l i t e r a t u r \Ovidiu Dun\reanuReîntâlnirea <strong>cu</strong> zmeulRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200920E M|SUR| ce zilele se împu]inau [i se apropiaPclipa reîntâlnirii <strong>cu</strong> zmeul, în piept îi îmboboceauciulinii înfoca]i ai spaimei [i ai singur\t\]ii,care-l bezmeticeau [i mai tare [i-i t\iau r\suflarea<strong>cu</strong> ghimpii lor neîndur\tori…Dar, uite a[a, pe vrute, pe nevrute, a venit [itoiul prim\verii. R\bufnirea de floare a viilor f\cearavagii pe dealuri [i pe terasele lor. Vântul alb împr\[tiamolatic dinspre ele peste sat o rev\rsare de mireasm\<strong>cu</strong>m nu mai exista alta de îmb\t\toare. Nici parfumul florilorde migdal [i de cire[ , nici al celor de iasomie, n-o întreceau;poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau acelor de Mâna Maicii Domnului, s\-i fi fost oare<strong>cu</strong>m pem\sur\, dar nimeni dintre s\teni nu b\ga mâna în foc pentruo astfel de potriveal\. Ea le cotropea <strong>cu</strong>r]ile, prispele [i od\ilecaselor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau înseta]i [i sesim]eau u[ori [i <strong>cu</strong> inimile împ\ciuite.Efluviile-i t\m\duitoare i-au umplut pieptul [i lui AnghelFurcil\, f\cându-i-l s\ tresalte. Adulmecându-le din mijlo<strong>cu</strong>lb\t\turii, la fel de nes\]ios ca to]i ceilal]i, el n-a rezistat ispitei[i, înfrângându-[i temerile, s-a hot\rât s\ se duc\ la Parapet,s\ vad\, <strong>cu</strong> orice pre], minun\]ia pe care viile o înf\ptuiaudoar pentru câteva zile [i nop]i.A doua zi s-a s<strong>cu</strong>lat de <strong>cu</strong> noapte, [i-a tras la iu]eal\straiele [i înc\l]\rile, [i-a luat ciomagul de ulm [i atât, [i f\r\s\ prind\ de veste ai s\i, s-a stre<strong>cu</strong>rat bini[or afar\ pe poart\.Îi era limpede c\, odat\ pornit, pentru el, nu se mai afla drumde înapoiere.Satul z\cea înc\ înecat în lâncezeala greoaie a somnului[i întuneri<strong>cu</strong>lui.Apoi a urcat pe ulicioare dosnice pân\ în marginealui. S-a furi[at pe c\rarea de lâng\ gropile de p\mânt galbenprin spatele gr\dinilor de pe coast\ [i a ie[it, sus, la câmp;iar de-acolo pe drumul de p\mânt de pe muchia dealului,drept la Gura Jep[ii; de unde, târâ[-gr\pi[, neîntâlnindnici ]ipenie, <strong>cu</strong>m [i-a dorit, dup\ destul umblet, taman cânds-au cr\pat zorii, s-a v\zut sub nuc la vie…Destr\mat\, noaptea se topea din ce în ce, sub iure[ulalbastru al dimine]ii. Lumina proasp\t\ str\fulgera priniarba fraged\ [i înrourat\ ca o viper\ alb\.Îmboldit de ner\bdare [i bu<strong>cu</strong>ros c\ putea fi de fa]\ lalucrarea mira<strong>cu</strong>loas\ a viei, n-a stat o clipit\ lo<strong>cu</strong>lui, s\-[i trag\ sufletul. Aapucat-o pas <strong>cu</strong> pas pe rânduri, sprijininduseîn ciomag [i murmurând, ca pentru el, frânturi dintr-uncântec potrivit, care-i astâmp\ra ofurile: Bate vântul ierburile,ca pe mine gândurile, s\ m\ fac un <strong>cu</strong>r<strong>cu</strong>beu, s\ m\ urc laDumnezeu. S-a oprit dinaintea butucilor <strong>cu</strong> n\rile frem\tând[i <strong>cu</strong> ochii cât cepele. {i-a afundat nasul în ei, i-a m\surat[i a f\<strong>cu</strong>t socoteli îndelung chibzuite, r\zbit pân\ în m\duvaoaselor de încântare [i frenezie, al c\ror gust nu-l maiîncercase de mult\ vreme. {i, în sinea lui, era de acord c\rar îi fusese dat s\ simt\ o primenire sufleteasc\ [i o pl\cereatât de adânci [i de binef\c\toare, pre<strong>cu</strong>m cele de-acolode la vie.S-a l\sat pierdut ore în [ir în singur\tatea ei, ame]it debalsamul r\scolitor, uitând de greut\]i, triste]i [i necazuri,chiar [i de cele provocate de întâlnirea <strong>cu</strong> zmeul, care-id\duser\ via]a peste cap [i-l chinuiser\, [i-l z\p\ciser\, dese <strong>cu</strong>tremura când se privea în oglind\ ori în luciul ochiurilorde geam de la ferestre.