[uni,planta pentru care aveam cea mai mare afec]iune.Urm\ream în fiecare zi cum se deschid florile albe, cumse întind stolonii, cum se rotunjesc fructele, întâialbe, apoi g\lbui, roz [i, în cele din urm\, de un ro[usângeriu. {i eram foarte atent ca nu cumva fra]ii mei s\calce din gre[eal\ pe stratul care îmi fusese rezervat.Sim]eam o strângere de inim\ chiar [i când câte o vrabieobraznic\ ciugulea dintr-o c\p[un\ sau când vreo râm\,nerecunosc\taore, p\r\sea stratul meu, îndreptându-sespre alte z\ri.Totu[i abia peste un an am devenit con[tient desentimentul de proprietate [i anume în momentul încare, ducându-ne din nou la Boroaia pentru a ne petrecevacan]a de var\, am constatat c\ bunica pl\tise pe cinevas\ are întreaga gr\din\ [i sem\nase peste tot cartofi.C\p[unii mei, dragii mei c\p[uni, la care m\ gândisemîn fiecare zi de iarn\, înso]indu-i cu gândul, îngrijorat[i iubitor, în str\dania lor eroic\ de a supravie]ui viscolului[i gerului, nu mai erau! [i nu mai existau nici demarc\rilestraturilor. Plugul de fier, autoritar [i rece, uniformizasegr\dina, împotriva cumplitelor vaiere mute ale plantelor.La ce-mi ajutau explica]iile despre avantajele nouluimod de folosire a gr\dinii? Ce fals\ [i inutil\ deveneaorice argumenta]ie, raportat\ la durerea cumplit\ dinsufletul meu!(Ast\zi am o gr\din\, în apropiere de Bucure[ti. Estea mea, cu acte. Îi iubesc [i [opârlele, [i fluturii, [i nuciir\s\ri]i spontan, din nucile c\zute din ciocul unorciori. Când am pu]in timp liber, nimic nu m\ face maifericit decât s\ m\ a[ez în iarb\, cu fa]a în sus, [i s\ m\las invadat de furnici. Adie vântul, aplecând delicat,chiar lâng\ tâmpla mea firele înalte de graminee s\lbatice,pomii s\di]i de mine sunt destul de viguro[i ca s\ sus]in\câte o vrabie, care popose[te în frunzi[ul lor ca s\-[i maitrag\ sufletul, iar norii albi alunec\ atât de lent pecerul albastru, încât îmi vine s\ adorm urm\rindu-i.Nu poate fi imaginat\ stabilitate mai mare decât aceeaa unui om culcat pe spate, în iarb\, pe p\mântul lui. Dinaceast\ pozi]ie, nu ai unde s\ cazi.)Acela a fost momentul scutur\rii mele de suspecta juste]ea propagandei comuniste. Atunci am început s\-mi dauseama c\ trebuie s\ gândesc pe cont propriu chiar [i însitua]iile în care problemele par irepro[abil rezolvate deinstan]e superioare, inaccesibile ca Dumnezeu. Nu aveam,pe vremea aceea, suficient\ experien]\ ca s\ mi-i imaginezpe grobienii activi[ti chefuind prin „separeurile“restaurantelor sau scriindu-[i cu gâfâieli textele agramate.Dar luasem deja distan]\ fa]\ de orice enun] oficial,considerându-l, în principiu, str\in mie.Ceea ce am tr\it în continuare, în toat\ perioadaadolescen]ei, n-a fost o dram\ de con[tiin]\ [i nu a dusla un conflict între mine [i existen]a mistificat\ din jur,datorit\ împrejur\rii c\ exact în acea perioad\ devenisemun fel de somnambul, reflectând toat\ ziua asupra unorteme anistorice ca absolutul, infinitul, originea universului,posibilitatea c\l\toriei în timp etc. Eram cu des\vâr[ireapolitic, nu m\ interesa aproape deloc existen]a celor dinjur. Necazurile semenilor mei nu m\ impresionau. Chiardac\ le înregistram, mi se p\reau nesemnificative [iconsideram c\ ei [i numai ei poart\ vina pentru tot ce lise întâmpl\. Adeseori, stând în cas\, cu nasul turtit degeamul care da spre strad\, îi studiam pe trec\tori [i îidezaprobam profund pe cei urâ]i, convins fiind c\ ar fifost suficient s\ vrea s\ devin\ frumo[i ca s\ [i devin\.Toate problemele oamenilor, inclusiv cele de o anvergur\istoric\, mi se p\reau lipsite de importan]\ [i prozaice,ca problemele discutate la [edin]ele asocia]iei de locataridintr-un bloc. Nu vedeam nicio diferen]\ între înfrângerealui Napoleon la Waterloo [i spargerea unei ]evi „de ap\cald\“ sau între venirea la putere a lui Hitler [i alegereaunui vecin de-al nostru ca responsabil de scar\. Ce contauzece oameni sau zece milioane de oameni, în compara]iecu vastitatea ame]itoare a cosmosului?Contemplam stelele, cuprins de un fel de beatitudinefilosofic\, sau citeam filosofie, tr\ind-o cu o pasiuneame]itoare [i cu iluzia unor revela]ii care îmi dezm\rgineaufiin]a, iar când m\ „întorceam“ printre oameni îi priveamplictisit: insignifian]i, prizonieri ai mereu acelora[ipreocup\ri anodine, sem\nau cu mu[tele prinse de bandade hârtie lipicioas\ care atârna la noi, vara, în mijloculbuc\t\riei.În aceast\ stare de spirit nici n-am observat c\ amfost primit în UTC. •(fragment din volumul cu acela[i titlu `n curs de scriere)