12România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009Folcloristic\l e c t u r iO important\ descoperireESTE SURPRINZ|TOR s\ consta]i cât detârziu lu\m <strong>cu</strong>no[tin]\ de unele importantedemersuri ale unor str\ini `n direc]ia populariz\rii,`n ]\rile lor, a unor valori spirituale aleromânilor. Un astfel de caz face obiectulc\r]ii lui Constantin Eretes<strong>cu</strong>, Mission enRoumanie. Culegerea de folclor românesca lui Hubert Pernot (1928) (Academia Român\, Funda]iaNa]ional\ pentru {tiin]\ [i Art\, 2009). De existen]aacestei importante colec]ii a aflat autorul c\r]ii `n 1983,când lingvista Marie-Rose Aurembou Simoni, de laCNRS, i-a semnalat c\ ea se afl\ la departamentul deaudiovizual de la Bibliotheque Nationale de France.Hubert Pernot (1870-1946), lingvist, elenist, profesorla Universitatea din Paris, director, din 1924, laMusée de la Parole et du Geste (care a luat fiin]\ `n 1911,ini]ial <strong>cu</strong> numele de Archives de la Parole), „primainstitu]ie de acest gen <strong>cu</strong> voca]ie enciclopedic\”, a venitla Bu<strong>cu</strong>re[ti, `n 1928, `mpreun\ <strong>cu</strong> doi ingineri [i,`ntr-o cl\dire a Universit\]ii, a `nregistrat, pe 288 decilindri de fonograf, un num\r mare de melodii populare,cântate de amatori, dar [i voci ale unor celebrit\]i, pre<strong>cu</strong>mNicolae Iorga, Constantin Argetoianu, prin]esa AlexandrinaGr. Canta<strong>cu</strong>zino, I. G. Duca, Ion Minules<strong>cu</strong>, care a cititpoeziile Vizit\ nocturn\ [i Roman]a Rositei.Proiectul acesta, al c\rui ini]iator a fost Nicolae Iorga,a `ntâmpinat, de la `nceput, adversit\]i a[a de multe `ncâtspeciali[tii francezi erau pu[i `n situa]ia de a facecalea `ntoars\ la Paris f\r\ s\-[i `mplineasc\ misiuneapentru care veniser\. {i aceasta pentru c\, pe de o parte,folclori[ti muzicali de seam\, <strong>cu</strong> deosebire GeorgeBreazul, au refuzat colaborarea, singurii care au acceptatofiind Emil Riegler-Dinu [i Mihail Vulpes<strong>cu</strong>, iar pe dealt\ parte subven]iile române[ti de care aveau nevoieau fost aprobate <strong>cu</strong> `ntârziere. Proiectul a demarat totu[i[i s-a desf\[urat datorit\ interven]iei ferme a lui NicolaeIorga pe lâng\ ministrul <strong>In</strong>struc]iunii Publice, Angeles<strong>cu</strong>.Hubert Pernot avea s\-[i exprime regretul, `n1930, `ntr-o scrisoare c\tre Alexandru Rosetti, [i el unsus]in\tor al proiectului, c\ n-a g\sit `n]elegere la unii<strong>cu</strong> care ar fi voit s\ colaboreze: „Je régrete bien queceux qui s’oc<strong>cu</strong>pent en Roumanie de chansons populairesaient montré si peu d’empressement à collaborer avecnous. Tout cela aurait pu si aisément se faire en commun.Nous aurions été hereux aussi de publier ici les collectionsqu’ont amassées certain d’entre eux. Enfin, ce sont deces amours-propres nationaux ou individuels contrelesquels il n’y a pas grand chose à faire.”Important este c\ echipa francez\ a reu[it s\ `nregistreze75 de subiec]i, originari din Banat, Oltenia, Muntenia,Dobrogea, Cadrilater, Moldova, Basarabia, Transilvania,de la români din afara ]\rii. Pe lâng\ ace[tia, ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>]i,au fost `nregistra]i Al. Vasiliu, Gheorghe V. Madan,Sabin Dr\goi, Tache Papahagi, Gheorghe N. Dumitres<strong>cu</strong>-Bistri]a. Facem o men]iune special\ pentru GheorgheV. Madan, scriitorul [i folcloristul basarabean, careabsolvise Conservatorul de Art\ Dramatic\ la Bu<strong>cu</strong>re[ti[i era un bun cânt\re], <strong>cu</strong> un repertoriu bogat de cântecedin stânga Prutului. ~n el cei ce l-au `nregistrat au v\zutun „excellent sujet”. Cele 500 de texte, câte num\r\volumul pe care `l prezent\m, sunt de o mare diversitate:cântece de dragoste [i dor, doine, colinde, strig\turi,bocete, cântece de nunt\, pove[ti, balade, acestea dinurm\ fiind prezente <strong>cu</strong> subiecte pre<strong>cu</strong>m Corbea (maimulte variante), Milea, Miu Haidu<strong>cu</strong>, La casele {andrului,Pintea, Cânte<strong>cu</strong>l {arpelui).~ntr-un catalog al dis<strong>cu</strong>rilor, pe care editorul `l d\bilingv, au fost notate o serie de date pre]ioase:numele informatorului, localitatea, titlul cânte<strong>cu</strong>lui `nlimba francez\, `ncadrarea lui, la cele instrumentalemention`ndu-se instrumentul, caracterul melodiei dejoc (hor\, sârb\), durata `nregistr\rii, dac\ piesa `nregistrat\este popular\ sau nu.Dac\ la `nceputul secolului al XIX-lea informa]iiledespre crea]ia popular\ româneasc\, vehi<strong>cu</strong>late `n lucr\ri,<strong>cu</strong> caracter preponderent istoric, erau ob]inute pe calelivresc\, a[a <strong>cu</strong>m sunt cele din studii semnate de Marcelde Serres (1821), François Recordon (1821), J. A. Vaillant(1844), A. de Gerando (1845), Jules Michelet (1853),Edgar Quinet (1856), odat\ <strong>cu</strong> microcolec]ia lui AugusteÉmile Picot, Chants populaires des Roumains de Serbie(1889) se pune accent pe do<strong>cu</strong>mente <strong>cu</strong>lese direct. JulesBrun, <strong>coresponden</strong>t `n România, din 1885, al mai multorpublica]ii franceze, a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t direct crea]ia popular\româneasc\, ca [i Leo Bachelin, stabilit `n 1889 `nRomânia, ca bibliotecar la Pele[ [i apoi ca profesor lamai multe licee din Bu<strong>cu</strong>re[ti. Jules Guiart, medic,etnograf [i antropolog, specialist `n etnoiatrie, a fost,`ntre anii 1921 [i 1930, conduc\tor al Catedrei de istoriamedicinii a Universit\]ii din Cluj. Mai târziu, ne-au<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t folclorul, la Bu<strong>cu</strong>re[ti, Vincent d’<strong>In</strong>dy, MauriceRavel iar Jean Cuisenier a scris, dup\ `ndelung\ do<strong>cu</strong>mentare`n ]ar\, dou\ c\r]i despre România. Arnold Van Gennep,care a inten]ionat s\ `nfiin]eze, la Universitatea dinBu<strong>cu</strong>re[ti, o catedr\ interna]ional\ de etnografie [i istoriacomparat\ a civiliza]iilor, n-a ob]inut acceptul oficialit\]ilorromâne ale vremii.