{i, <strong>cu</strong>m înota a[a, parc\ prin talazurile încremenite aleunei m\ri verzi, str\vezii, <strong>cu</strong>r\]indu-se de toate cele, ghemulîncâlcit al anilor tr\i]i pân\ atunci i s-a de[irat [i destr\matca fumul prin ochii min]ii. {i-a rev\zut, acolo în satul de pemalul Dun\rii pe care nu-l p\r\sise niciodat\, lunecând unadup\ alta, zilele f\r\ hotar [i lipsite de griji ale copil\riei,apoi pe cele ale tinere]ii, n\valnice, de o înver[unat\risip\; cât [i zilele anilor de mai dincoace, din puterea vie]iiîn care se g\sea, când a[ezate [i dulci ca mierea, cândnestatornice [i amare ca pelinul, pline de trud\ [i de am\giri.Dar, unde erau, atâ]ia [i atâ]ia, cei pe care-i <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>seîn anii aceia [i de care î[i legase strâns soarta? Unii o duceaumai departe al\turi de el în sat, al]ii mâna]i de cine [tie cevisuri se pierduser\ prin lume, [i nimeni nu avea <strong>cu</strong>no[tin]\dac\ mai tr\iau ori ba, iar mul]i se gr\biser\ s\ plece, penepus\ mas\, în floarea vârstei sau îndoi]i de b\trâne]e,împ\ca]i sau neîmp\ca]i <strong>cu</strong> sine, spovedi]i sau nespovedi]i,<strong>cu</strong> lumânare aprins\ sau nu, pe calea de azur [i f\r\ de durere,întristare [i suspin a cerului [i a stelelor.Dar, unde disp\ruse noianul de fapte mari [i mici, dezbateri [i de izbânzi la care fusese p\rta[ necontenit? {ipe unele [i pe altele de-abia dac\ le mai întrez\rea prin cea]aamintirii. Cine [i ce i le furaser\ [i le f\<strong>cu</strong>ser\ s\ se treac\a[a ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulbera]i pe ap\?Urm\rindu-[i zilele pân\ la cea din urm\ în care se afla,<strong>cu</strong> o str\lucire mut\ întip\rit\ pe fa]\, <strong>cu</strong>m se urzeau [i se[tergeau a[ijderea unui joc nesigur de lumini [i umbre u[oareînaintea sa, avea sentimentul dureros [i neobi[nuit, c\ eleaproape nici nu se întâmplaser\ aievea, pe cât de repezi [ide pieritoare se dovediser\ a fi fost…Tre<strong>cu</strong>se bine de pragul amiezii, când Anghel Furcil\,s\tul de-atâta h\l\duit prin vie, s-a îndurat s\ ias\ din ea,aproape de nere<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t. Avea într-însul o sprinteneal\,o bun\ dispozi]ie [i o poft\ de via]\ nemaiv\zute. A maiaruncat o privire de jur-împrejur [i, nedând de ceeea ce sea[tepta, ]op\ind zglobiu <strong>cu</strong> ciomagul de ulm în mân\ [icontinuând s\ rup\ îngânat, în voie, crâmpeie de cântececare-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul dinmarginea apropiat\ a p\durii de pe panta dealului de laStutin\vod\. Î[i pusese în cap s-o lase la vale pe el, prinmijlo<strong>cu</strong>l acesteia, pân\ la Ci[meaua lui Tric\, unde s\-[iastâmpere setea, s\-[i arunce ap\ pe fa]\ [i s\ se vâre <strong>cu</strong>picioarele în ulucele de piatr\ de-acolo, [i a[a r\corit [iizb\vit s\ se înapoieze acas\…Dup\ o diminea]\ neclintit\ [i senin\, a<strong>cu</strong>m, în a douaparte a