Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

c o m e n t a r i i c r i t i c eUn gînditor c\ruiavoca]ia cerului i-a furatiubita f\r\ a-i putea lua[i amintirea ei.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20096LA UN AN DUP| publicarea primuluivolum din Sau-Sau, Ana-Stanca T\b\ra[i,fidel\ proiectului de a-l reda integral peKierkegaard în limba român\, dar nuoricum, ci t\lm\cindu-l direct din danez\,ne pune la îndemîn\ cel de-al doileavolum al capodoperei autorului dinCopenhaga. Dac\ primul volum aveasubtitlul Un fragment de via]\ editat deVictor Eremita, cel de-al doilea volumcuprinde acela[i subtitlu la care este ad\ugat\ precizareaPartea a doua cuprinzînd hîrtiile lui B. Scrisori c\treA. Stufo[enia acestor formul\ri nu trebuie s\ necontrarieze, am\nun]imea protocolului l\muritor]inînd mai mult de epoc\ decît de gîndirea danezului.Dar, la fel ca în prima carte, suntem întîmpina]i deun autor talentat, tob\ de carte [i mustind de remu[c\riadînci, care folose[te filozofia drept pretext pentrua-[i dest\inui fr\mînt\rile.C\ci aceasta e prima [i cea mai st\ruitoare impresiecu care r\mîi citindu-l pe Kierkegaard: c\, dincolode cele trei stadii ale vie]ii spirituale pe care ne-amobi[nuit s\ le îngîn\m ca un leit-motiv atunci cîndîi pomenim numele – estetic, etic [i religios –, teorianu e decît paravanul de care are nevoie pentru a-[iexprima o sensibilitate surescitat\ pîn\ la paroxism.Scrisul îi este cu predilec]ie autoreferen]ial, filozofulfiind condamnat, sub înrîurirea dramei prin care atrecut, s\ scrie mereu despre sine. Parc\ tot universulse adun\ în marginile chinului personal, lumeaexterioar\ neavînd sens decît dac\ îi stîrne[te amintireadurerii proprii. A[a se face c\ toat\ curiozitatea decare este capabil seam\n\ cu interesul cu care bolnaviiî[i analizeaz\ propriul bete[ug. De aceea, neputînds\ vad\ realitatea decît prin fanta suferin]elor intime,Kierkegaard pare un intelectual a c\rui via]\ s-aîncheiat odat\ cu desp\r]irea de Regine Olsen, restulexisten]ei nefiind decît o lung\ [i virtuoas\ rumina]iepe seama trecutei rupturi. Un tîn\r care î[i sacrific\iubirea de dragul credin]ei [i care nu poate s\ îndureregretul decît convertindu-l într-un [uvoi discursivcu virtu]i speculative, acesta e profilul lui Kierkegaard.Un gînditor c\ruia voca]ia cerului i-a furat iubita f\r\a-i putea lua [i amintirea ei.Cel care a intuit cel dintîi primejdia autoreferen]ialit\]ii,adic\ pericolul solipsist ca, indiferent de tema asuprac\reia te apleci, s\ ajungi invariabil s\-]i plîngi demil\, cel care a mirosit primejdia a fost chiar Kierkegaard.Toate pseudonimele de care face uz [i to]i interlocutoriiimaginari cu care polemizeaz\ sunt subterfugii scenicemenite a-i acoperi mecanismul gîndirii: suferin]aprovocat\ de pierdere [i încercarea de a o înnobilaa[eazînd-o în lumina unei perspective cre[tine. Iarîn volumul al doilea din Sau-Sau impresia sup\r\toarec\ asist\m la o litanie cîntat\ obsesiv de acela[iglas este risipit\ prin apari]ia celor dou\ personajefictive, A [i B, protagoni[tii disputei, care î[i trimitunul altuia epistole pe tema iubirii [i a c\s\toriei.Dincolo de camuflarea autorului în spatelecelor dou\ figuri epistolare, c\rora de altfel nuezit\ s\ le