Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

e v o c a r eRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200916DAC| A EXISTAT un moment în caream sim]it nevoia s\-l cunosc, dac\am reu[it acest lucru, dac\ perioadade apropiere, de întîlniri, discu]ii,coresponden]e num\r\ 12 ani (1975-1987), dac\ sunt singura femeie amintit\în Jurnalul de idei (anul 1991), atuncipot împ\rt\[i cititorilor cîte ceva dince am strâns în „lada mea de zestre”.Doi au fost cei ce mi-au vorbit mai mult de Noica:Nikolaus Hochscheidt de la Editura Univers, carer\spundea de traducerile din limba german\, sec]ie lacare traduceam [i eu în mod curent, [i Paul SchusterStein, în acei ani consilier expert la Consiliul Legislativ,cunosc\tor temeinic al multor teme filosofice.A[adar, într-o zi, Noica [i Paul Schuster Steinstabilesc s\ se vad\ la un prînz la Cap[a. Eu îl rog pePaul s\ m\ ia [i pe mine la acel prînz [i astfel l-amcunoscut pe Noica. M-am prezentat: germanist\, culucrarea de diplom\ Studiu introductiv la traducerile înlimba român\ ale lui „Faust”, traduc\toare la EdituraUnivers [i gata s\ m\ las prins\ în - pentru mine doar- jocul cu filosofia. Paul, care vorbise despre Noicaîntr-un articol al s\u, „Filosofia kantian\ în România”,publicat în revista Volk und Kultur, era un personajinteresant pentru Noica. Paul a fost primul care,pre]uindu-l pe Eminescu, a precizat cât a tradus Eminescudin Critica ra]iunii pure a lui Kant (Noica fusesefoarte interesat de Kant în timp), anume doar 165 depagini, dar excelent, dovedind astfel capacitatea subtil\[i extins\ a rostirii române[ti.Limba, traducerile erau o tem\ de discu]ie care-lpasiona pe Noica [i în care puteam s\ intervin [i eu cucîte ceva din „teoria traducerii” [i cu exemple din Faust.Desigur c\ cei doi vorbeau mult despre Schopenhauer,Fichte [i Hegel, din care D.D. Ro[ca, profesorul lui PaulSchuster Stein, tradusese 12 din integrala de 18 volumehegeliene. S-a vorbit [i despre De dignitate Europae, lacare iar\[i am putut [i eu interveni cu exemple m\runte,dar vii [i semnificative din multiplele mele rela]ion\ri,la Bucure[ti sau în str\in\tate, cu parteneri europeni, eufiind salariat\ la Agen]ia Român\ de Impresariat Artistic[i fiind mereu în contact cu arti[ti sau impresari dindiferite ]\ri. Noica era în c\utare de buni traduc\tori dingreaca veche [i mai ales din german\, dar [i de traduc\toridin român\ în german\. Schuster i l-a recomandat peScherg.Dup\ ce Noica [i Paul Schuster Stein s-au apropiat[i de Heidegger, Sein und Zeit, de existen]\ ca o posibil\continu\ devenire, dup\ ce Noica a revenit la preocuparealui intens\ pentru editarea integral\ a manuscriselor luiEminescu pe care-l pre]uia enorm, cred c\ prînzul nostruminunat s-a încheiat cu un gînd fundamental pentruambii b\rba]i: „Res severa verum gaudium”, Paul mi l-a tradus, pe drum, în german\: „die ernsten Sachengeben dir die wahre Freude”.Apoi, Constantin Noica [i Corina Jiva au devenit,treptat, Dinu [i Corina. Asta dup\ ce m\ întrebasecum de nu vreau s\ plec din ]ar\ când am atâtea posibilit\]i.L-am l\murit de ce nu mi se potrive[te. Dinu nu vroiaSuntem înc\în anul NoicaLucia