ei, ziua d\dea semne gr\bite s\ se schimbe; se închideadin toate z\rile [i se strângea ca un arici, pâcloas\ [i în]ep\toare.Cine s\ mai în]eleag\ toanele vremii, c\ el unul, oricâta încercat, n-a putut s\ le dea de c\p\tâi? B\gase deseam\, de câ]iva ani buni încoace, c\ prim\vara, când ie[eala munc\, aici pe dealurile din preajma Dun\rii, timpul sez\rghise <strong>cu</strong>m era mai r\u. Un ceas din zi nu sem\na <strong>cu</strong> altul,[i <strong>cu</strong> atât mai mult o jum\tate a ei <strong>cu</strong> cealalt\.Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor [i stej\reilorstârnite de un fream\t tulbure, coborât, cerul începuse s\ seclatine, s\ scapere [i s\ huruie prevestitor. Trunchiurilecopacilor, drepte [i înalte, încol\cite de l\starii lacomi,verzui-întuneca]i, nemuritori, ai iederei, prinser\ s\ scâr]âiedin inimi întins, leg\nat. Pe de l\turile drumului îngust [ineumblat, cânepa s\lbatec\, buruienile de gura lupului [iboziile pr\fuite [i cres<strong>cu</strong>te în dev\lm\[ie, se apucaser\ s\se învolbure, [i ele, biciuind f\r\ mil\ aerul.Luând dezm\]ul b\l\riilor [i al vântului în fa]\, omulîmpungea <strong>cu</strong> ciomagul în ]\rân\ [i tr\gea decis s\ ajung\cât mai repede în ad\postul p\durii…Iar, când tocmai a dat s\ p\trund\ pe sub bolta joas\ [iînfiorat\ a acesteia, [i-i era via]a mai drag\ ca nicicând, f\r\s\ aib\ nici cea mai mic\ presim]ire, ferm convins c\ sc\pasepentru totdeauna de el, pro]\pit în mijlo<strong>cu</strong>l drumului, îla[tepta zmeul. Întreg [i nev\t\mat, <strong>cu</strong> înf\]i[area luizvelt\ [i nemi[cat\ în c\ma[a de solzi de aur scânteietori,v\dea, ca [i data tre<strong>cu</strong>t\, o frumuse]e [i o m\re]ie neschimb\toare,trufa[e, de neatins, care-i z\d\rau ochii [i mintea [i-i stre<strong>cu</strong>raufiori reci pe [ira spin\rii.O neîn]elegere amestecat\ <strong>cu</strong> o b\nuial\ scormonitoarel-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcil\.Mai mult ca sigur c\ lighioana picat\ din nori, [tiuse dinaintec\ el urma s\ treac\ pe acolo [i-i a]inuse, dup\ <strong>cu</strong>m le eraînvoiala, calea.Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâ[. Acesta îlscotea din s\rite <strong>cu</strong> st\ruin]a, îndr\zneala [i calmul luinetulburat. Pe din\untru începuse s\-l r\scoleasc\ omânie care se în\sprea grabnic, dând în clocot [i care-iînfierbânta m\runtaiele [i-i înce]o[a gândurile. Chibzuind,a[a aprins, c\ nu avea <strong>cu</strong>m s\-l evite, Anghel Furcil\ atras <strong>cu</strong> s\lb\ticie aer în bojoci, [i-a f\<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong>raj strângând dindin]i [i din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în piept<strong>cu</strong> zmeul.Nici dihania n-a pregetat câtu[i de pu]in [i, f\r\ ocoli[uri,fasoane [i fumuri de-alea de-ale ei, l-a luat din s<strong>cu</strong>rt laîntreb\ri.- I-a uit\-te bine. S-a tre<strong>cu</strong>t rana aia de sap\?- Da, s-a tre<strong>cu</strong>t! i-a r\spuns Anghel Furcil\ ne[ov\itor,constatând <strong>cu</strong> stupoare, dar [i <strong>cu</strong> o anume stinghereal\, c\din t\ietura urât\ ce i-o f\<strong>cu</strong>se în ceaf\ [i care-i ap\rea adeseaîn somn, c\scându-se ca o pr\pastie însângerat\, într-adev\r,nu se mai z\rea nimic, nici m\car un zbenghi cât unghia.