atribuie din plin propriile calit\]i, ceeace izbe[te este u[urin]a cu care Kierkegaard vorbe[tedespre o tem\ de care nu a avut niciodat\ parte:c\s\toria. {i, în general, este uimitoare în acest volumvirtuozitatea cu care danezul atinge teme de care via]al-a ]inut mereu departe – seduc]ia, c\s\toria, copiii,datoria iubirii pentru so]ie în hotarele unui c\min,împlinirea so]ului în c\snicie, [i perpeturea iubiriifa]\ de so]ie în calitate de prim\ [i unic\ iubit\. Toateaceste teme sunt tratate prodigios, cu o dezinvoltur\de cunosc\tor experimentat, [i este greu s\ accep]ic\ de fapt Kierkegaard, printr-o iscusit\ parad\ degeniu, simuleaz\ o experien]\ pe care nu o are.„C\s\toria maturizeaz\ sufletul, dîndu-i deopotriv\sentimentul importan]ei, dar [i greutatea uneiresponsabilit\]i ce nu poate fi înl\turat\ prin argumentesofistice, din cauz\ c\ iube[ti. C\s\toria înnobileaz\omul prin ro[ea]a sfielnic\ a femeii, care educ\Elegiaconceptual\Søren Kierkegaard, Opere. Sau-Sau (2), trad. dindanez\, postfa]\ [i note de Ana-Stanca T\b\ra[i,Humanitas, 2009, 430 pag.deopotriv\ b\rbatul, pentru c\ femeia e con[tiin]ab\rbatului. C\s\toria melodizeaz\ emo]ia excentric\a b\rbatului, dîndu-i t\cutei vie]i a femeii putere [iînsemn\tate, dar numai în m\sura în care caut\ toateacestea în b\rbat, astfel încît t\ria ei s\ nu devin\nepotrivit\ pentru o femeie. Mîndra înfl\c\rare ab\rbatului e domolit\ cînd se întoarce mereu la ea,iar sl\biciunea femeii dobînde[te t\rie prin faptul c\se sprijin\ pe el.“ (p. 76)Frazele par desprinse dintr-un pomelnic cu îndemnuriaflat pe masa func]ionarului de stare civil\. Elesunt irepro[abile în inten]ia moralizatoare [i calpesub unghiul adev\rurilor surprinse. Dar detaliul acesta,departe de a-l mic[ora pe danez, pune în lumin\ otr\s\tur\ esen]ial\ a intimit\]ii oric\rui gînditorspeculativ: c\, pentru a analiza o tem\, ai nevoiede o fantezie care poate s\ nu aib\ nici o leg\tur\cu tema, dar care neap\rat trebuie s\ aduc\ un unghinea[teptat de interpretare. Iar unghiul lui Kierkegaardeste cel cre[tin. Altminteri spus: sursa originalit\]iiunui gînditor [i deopotriv\ familitaritatea lui cu oproblem\ depinde de cît\ imagina]ie poate trecedin minte în cuvinte [i abia în al doilea rînd decercetarea temei [i de tradi]ia avut\ la îndemîn\.Acesta e [i cazul danezului: un suferind, înzestrat cuo fantezie înmiit dospitoare, care scrie sclipitor,dar exclusiv sub unghi teoretic, despre o tem\ înprivin]a c\reia via]a nu-i d\duse nici o [ans\: c\s\toria.De aceea, judecat\ sub unghi psihologic, juridicsau medical – domenii aflate în afara elementuluipredilect al lui Kierkegaard – toat\ horbota conceptual\desf\[urat\ în jurul c\sniciei seam\n\ cu aripele uneiginga[e libelule: impresionante prin culoare, darfragile prin stofa din care sunt croite.Din acest motiv, Kierkegaard trebuie cititestetic [i nu sapien]ial. Îi urm\re[ti frumuse]eaanalogiilor [i spontaneitatea improviza]iilor, darnu semnele unei în]elepciuni mature c\p\tate în aniide pretins ordali]iu matrimonial. C\ci, sub unghiulmenajului în doi, autorul nu are idei, dar are facond\.Scrie dezl\n]uit dintr-un elan ce aduce cu disperarea,proza lui avînd aparen]a unui diluviu cople[itor. Maiprecis, Kierkegaard gînde[te