~n cadrul acestor demersuri ale unor `nv\]a]i francezide a ne <strong>cu</strong>noa[te nemijlocit tradi]iile populare, HubertPernot o<strong>cu</strong>p\, prin ceea ce a realizat – cele 143 de dis<strong>cu</strong>riImportant este c\ echipa francez\ a reu[it s\`nregistreze 75 de subiec]i, originari din Banat,Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Cadrilater, Moldova,Basarabia, Transilvania, de la români din afara ]\rii.mari – un loc aparte, pentru prima dat\ f\urind,pentru speciali[tii francezi, interesa]i de muzica popular\[i de româna vorbit\, un instrument de mare pre].Atât `n epoc\, la noi, cât [i mult dup\ aceea, adic\timp de opt decenii, acest important instrument de lucru,de <strong>cu</strong>noa[tere a fost dat uit\rii. Este meritul domnuluiConstantin Eretes<strong>cu</strong> de a fi descoperit [i cercetat acestimportant do<strong>cu</strong>ment sonor, de a fi copiat, timp dedou\ luni, textele pe care le public\ a<strong>cu</strong>m [i de a leprezenta `ntr-un erudit [i complet studiu.Un alt merit al editorului este acela de a fi pus textullui Nicolae Iorga ca prefa]\ a edi]iei, un text pledoariepentru munca „perfect orânduit\, disciplinat\ [i orientat\”,pentru patriotism <strong>cu</strong> fa]a spre umanitate, pentru unitatede vederi `n problemele esen]iale: „S\ nu ne `ndujm\nimniciodat\ nici m\car pentru credin]ele cari ni-ar fi maisfinte [i pentru interesele cari le-am socoti mai legitime.Ce sunt toate aceste deosebiri trec\toare `n largaund\, <strong>cu</strong>rgând necontenit mai departe, a vie]ei na]ionale!S\ consider\m desp\r]irile noastre numai ca drumurispre aceea[i ]int\ pe care oricând e gata s\ ni-o arateinstinctul claselor populare”; „S\ `n]elegem c\, pre<strong>cu</strong>mnu e om f\r\ poporul din care face parte, astfel nu eomenirea din care facem parte. ~nchinându-ne omenirii,nu sc\dem neamul nostru, ci prin `nsu[i prinosul pe carei-l aducem ne ad\ogim la ceea ce `nainte de aceastaera `n omenire.”~n fine, se <strong>cu</strong>vine un <strong>cu</strong>vânt de mul]umire editoriloracad. Eugen Simion [i Tiberiu Avrames<strong>cu</strong>, care ne-auf\<strong>cu</strong>t acest dar de pre].Iordan DATCUPublicitate
Rela]iile sale <strong>cu</strong> <strong>Cioran</strong> s-auconfigurat oare<strong>cu</strong>m de la sine,prin afinit\]i [i interesereciproce, precizate în timp.l e c t u r iDOMNULUI PROFESOR George Gu]uîi dator\m apari]ia unui nou volum carespore[te bibliografia epistolar\ a lui Emil<strong>Cioran</strong>: Scrisori c\tre <strong>Wolfgang</strong> <strong>Kraus</strong>.1971-1990. Dincolo de a<strong>cu</strong>rate]ea filologic\,edi]ia bu<strong>cu</strong>r\ cititorul avizat prin fericitainspira]ie a îngrijitorului de a ad\uga celor158 de scrisori expediate de <strong>Cioran</strong>, dou\ale Simonei Boué, cinci ale lui <strong>Kraus</strong> [i treizeci de pagini<strong>cu</strong> fragmente din jurnalul lui <strong>Kraus</strong>, referitoare la <strong>Cioran</strong>.