- Vezi, a continuat zmeul <strong>cu</strong> acela[i glas neînduplecat,rana din ceaf\ s-a închis, dar cea din suflet va r\mâne pân\-oi muri. {tii ce-ai zis, c\ am coada [i botul de câine?- Da’, a[a-l ia pe om, câteodat\, gura pe dinainte [i spunevrute [i nevrute!- R\u, îi! - a mai morm\it nemul]umit\ gadina [i s-aaruncat pe nea[teptate asupra omului, hot\rât\ s\-l mursece[i s\-l piard\ de tot.Lui Anghel Furcil\ nu i-a trebult mai mult, decât s\-lînt\râte zmeul <strong>cu</strong> f\]\rnicia [i cruzimea sa, c\ odat\ i s-aurcat sângele la cap [i a v\zut negru pe dinaintea ochilor.Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealalt\[i-a în\l]at [i învârtit ciomagul la iu]eal\ <strong>cu</strong> amândou\ mâinile[i i-a tr\snit acestuia, <strong>cu</strong> m\ciulia ghintuit\, vâjâind, unala mir de s-a zdruncinat din m\runtaie întreaga p\dure [ivale pân\ peste Dun\re în b\l]i. Oricare alt\ vietate, primindo asemenea izbitur\, ar fi c\zut lat\ jos [i dus\ ar fi fost peceea lume. Dar zmeul, chiar dac\ se des<strong>cu</strong>mp\nise destulde tare în urma p\liturii, tot zmeu r\mânea [i nu putea fiîngenuncheat, <strong>cu</strong> una, <strong>cu</strong> dou\, de c\tre un biet om f\<strong>cu</strong>tdin carne, oase [i sânge.Când pe sus, când pe jos, zorn\indu-[i solzii zbârli]i [it\io[i, când <strong>cu</strong> botu-i b\los de câine smintit [i ochii-i ceacâridogorâtori, când <strong>cu</strong> coada-i încovrigat\ [i [fichiuitoare,schimbat, de nere<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t, acesta se repezea întrunapeste el, [i-l covâr[ea, silindu-l s\-i ]in\ piept din r\sputeri…Înc\ib\rarea se încinsese bini[or [i Anghel Furcil\ sim]eac\ nu-i mai putea rezista mult\ vreme jiganiei [i c\ oricâti s-ar fi împotrivit, n-avea sor]i de izbând\, sfâr[itulfiindu-i pe-aproape. De renun]at la lupt\ nu mai avea <strong>cu</strong>ms\ renun]e. A[a c\, era de datoria lui s\-[i îndure chinul pân\la cap\t.O bucat\ de timp, prin lini[tea nep\truns\ a p\durii,nu au r\zbit decât icnetele tot mai istovite ale omului,care f\cea din ce în ce mai greu fa]\ înfrunt\rii [i mârâiturileneostoite ale zmeului, care p\rea a fi de neînvins.{i, înainte <strong>cu</strong> pu]in ca din Anghel Furcil\ s\ se s<strong>cu</strong>rg\ultimele pic\turi de vlag\, când nu se mai a[tepta la nimic[i începuse s\ cread\ c\ i-a sunat ceasul de pe urm\, a ap\rutde aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, f\<strong>cu</strong>t de Egreta,fata lui Cercel Caraenache, <strong>cu</strong> vântul turbat. B\ie]eluln\stru[nic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca ni[tesuveici de foc, iar pe drumul sub]ire dintre vii [i p\dure, oturm\ de bursuci albi, pre<strong>cu</strong>m un t\v\lug. La un gunguritde-al lui ca de gugu[tiuc, ulii s-au n\pustit asuprazmeului, i-au spart [i scos ochii [i l-au lovit distrug\tordin cap la coad\ <strong>cu</strong> cio<strong>cu</strong>rile [i ghiarele lor as<strong>cu</strong>]ite [i
