Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

l i t e r a t u r \Ovidiu Dun\reanuReîntâlnirea cu zmeulRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200920E M|SUR| ce zilele se împu]inau [i se apropiaPclipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceauciulinii înfoca]i ai spaimei [i ai singur\t\]ii,care-l bezmeticeau [i mai tare [i-i t\iau r\suflareacu ghimpii lor neîndur\tori…Dar, uite a[a, pe vrute, pe nevrute, a venit [itoiul prim\verii. R\bufnirea de floare a viilor f\cearavagii pe dealuri [i pe terasele lor. Vântul alb împr\[tiamolatic dinspre ele peste sat o rev\rsare de mireasm\cum nu mai exista alta de îmb\t\toare. Nici parfumul florilorde migdal [i de cire[ , nici al celor de iasomie, n-o întreceau;poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau acelor de Mâna Maicii Domnului, s\-i fi fost oarecum pem\sur\, dar nimeni dintre s\teni nu b\ga mâna în foc pentruo astfel de potriveal\. Ea le cotropea cur]ile, prispele [i od\ilecaselor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau înseta]i [i sesim]eau u[ori [i cu inimile împ\ciuite.Efluviile-i t\m\duitoare i-au umplut pieptul [i lui AnghelFurcil\, f\cându-i-l s\ tresalte. Adulmecându-le din mijloculb\t\turii, la fel de nes\]ios ca to]i ceilal]i, el n-a rezistat ispitei[i, înfrângându-[i temerile, s-a hot\rât s\ se duc\ la Parapet,s\ vad\, cu orice pre], minun\]ia pe care viile o înf\ptuiaudoar pentru câteva zile [i nop]i.A doua zi s-a sculat de cu noapte, [i-a tras la iu]eal\straiele [i înc\l]\rile, [i-a luat ciomagul de ulm [i atât, [i f\r\s\ prind\ de veste ai s\i, s-a strecurat bini[or afar\ pe poart\.Îi era limpede c\, odat\ pornit, pentru el, nu se mai afla drumde înapoiere.Satul z\cea înc\ înecat în lâncezeala greoaie a somnului[i întunericului.Apoi a urcat pe ulicioare dosnice pân\ în marginealui. S-a furi[at pe c\rarea de lâng\ gropile de p\mânt galbenprin spatele gr\dinilor de pe coast\ [i a ie[it, sus, la câmp;iar de-acolo pe drumul de p\mânt de pe muchia dealului,drept la Gura Jep[ii; de unde, târâ[-gr\pi[, neîntâlnindnici ]ipenie, cum [i-a dorit, dup\ destul umblet, taman cânds-au cr\pat zorii, s-a v\zut sub nuc la vie…Destr\mat\, noaptea se topea din ce în ce, sub iure[ulalbastru al dimine]ii. Lumina proasp\t\ str\fulgera priniarba fraged\ [i înrourat\ ca o viper\ alb\.Îmboldit de ner\bdare [i bucuros c\ putea fi de fa]\ lalucrarea miraculoas\ a viei, n-a stat o clipit\ locului, s\-[i trag\ sufletul. Aapucat-o pas cu pas pe rânduri, sprijininduseîn ciomag [i murmurând, ca pentru el, frânturi dintr-uncântec potrivit, care-i astâmp\ra ofurile: Bate vântul ierburile,ca pe mine gândurile, s\ m\ fac un curcubeu, s\ m\ urc laDumnezeu. S-a oprit dinaintea butucilor cu n\rile frem\tând[i cu ochii cât cepele. {i-a afundat nasul în ei, i-a m\surat[i a f\cut socoteli îndelung chibzuite, r\zbit pân\ în m\duvaoaselor de încântare [i frenezie, al c\ror gust nu-l maiîncercase de mult\ vreme. {i, în sinea lui, era de acord c\rar îi fusese dat s\ simt\ o primenire sufleteasc\ [i o pl\cereatât de adânci [i de binef\c\toare, precum cele de-acolode la vie.S-a l\sat pierdut ore în [ir în singur\tatea ei, ame]it debalsamul r\scolitor, uitând de greut\]i, triste]i [i necazuri,chiar [i de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-id\duser\ via]a peste cap [i-l chinuiser\, [i-l z\p\ciser\, dese cutremura când se privea în oglind\ ori în luciul ochiurilorde geam de la ferestre.