<strong>Wolfgang</strong> <strong>Kraus</strong> (1924-1998), proeminent om de<strong>cu</strong>ltur\ austriac, scriitor, cercet\tor, editor [i traduc\tor,s-a remarcat înc\ înainte de 1990 [i ca un tenace promotoral unor leg\turi fire[ti [i fluente între Est [i Vest, animatfiind de viziunea anticipativ\, aparent utopic\, a uneiEurope Unite. Foarte mobil, disponibil pentruproiecte [i contacte <strong>cu</strong>lturale în orice col] al Europei[i nu numai, comunicativ, sociabil, a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t [i aîntre]inut leg\turi fructuoase <strong>cu</strong> numeroase personalit\]ide prim\ linie, despre care a [i scris nu doar o dat\ înnumeroasele sale studii. În acest context, rela]iile sale<strong>cu</strong> <strong>Cioran</strong> s-au configurat oare<strong>cu</strong>m de la sine, prin afinit\]i[i interese reciproce, precizate în timp, <strong>cu</strong>m se poatededuce f\r\ riscante aproxim\ri, prin coroborareascrisorilor lui <strong>Cioran</strong> <strong>cu</strong> scrisorile, dar mai ales <strong>cu</strong> jurnalullui <strong>Wolfgang</strong> <strong>Kraus</strong>. „Despre nimeni – scrie acesta laun moment dat – n-am scris atât de mult ca despre elîn jurnal.“ Mi se pare semnificativ c\ a sim]it nevoiaacestei preciz\ri care, se pare, pe el însu[i îl mir\, iarnou\ ne suscit\ întrebarea de ce, de unde aceast\ atrac]ie,afinitate, simpatie, prietenie, la urma urmelor, dintrecei doi, dincolo de rela]iile lor editoriale ?Cum s-a mai remarcat pe drept <strong>cu</strong>vânt, scrisorile lui<strong>Cioran</strong> nu con]in surprize. Îl reg\sim a[a <strong>cu</strong>m îl [timdin c\r]ile sale [i din alte, numeroase, confesiuni [iexhib\ri epistolare. A dep\[it de a<strong>cu</strong>m etapa nihilismuluiradical [i avanseaz\, tot solitar, în cea dilematic\, anuan]\rilor [i reconsider\rilor retrospective. Constant\a r\mas a<strong>cu</strong>itatea <strong>cu</strong> care observ\ [i interpreteaz\ lumeavremii sale. De aceea, cred c\ cea mai interesant\ partedin acest epistolar rezid\ în comentariile sale asupraactualit\]ii politice. Dou\ aspecte îl preo<strong>cu</strong>p\ <strong>cu</strong> prec\dere:abera]ia criminal\ [i stupid\ a stângii europene, îndeosebia celei franceze, [i obsesia dec\derii Occidentului,implicit imigra]ia islamic\. Pentru ambele cazuri g\simopinii memorabile, concise, abrupte, nu doar o dat\apocaliptice, din care, de[i formulate en passant, i sepoate deduce întreaga viziune asupra problematiciirespective, asupra naturii [i surselor tuturor obsesiilor[i spaimelor sale. Tocmai acest tip de proiec]ii îmiface impresia c\ l-a fascinat pe <strong>Kraus</strong>, având în marem\sur\ un rol determinant în apropierea sa de <strong>Cioran</strong>,pân\ la configurarea unei prietenii intelectuale, exemplar\prin discre]ie [i respect reciproc. De aici mi se pare aveni adev\rata revela]ie a acestei c\r]i.Pentru a lumina rela]ia lor atât de cordial\ într-olume atât de tulbure, e bine s\ pornim de la un detaliucare nu [tiu s\ fi fost remarcat [i anume acela c\ ini]iatorul[i totodat\ cel care a între]inut acest consecvent schimbepistolar n-a fost <strong>Cioran</strong>, ci <strong>Kraus</strong>. Este de aceeap\cat [i <strong>cu</strong>rios c\, dintre scrisorile sale, s-au p\strat doarcinci. Fiindc\ marea majoritate a scrisorilor lui<strong>Cioran</strong> sunt mesaje de r\spuns, 82 dintre ele începândinvariabil <strong>cu</strong> „V\ mul]umesc...