l i t e r a t u r \încovoiate. Odat\ orbit [i doborât la p\mânt, bursucii audat n\val\ pe el [i <strong>cu</strong> fer\straiele agere ale f\lcilor lorpofticioase l-au ron]\it pân\ la ultimul oscior [i soz deaur, de nu a mai r\mas, în câteva momente, nici o urm\din falnica jivin\ c\zut\ din cer.Când totul s-a ispr\vit, la acela[i semnal al copilului,ulii s-au în\l]at [i au pierit ca s\ge]ile aprinse în negurac\l\toare de deasupra p\durii, iar bursucii s-au destr\matasemenea unui abur în h\]i[urile ferite [i întunecate ale ei,pe unde-[i aveau s\pate vizuinile. B\ie]elul i-a surâs <strong>cu</strong>în]eles lui Anghel Furcil\, scotocindu-l pân\ în adân<strong>cu</strong>lsufletului <strong>cu</strong> ochii lui <strong>cu</strong>ra]i [i fosforescen]i [i, f\r\z\bav\, <strong>cu</strong>m îi era apuc\tura, s-a f\<strong>cu</strong>t, [i el, nev\zut…Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcil\ s-aadunat <strong>cu</strong> chiu, <strong>cu</strong> vai din ]\rân\ [i, sprijinindu-se în ciomag,s-a s<strong>cu</strong>lat în capul m\dularelor. Acestea îl dureau toate,de parc\ i-ar fi fost zdrobite <strong>cu</strong> maiul. {iroiau apele de peel ca-n miezul verii când ie[ea de la sc\ldat din Dun\re. Desus pân\ jos era negru de praful înmuiat [i lipicios în carez\<strong>cu</strong>se, iar hainele îi fluturau zdren]uite pe trup, de credeaic\-i o sperietoare. În schimb, inima [i-o sim]ea despov\rat\,ca [i când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar,pârdalnica îi d\dea zvâcnete r\spicate de întremare [i debu<strong>cu</strong>rie as<strong>cu</strong>ns\. Gata, sc\pase ca prin urechile a<strong>cu</strong>lui [i dinaceast\ mare [i nemaiîncercat\ <strong>cu</strong>mp\n\. Via]a i se deschidea,înainte ca un dar pre]ios, [i-i era re<strong>cu</strong>nosc\tor celui de susc\ fusese din nou <strong>cu</strong> el.Dup\ ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai arsde coborât prin p\dure [i de dus la ci[meaua lui Tric\. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe undevenise în zori, [i nu s-a mai oprit pân\ acas\…Muiere-sa, Ghina, împreun\ <strong>cu</strong> copiii, înc\ de diminea]\,dup\ c\ut\ri disperate prin cas\ [i magazie, prin <strong>cu</strong>rteadin dos [i prin gr\din\, prin sat, pe malul Dun\rii [i pedeal la gropile de p\mânt, neg\sindu-l în nici un loc, îld\duser\ disp\rut. Ab\tu]i, f\r\ pofta de a mai scoate un<strong>cu</strong>vânt, de parc\ s-ar fi d\râmat cerul pe ei, cotrob\ir\prin odaia unde el î[i f\<strong>cu</strong>se vea<strong>cu</strong>l, slu]it de suferin]a ne[tiut\,[i în care nu mai intraser\ de un an. Un indiciu cât deneînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma.Iar surpriza nu s-a l\sat a[teptat\ prea mult. Sub salteauapatului au descoperit dosit\ cârpa <strong>cu</strong>rat\ de in <strong>cu</strong> solzii deaur înfâ[ura]i în ea. {i-atunci, ne[tiutori, ului]i, neducânduiprea mult nici glagoria, s-au apucat s\-i arate în toatep\r]ile, la cine se nimerea, poate-poate i-o l\muri careva,ce era <strong>cu</strong> ace[tia.Vorba c\ Anghel Furcil\ as<strong>cu</strong>ndea ce as<strong>cu</strong>ndea, s-aîntins din gur\ în gur\ ca molima. Odat\ prins\ din zbor,aceasta a fost despicat\ în paisprezece, r\sucit\ în toatechipurile, apoi înflorit\ zor-nevoie mare, dup\ felul [imeteahna fiec\ruia, [i aruncat\ mai departe, încât, la primastrigare, vestea a p\rut una gogonat\, ba mai mult, chiar odr\covenie de necrezut. De aceea, cei c\rora le-au sfârâitc\lcâiele [i s-au înghesuit s\ vin\ [i s\-i vad\ <strong>cu</strong> ochii lor,le-au cerut, clipind b\nuitori, nelini[ti]i, s\ fie l\sa]i s\ iasolzii în palm\ [i s\-i pip\ie pe îndelete, <strong>cu</strong> toat\ luareaaminte.Numai astfel , ziceau ei , puteau s\-[i dea, în clar,<strong>cu</strong> presupusul despre provenien]a acestora...Apari]ia lui în faptul