într-o matri]\ [i scrieîntr-un torent, adic\ folose[te o matri]\ schematic\pe care o unple cu un torent de improviza]ii [i asocia]iilibere. Matri]a este tripla distinc]ie dintre parteaestetic\, etic\ [i religioas\ din via]a unui om, triad\pe care o folose[te nu doar drept gril\ de interpretarea iubirii, dar [i drept criteriu de împlinire a vie]iiomene[ti. Privit cu ochiul contemporan al cititoruluiobi[nuit cu fraze succinte [i indubitabil clare, Kierkegaardscrie lung, pletoric [i fatal ambiguu, într-un ritm alertce te duce cu gîndul la un ritual s\vîr[it în vedereaeliber\rii. De aceea, cititorul cult se las\ în seamalitaniei spre a-i gusta zumzetul, a[a cum ar ascultao melodie din dorin]a de a c\p\ta o stare de spirit.Dar dup\ cum nici o melodie nu spune ceva anume,nici de la Kierkegaard nu trebuie s\ a[tept\m revela]iiîn materie de c\s\torie. Numai c\, în cazul lui,frumuse]ea asocia]iilor libere trece înaintea temeiatinse. Scrisul lui stufos [i îmbrobodit, cu suceal\sintactic\ [i cu r\sturn\ri retorice, este chiar matcadin care ia na[tere melodia. În lipsa sucelilor, melodiaar fi tern\ [i joas\. Apoi, dac\ dai la o parte excesullexical, înl\turînd beteala rotocoalelor verbale, ce-]ir\mîne sunt cele trei muchii osoase ale scheletuluigîndirii sale: estetic, etic, religios. Fraza lui Kierkegaardînainteaz\ prin unde succesive mi[cîndu-se în jurulunei anumite probleme, ca [i cum ea ar da na[tereunor trombe lexicale care se învîrt în jurul centrului,pîn\ cînd autorul g\se[te un nou centru [i o nou\problem\. {i a[a se face c\ Kierkegaard trece de laiubirea din speran]\ la iubirea din datorie, de la posesiela cucerire, de la logodn\ la c\s\torie, sau de la primaiubire la unica iubire.Prin digresiunile la care recurge mereu, Kierkegaardare ceva din înclina]ia spre divaga]ie a lui Nietzsche,atîta doar c\ acum avem de-a face cu un Nietzschemelancolic, lipsit de voin]\ iconoclast\ [i scutit decapricii profetice. Un Nietzsche sp\[it pentru careIisus e singura solu]ie. Dar am gre[i dac\ l-amprivi pe Kierkegaard ca pe un autor accesibil [i laîndemîn\ oricui. Negre[it, impresia de accesibilitateexist\, [i ea vine din fluen]a de balerin a scrisului luiKierkegaard, dar aceea[i impresie este risipit\ defoarte desele referiri teologice sau culturale care dautextului o concentrare de material ini]iatic. Trimiterilecalofile pe care le presar\ de-a lungul paginilor nupot fi în]elese f\r\ un comentariu menit a le l\murisubstratul [i contextul, de aceea un spirit neprevenitfie le-ar ocoli socotindu-le neînsemnate, fie le-arinterpreta ad libitum, dup\ cum i-ar trece prin cap,f\r\ nici o leg\tur\ cu climatul cultural în careKierkegaard [i-a scris cartea. Iat\ motivul pentru caresec]iunea de „Note“, întocmit\ cu acribie [i competen]\de Ana-Stanca T\b\ra[i, este un instrument salutarpentru în]elegerea subîn]elesurilor pe care autorul leare în minte într-o problema sau alta. În plus, tocmaiaceast\ sec]iune ne d\ o imagine despre deschidereamin]ii sale [i despre fundalul s\u cultural.În concluzie un volum de rafinat\ curgere estetic\,a c\rei principal\ calitate st\ în talentul de rapsodconceptual al lui Søren Kierkegaard. Un spirit elegiacfolosind dialectica drept scut împotriva disper\rii. •