“ (pentru scrisoarea –sau chiar scrisorile – pentru carte, revist\, vedere, invita]ie,[palturi etc.) În con[tiinciozitatea [i, de cele maimulte ori, promptitudinea <strong>cu</strong> care r\spunde <strong>Cioran</strong>,reg\sim polite]ea omului de lume interbelic, pentru carea r\spunde unui mesaj nu era doar o chestiune de bun\-<strong>cu</strong>viin]\, ci [i de onoare. Dar resorturile acestei rela]iisunt ceva mai complicate. Astfel, <strong>Kraus</strong> era <strong>cu</strong> treisprezeceani mai tân\r decât <strong>Cioran</strong>. Chiar dac\ acesta nu manifest\nicicând un aer condescendent fa]\ de <strong>Kraus</strong>, ci, dimpotriv\,o elegant\ ignorare a diferen]ei de vârst\, se percepeîn scrisorile lui pl\cerea întotdeauna discret\, de[ifireasc\, a celui vârstnic care se vede admirat, respectat,<strong>cu</strong>ltivat de un tân\r de calitate. Totu[i, <strong>Kraus</strong> nu facenici o clip\ figur\ de discipol. Dialogul lor de<strong>cu</strong>rge caîntre egali [i abia jurnalul s\u reveleaz\ alte motiveale împlinirii în timp a prieteniei lor.Unul dintre ele ar fi apartenen]a lor la lumeaVestigiileuneiprieteniiEmil <strong>Cioran</strong>, Scrisori c\tre <strong>Wolfgang</strong> <strong>Kraus</strong>.1971-1990. Traducere din german\, edi]ieîngrijit\ [i note de George Gu]u. Bu<strong>cu</strong>re[ti.Humanitas [Convorbiri. Coresponden]\.Portrete], 2009. 294 p.Mitteleuropei, al c\rei Geist identitar îi marcheaz\deopotriv\ pe amândoi. O apartenen]\ pe care, într-unfel sau altul, <strong>Cioran</strong> [i-a proclamat-o de nenum\rate ori,<strong>cu</strong> resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsit\ totu[i, oximoronic,de o stranie mândrie drastic refulat\. Nu îns\ [i cândîi scrie lui <strong>Kraus</strong>. Se simt, a[adar, compatrio]i. Cu atâtmai mult, <strong>cu</strong> cât, poate dintr-o complezen]\ cefrizeaz\ uneori flateria, <strong>Cioran</strong> introduce în dialogul lorepistolar abundente referiri m\gulitoare la Austria,mergând pân\ la a o substitui reduc]ionist înse[iMitteleuropei: „M-a bu<strong>cu</strong>rat foarte mult faptul c\ socoti]ieseurile mele «austriece». Un lucru e sigur: nu pot uitac\ m-am n\s<strong>cu</strong>t la periferia Austriei.“ Sau: „P\catdoar c\ nu pute]i merge [i la Sibiu, pentru a <strong>cu</strong>noa[te[i vechea grani]\ a Austriei, de aici încolo, neantul,Blacanii.“ Când <strong>Kraus</strong> scrie despre rela]ia „intim\“ a lui<strong>Cioran</strong> <strong>cu</strong> „monarhia dun\rean\“, acesta exult\: „Nimicnu m\ poate m\guli mai mult. {i în definitiv este adev\rat.Sunt un transilv\nean.“ Destinul Austriei este pentru elunul „[...] str\lucit, exemplar. A[ putea s\ citesc omie de c\r]i despre casa de Habsburg. Împ\r\teasaElisabeta face parte din biografia mea spiritual\.“ Iardestr\marea Austriei (nu a Imperiului !) „[...] reprezint\o splendid\ form\ incipient\ a decaden]ei vest-europene.