serii a aprins satul. De mare cese stârnise vâlva, h\uiau uli]ele pe unde trecea. Cum prindeaude veste c\ se apropie, câinii [i celelalte dobitoace, cât [ior\t\niile de prin <strong>cu</strong>r]i porneau s\ se zbuciume pe limbalor, de ]i se ridica p\rul m\ciuc\. A]â]at\, <strong>cu</strong>rioas\, lumea– <strong>cu</strong> mic, <strong>cu</strong> mare -, se c\]\ra pe garduri [i prin pomii dela strad\ sau ie[ea buluc la por]i, <strong>cu</strong> gura c\scat\ [i ochiizgâi]i cât luna plin\ care taman r\s\rise peste dealul dinspreBugeac, s\ nu-l scape. Neam de neamul lor nu tr\iser\ [inu v\zuser\ a[a ceva. Cu inimile f\r\ s\ le mai dea as<strong>cu</strong>ltare[i genunchii tremurând, halucina]i de-a binelea, [i-au s<strong>cu</strong>ipatîn sân [i [i-au f\<strong>cu</strong>t m\runt cruce, i-au închinat [i pe copiipe cre[tet [i au blodogorit în gând, imediat, Tat\l Nostru.Se în\sprea în to]i o nedumerire grea întocmai celei carese petrece doar în vise.Anghel Furcil\, înzdr\venit pe de-a-ntregul, chipe[ caun fl\c\u, vioi [i <strong>cu</strong> chef, s\lta de pe vârful unui picior pealtul, abia atingând p\mântul, ajutat de un ciomag <strong>cu</strong>totul [i <strong>cu</strong> totul de aur, care scânteia, în b\taia lunii, uimitor.La pu]in timp dup\ asta, unii se jurau pe ochii din cap, c\în salturile sale, el se mai folosea [i de o pereche de aripialbastre. Acestea înv\p\iau aerul neclintit al înser\rii <strong>cu</strong> unnimb transparent în spatele s\u [i nu la to]i le era dat s\ levad\. Al]ii, <strong>cu</strong> privirea mai ager\, sus]ineau <strong>cu</strong> înfocare una[i mai [i, c\ pe sub ]oale, pe trupul lui, z\riser\ unduinduse[i str\fulgerând în razele lunii ceva ce aducea <strong>cu</strong> niscaivasolzi tot din aur <strong>cu</strong>rat. F\<strong>cu</strong>te ferfeni]\, hainele îi r\spândeauo mireasm\ reav\n\ de vie înflorit\, z\p\cindu-i [i mair\u <strong>cu</strong> vâltoarea ei. Anghel cânta de mama fo<strong>cu</strong>lui un cântecpe care nu-l mai auziser\ vreodat\ în gur\ de om. P\rea anu fi un cântec p\mântean, ci unul îngeresc, din alt\lume, atât de minunat [i de neobi[nuit r\suna.Pe cerul limpede [i adânc, luna viscolea din plin o lumin\alb\, str\lucitoare, ce se r\sfrângea ireal\ pe chipuri. A[ac\ nimeni dintre martorii acestei întâmpl\ri, nu puteau s\se în[ele în vreun fel de cele v\zute [i auzite…(Fragment din volumul în lucru,Lumina îndep\rtat\ a fluviului)N. Iorga,primul exeget al lui Ion Creang\(urmare din pag. 19)Opera lui Creang\ permite, dup\ N. Iorga, periodizareaîn dou\ etape creatoare, descriind o evolu]ie în felul dea contura psihologii, din gesturi [i vorbe <strong>cu</strong> tâlc. Amintirileproduc un reviriment [i un apogeu remarcabil, „plin deexpresii locale, dar de o perfect\ sinceritate neme[te[ugit\,de un pitoresc spontaneu”, dublat\ de „o rar\ autenticitate]er\neasc\”, ceea ce alc\tuie[te „o larg\ fresc\ rural\” 24) .