Dimitriu, Corina Jiva Andreescu, MariaCog\lniceanu, Vespasian Lungu, Constantin Noicaca tinerii s\ plece din ]ar\. M\ întreba multe, îl întrebam[i eu multe, f\r\ sfiala ne[tiutorului, ceea ce i-a f\cutpl\cere. Cred c\ asta a însemnat mult în consolidarearela]iei noastre.C\uta, în cele mai diverse feluri, s\ m\ stîrneasc\spre aprofundarea culturii, întru gîndire, fie [i doar capreg\tire a oric\rei întîlniri, ca s\ am ceva anume deîmp\rt\[it. M\ [i în]epa cumva spre a-mi zgînd\ri ambi]ia.Aveam acas\ întregul Goethe într-o splendid\ edi]ie Cotta(1857) [i Dinu aproape m\ for]a s\ studiez Die Farbenlehre,capitol care cuprinde uluitoarele cercet\ri ale lui Goetheîn privin]a culorilor, a luminii. N-am fost în stare s\m\ apropii decît de vreo 10-12 pagini [i l-am tras eupe Dinu spre Faust [i multele erori din diferitele traduceri,de[i el credea nestr\mutat c\ totul, sau s\ zicem 95% eperfect traductibil în române[te. Era foarte sensibil laredarea sensului unui cuvînt, a unei fraze în dependen]\de întregul context [i ]inea la transpunerea p\r]ii [i aîntregului în cea mai fireasc\ limb\ român\. A discutatcu mine mult despre verbul a fi [i substantivul„cuvînt” din primul verset al Evangheliei lui Ioan. Eueram adepta versiunii germane „Im Anfang war dasWort” [.a.m.d., iar el îmi explica am\nun]it preferin]alui de atunci pentru „La început a fost rostirea”. Cevamai tîrziu, el a ajuns la „Întru început”, dar a p\stratverbul „a fost”, adic\ nu a acceptat deschiderea, devenirea,continuitatea pe care o permitea forma „war”, adic\ „era”.{i a[a, pornind de la cel mai vechi fragment dinFaust tradus în române[te pu]in înainte de 1848, dinp\cate avînd însu[i titlul gre[it „Dracul” pentru „Erdgeist”,am trecut în zbor prin Pogor [i Skelitty (1862), doarpartea I din Faust, în proz\ [i cu multe neîn]elegeriale sensurilor unor cuvinte germane, prin Gorun, IosifN\dejde, Soricu – acesta a fost primul care a îndr\znits\ abordeze chiar în versuri partea a II-a din Faust [i, înmulte p\r]i destul de bine -, Laura Dumitrescu (1942),în sfâr[it Blaga (1955). Chiar [i aici unde metrica domin\sunt destule inadverten]e de sens. De pild\, dou\ versuridiscutate cu Dinu au ar\tat c\ Blaga prefer\ adev\ruluio edulcorare formal\ care tinde s\ ascund\ boala psihic\a Margaretei pe cînd se afla întemni]at\.Va fi f\cut-o oare ca s\-[i menajeze contemporanii?„Meine Mutter die Hur’Die mich umgebracht hat”.„Rea a fost m\icu]a mea,Ea de drag m-a sugrumat”.Cu cît\ admira]ie [i încîntare îl priveam pe Dinuascultîndu-mi pu]inele solu]ii pe care le sugeram pentruce ap\ruse pîn\ în 1955. Oricum, despre Faust voi relatamai încolo cîte ceva din lunga noastr\ discu]ie avut\la P\ltini[ prin anii 1984-1985.Fiind de mai multe ori [i în casa mea, [i observîndpl\cerea pe care o aveam pentru mobilele mele Biedermeier[i Maria Theresia, m-a dus în casa Malvinei Ur[ianu[i a lui Paul Anghel spre a-mi modula admira]ia fa]\de ce aveam eu. Acolo am întîlnit superbe str\vechipiese de mobilier italian. Dinu, cu [arm [i delicate]e,îmi [lefuia discern\mîntul. A[a a f\cut [i cînd am vorbitde Brîncu[i, de fapt despre lucrarea Cumin]enia p\mîntului.