“F\r\ îndoial\ c\ austrifilia lui <strong>Cioran</strong>, care venea dinconvingerea sa c\ între Rusia [i Occident ar fi trebuits\ stea un Imperiu puternic sau o, tot puternic\, Austriefederal\, <strong>cu</strong>m preconizase Aurel C. Popovici, a contribuitla apropierea celor doi <strong>coresponden</strong>]i.Treptat, rela]ia lor a dep\[it stadiul epistolar evoluândla întâlniri live. În programul vizitelor sale pariziene,revederile lor devin obi[nuin]\. Spre deosebire devizitatorii intempestivi de care i se tot plânge, <strong>Cioran</strong>îl prime[te pe <strong>Kraus</strong> <strong>cu</strong> o cordialitate sincer\, pe careacesta o percepe [i o apreciaz\ ca atare. În jurnal î[iaminte[te <strong>cu</strong> încântare <strong>cu</strong>m „e un deliciu s\ vorbe[ti <strong>cu</strong><strong>Cioran</strong>“ [i <strong>cu</strong>m tot vorbesc în maniera a pune ]ara lacale, ba în tihna mi<strong>cu</strong>lui apartament, ba peripatetic, prinJardin de Luxembourg, ori în adân<strong>cu</strong>l vreunei cafenele,unde... nu trage <strong>cu</strong>rentul. Evocând aceste întâlniri, <strong>Kraus</strong>realizeaz\ [i câteva schi]e de portret în care-i remarc\]inuta ascetic\, traiul modest, orgoliul însingur\rii, chipul„slab, de ]\ran, <strong>cu</strong> ochi mari, alba[tri, str\lucitori, m\cinatde vreme, osos“, rostirea sacadat\, <strong>cu</strong> formul\ri „incisive[i precise“, înso]it\ de gesturi expresive, umorul negru,care, totu[i, „te înc\lze[te“. În 1984, prietenia lor parea <strong>cu</strong>noa[te un u[or reflux. În ianuarie, lui <strong>Kraus</strong> i se pareîntinerit, „Totu[i neobi[nuit de distant [i de egocentric.Manifest\ mai mult ca înainte tendin]a spre monologuri.“Iar în aprilie noteaz\ contrariat: „Merge pe c\i deosebite,care-l îndep\rteaz\ de leg\turile noaste amicale. Desprenimeni nu am scris atât de mult ca despre el înjurnal.“{i va continua s\ scrie, c\ci, din fericire, „îndep\rtarea“n-a fost decât un episod lipsit de consecin]e. În octombrie1989, <strong>Cioran</strong> redevine „un om fericit, modest,în]elept din na[tere – care îns\ [i-a exteriorizat consecventtoate emo]iile.“ Ceea ce – zice <strong>Kraus</strong> – „l-a ferit de ob\trâne]e otr\vit\“. Odat\ <strong>cu</strong> admira]ia constant\ pecare i-o poart\, <strong>Cioran</strong> r\mâne totu[i pentru el o continu\surs\ de uimire, de interoga]ii, dac\ nu chiar de perplexitate.Ceea ce-l contrariaz\ în primul rând e discrepan]a dintre„fundalul apocaliptic“ al viziunii filozofului [i aparen]asa cotidian\, de o <strong>cu</strong>ceritoare cordialitate. La un momentdat, în 1976, <strong>Kraus</strong> crede c\ are revela]ia codului în caretrebuie citit paradoxalul s\u prieten: „<strong>Cioran</strong> spune:aforismele pot s\ sune a[a sau <strong>cu</strong> totul altfel, con]inutullor e lipsit <strong>cu</strong> totul de importan]\. Nuan]a lingvistic\,poanta, witzul, punctul <strong>cu</strong>lminant reprezint\ esen]ialul.Iat\ <strong>cu</strong>m trebuie s\-i în]elegem întreaga oper\.“ (s.m.)Afirma]ie temerar\, deoarece, în timp, pe m\sur\ ce<strong>cu</strong>noa[te tot mai profund omul [i opera, interoga]iiledevin tot mai dramatice. În 1978, se întreab\ „în cem\sur\ ura agnostic\ fa]\ de lume nu devine <strong>cu</strong>mvaun alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual,pentru dezangajarea personal\, a c\rei auto<strong>cu</strong>noa[terepoate duce apoi, de fapt, la o mare bun\tate, amabilitate[i iubire de aproapele. Un ocoli[ straniu.