În câteva pagini, Iorga fixeaz\ lo<strong>cu</strong>l lui Creang\ în „biruin]a”Junimii, de[i nu poate trece <strong>cu</strong> vederea amenin]area dea „se pierde între povesta[i”. Re]inem ambi]ia exegetuluide a stabili, din câteva tr\s\turi, efigia unei personalit\]i([i-a exersat aceast\ predilec]ie în Oameni cari au fost,adev\rat\ colec]ie de medalioane), imaginea unei vie]i,a unei cariere, a unei împliniri creatoare, <strong>cu</strong>m numimast\zi efortul de „scanare” a liniilor definitorii – ceea cear însemna <strong>cu</strong> totul altceva decât plasticizare, convocarede nuan]e, portretistic\, în sens c\linescian.Critic dogmatic, <strong>cu</strong> abuz de erudi]ie, uneori redundant\,irespirabil\, Iorga poate fi considerat un pionier alimagologiei moderne, unde conteaz\ modalitatea de aconcentra frânturi aparent disparate dintr-o existen]\,armonizate într-un concret „virtual”. Iat\ un asemeneaexerci]iu evocator de imagine, în grafie focalizat\,esen]ializat\: „Închipuirea puternic\ a fiului de ]eran desupt muntele Neam]ului, pe care n-o stricaser\, [i n-oputuser\ m\car amesteca, anii de [coal\, ucenicia deseminariu, rostul bisericesc [i o<strong>cu</strong>pa]ia zilnic\ [i, pu]in[i silnic\, la [coala lui primar\, iscode[te scenele, dehumor...”E. Lovines<strong>cu</strong> n\zuia la „defini]ii” date scriitorilor, G.C\lines<strong>cu</strong> închipuia fic]iuni pe seama lor, iar mai nouN. Manoles<strong>cu</strong> vrea s\ surprind\ „imaginea” unui autor,adic\ sinteza întregii sale recept\ri critice. Tehnica de acrea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist allui N. Iorga, inclusiv în pagina c\r]ilor sale de istorie,unde vrea mereu s\ învie tre<strong>cu</strong>tul din câteva date cronic\re[tisau izvodite din do<strong>cu</strong>mente, s\ ofere „icoane” desprinsedin fream\tul petrecerii lumii, aici stând farme<strong>cu</strong>l s\-ispunem „vizionar” al expresivit\]ii acestui prodigiosciclop al bibliotecilor. Creang\ a reprezentat un argumentîn acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construitedin fiori na]ionali, cât [i în pasiunea de a [lefui realit\]ifinite, obiectivate, de<strong>cu</strong>plate de conjuncturi [i fulgura]ii.Aproape uitat\ este o pies\ de teatru scris\ de istori<strong>cu</strong>ltotal în 1927, plecând de la povestea <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t\ Fata babei[i fata mo[neagului, publicat\ exact <strong>cu</strong> cinci decenii înurm\ 25) , devenit\ a<strong>cu</strong>m „legend\ dramatic\ în 5 acte” 26) ,oper\ destinat\ teatrului popular înfiin]at în cadrulLigii Culturale patronate de Iorga. Citit\ azi, dincolo deaerul desuet, de tenta u[or pitoreasc\ [i moralizatoare, seremarc\ lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care estescris\ piesa, diferit de cel al lui Creang\, de[i la fel de„<strong>cu</strong>lt”, de pre]ios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorgaî[i impune [i aici o limb\ a sa proprie, care se vrea autentic\,fiind în realitate artificioas\, lipsit\ de verv\ imaginativ\.N. Iorga r\mâne primul mare exeget care l-a consacratpe Ion Creang\ în clasicitate.Cristian LIVESCUNOTE1)N\pasta, în „Lupta“, VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890.Reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, edi]ie de deBarbu Theodores<strong>cu</strong>, EPL, Bu<strong>cu</strong>re[ti, 1968, p. 217-222.2)Ibid., p. 219.3)Emines<strong>cu</strong>. Proz\ [i versuri (ed. V. G. Mor]un), în„Lupta”,VII, nr. 1060 / 25 febr. 1890, reluat în N. Iorga,Emines<strong>cu</strong>. Edi]ie de Nicolae Liu, Ed. Junimea, Ia[i,1981, p. 39-46.4)Rolul „Junimei” în literatur\, în „Era nou\”, nr. 23/11 martie 1890, reluat în Pagini de tinere]e, I, p. 140-141.5)Ion Creang\, în „Convorbiri literare”, XXIV, nr. 3/1 iunie 1890, reluat în „Lupta”, nr. 1225 / 21 sept. 1890;v. Pagini de tinere]e, I, p. 201-209.6)Artic. Procesul mediului, în „Lupta”, nr. 1145 / 10iunie 1890, reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, II, p. 59[i urm.7)Ibid., p.60.8)Ion Creang\, loc. cit., p. 202.9)Id., p. 204.10)Id., p. 207.11)Id. p. 208.12)Anecdote populare, în „Lupta”, nr. 1151 / 17 iunie1890; reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 5-6.13)De la Vrancea, în „Lupta”, nr. 1174 / 15 iulie; 1179/ 24 iulie, 1184 / 29 iulie, 1190 / 5 aug. 1890, reluat în „Paginide tinere]e”, I, p. 280 [i urm.14)Pove[tile, în „Lupta”, nr. 1200 / 19 aug. 1890,reluat în N. Iorga, Pagini de tinere]e, I, p. 8 [i urm.15)Librairie Delagrave, Paris, 1920, p. 199 [i urm. Înantologie apar 11 balade [i cântece populare, 12 poe]i, dela En\chi]\ V\c\res<strong>cu</strong> pân\ la O. Goga, [i 26 prozatori,începând <strong>cu</strong> fragmente din cronicari, apoi C. Negruzzi [iI. Ghica [i terminând <strong>cu</strong> I. Br\tes<strong>cu</strong>-Voine[ti [i HenriStahl (!). Între ace[tia, I. Creang\ o<strong>cu</strong>p\ pozi]ia 15, întreI.L. Caragiale [i Dimitrie Anghel. De remarcat c\ în aceast\sec]iune apar texte eclectice, <strong>cu</strong>m ar fi un dis<strong>cu</strong>rs al lui M.Kog\lniceanu, un text filosofic al lui Vasile Conta, uneseu al lui Titu Maiores<strong>cu</strong>, pagini din jurnalul Reginei Maria,fragmente istorice de A. D. Xenopol [i N. Iorga (Revolu]iafrancez\ [i românii) etc. Antologia are aspect <strong>cu</strong>ltural.16)Milan Kundera, 73 de <strong>cu</strong>vinte, în „L’Art du Roman”,Gallimard, Paris, 1986. Trad. de Simona Cio<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>.17)Libr. Universitaire J. Gambert, Paris, 1925, p. 29 [iurm. Cartea reune[te 5 conferin]e sus]inute la Sorbona,de N. Iorga, „profesor la Universitatea din Bu<strong>cu</strong>re[ti,<strong>coresponden</strong>t la <strong>In</strong>stitutul din Fran]a, agreat la Sorbona”.Conferin]a „Patriarhalismul moldav [i transilvan la povestitoriiromâni între 1870 [i 1880” – formeaz\ sec]iunea II.18)Ibid., p.31.19)Id., p.49.20)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti. <strong>In</strong>troduceresintetic\. Libr\ria Pavel Suru, Bu<strong>cu</strong>re[ti, 1929, p. 164-165.21)Ibid., p.170.22)Iar\[i M. Kundera, op. cit.: „COMIC. Presupun c\toate lucrurile omene[ti au aspectul lor comic, care, înanumite cazuri, e re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t, admis, exploatat, în alte cazuri,voalat. Adev\ratele genii ale comi<strong>cu</strong>lui nu sunt cele carene fac s\ râdem cel mai mult, ci cele care dezv\luie ozon\ ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t\ a comi<strong>cu</strong>lui. Istoria a fost întotdeaunaconsiderat\ ca un teritoriu serios. Or, exist\ comi<strong>cu</strong>l ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tal Istoriei. Dup\ <strong>cu</strong>m exist\ comi<strong>cu</strong>l (greu de acceptat) alsexualit\]ii.” (subl. aut.)23)N. Iorga, Istoria literaturii române[ti contemporane.I. Crearea formei. Editura Minerva, Bu<strong>cu</strong>re[ti, 1986, p. 237[i urm.24)Ibid., p. 281-82.25)„Convorbiri literare”, XI, 1 sept. 1877.26)Placheta de 48 pagini a piesei a ap\rut la A[ez\mântultipografic „Datina Româneasc\”, V\lenii de Munte,1927.România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200921