“ O problem\pentru el este [i cea rela]iilor lui <strong>Cioran</strong> <strong>cu</strong> transcenden]a.„În realitate – scrie <strong>Kraus</strong> – cred c\ <strong>Cioran</strong> este credincios[i convins de posibilitatea clemen]ei [i a bun\t\]ii divine.“Dar peste ani îl bântuie teribile îngrijor\ri. E convinsc\ <strong>cu</strong>vintele pot provoca realitatea. Dup\ ce a aflat deboala prietenului, tocmai când, târziu, a citit [i Ispitade a exista, ajunge la o concluzie sumbr\: „[...] n-avea<strong>cu</strong>m s\ se termine altfel decât printr-o catastrof\.Provocarea permanent\ a ororii, în ciuda bun\t\]ii,fidelit\]ii, amabilit\]ii sale.“ {i înc\: citându-l peWittgenstein – „Cuvintele sunt [i fapte“ – <strong>Kraus</strong> seîntreab\ cât r\u au f\<strong>cu</strong>t [i înc\ pot s\ fac\ scrierilelui <strong>Cioran</strong> „în epoca noastr\ derutat\, lipsit\ de con]inut([i în rândul tineretului.)“ Contrariile se echilibreaz\îns\ [i prietenia r\mâne intact\, poate chiar <strong>cu</strong> un plusde afec]iune, când, în 1994, scrie: „[...] din blasfemie,iubitul meu amic <strong>Cioran</strong> a f\<strong>cu</strong>t decenii la rând un sportobositor, de performan]\. A îmb\trânit, a temperat tonulc\r]ilor sale, dovedindu-se un om s\ritor, bun, un prietencredincios – al meu, care eram la antipodul acestorcalit\]i.“ (s.m.) Iar în 1996, contrariat de filmul luiGabriel Liiceanu, pe care-l g\se[te cenu[iu, lipsit denuan]e, <strong>cu</strong> un <strong>Cioran</strong> „în pas\ proast\“, î[i „reabiliteaz\“prietenul, evocându-l în cel mai amplu [i emo]ionantportret. Tonul lui <strong>Kraus</strong>, care, vreme de aproape un sfertde veac a avut privilegiul s\-l <strong>cu</strong>noasc\, s\-l [tie, eatât de conving\tor, de vibrant, încât trebuie s\ accept\mca veridic\ aceast\ imagine a unui <strong>Cioran</strong> înv\luit înaura intim\ a prieteniei.În iulie 1995, într-o scrisoare tulbur\toare,Simone Boué i se confesa lui <strong>Kraus</strong>: „Dup\ ce am v\zut[...] un interviu pe care l-a acordat în 1972 televiziuniibelgiene – unde a fost atât de sclipitor, de extraordinar,pe de-a-ntregul el însu[i – mi-am zis: Nu, nu, n-a murit.“Într-adev\r, viu, surprinz\tor de viu [i de „sclipitor“ îlreg\sim [i azi in vestigiile prieteniei <strong>cu</strong> <strong>Wolfgang</strong> <strong>Kraus</strong>,adunate <strong>cu</strong> profesionalism [i d\ruire de profesorul GeorgeGu]u între copertele acestei c\r]i devenit\ de a<strong>cu</strong>m unpre]ios do<strong>cu</strong>ment.Radu CIOBANU13România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009
![Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...](https://img.yumpu.com/43669707/12/500x640/cioran-corespondena-cu-wolfgang-kraus-in-memoriam-milorad-.jpg)
![Editorial de NICOLAE MANOLESCU: Suferin]ele criticii Tineri poe]i ...](https://img.yumpu.com/36134635/1/185x260/editorial-de-nicolae-manolescu-suferinele-criticii-tineri-poei-.jpg?quality=85)
![Vasile Voiculescu â noi contribu]ii biografice](https://img.yumpu.com/28181129/1/185x260/vasile-voiculescu-a-noi-contribuii-biografice.jpg?quality=85)
Change language