{i, cum înota a[a, parc\ prin talazurile încremenite aleunei m\ri verzi, str\vezii, cur\]indu-se de toate cele, ghemulîncâlcit al anilor tr\i]i pân\ atunci i s-a de[irat [i destr\matca fumul prin ochii min]ii. {i-a rev\zut, acolo în satul de pemalul Dun\rii pe care nu-l p\r\sise niciodat\, lunecând unadup\ alta, zilele f\r\ hotar [i lipsite de griji ale copil\riei,apoi pe cele ale tinere]ii, n\valnice, de o înver[unat\risip\; cât [i zilele anilor de mai dincoace, din puterea vie]iiîn care se g\sea, când a[ezate [i dulci ca mierea, cândnestatornice [i amare ca pelinul, pline de trud\ [i de am\giri.Dar, unde erau, atâ]ia [i atâ]ia, cei pe care-i cunoscuseîn anii aceia [i de care î[i legase strâns soarta? Unii o duceaumai departe al\turi de el în sat, al]ii mâna]i de cine [tie cevisuri se pierduser\ prin lume, [i nimeni nu avea cuno[tin]\dac\ mai tr\iau ori ba, iar mul]i se gr\biser\ s\ plece, penepus\ mas\, în floarea vârstei sau îndoi]i de b\trâne]e,împ\ca]i sau neîmp\ca]i cu sine, spovedi]i sau nespovedi]i,cu lumânare aprins\ sau nu, pe calea de azur [i f\r\ de durere,întristare [i suspin a cerului [i a stelelor.Dar, unde disp\ruse noianul de fapte mari [i mici, dezbateri [i de izbânzi la care fusese p\rta[ necontenit? {ipe unele [i pe altele de-abia dac\ le mai întrez\rea prin cea]aamintirii. Cine [i ce i le furaser\ [i le f\cuser\ s\ se treac\a[a ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulbera]i pe ap\?Urm\rindu-[i zilele pân\ la cea din urm\ în care se afla,cu o str\lucire mut\ întip\rit\ pe fa]\, cum se urzeau [i se[tergeau a[ijderea unui joc nesigur de lumini [i umbre u[oareînaintea sa, avea sentimentul dureros [i neobi[nuit, c\ eleaproape nici nu se întâmplaser\ aievea, pe cât de repezi [ide pieritoare se dovediser\ a fi fost…Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcil\,s\tul de-atâta h\l\duit prin vie, s-a îndurat s\ ias\ din ea,aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneal\,o bun\ dispozi]ie [i o poft\ de via]\ nemaiv\zute. A maiaruncat o privire de jur-împrejur [i, nedând de ceeea ce sea[tepta, ]op\ind zglobiu cu ciomagul de ulm în mân\ [icontinuând s\ rup\ îngânat, în voie, crâmpeie de cântececare-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul dinmarginea apropiat\ a p\durii de pe panta dealului de laStutin\vod\. Î[i pusese în cap s-o lase la vale pe el, prinmijlocul acesteia, pân\ la Ci[meaua lui Tric\, unde s\-[iastâmpere setea, s\-[i arunce ap\ pe fa]\ [i s\ se vâre cupicioarele în ulucele de piatr\ de-acolo, [i a[a r\corit [iizb\vit s\ se înapoieze acas\…Dup\ o diminea]\ neclintit\ [i senin\, acum, în a douaparte a ei, ziua d\dea semne gr\bite s\ se schimbe; se închideadin toate z\rile [i se strângea ca un arici, pâcloas\ [i în]ep\toare.Cine s\ mai în]eleag\ toanele vremii, c\ el unul, oricâta încercat, n-a putut s\ le dea de c\p\tâi? B\gase deseam\, de câ]iva ani buni încoace, c\ prim\vara, când ie[eala munc\, aici pe dealurile din preajma Dun\rii, timpul sez\rghise cum era mai r\u. Un ceas din zi nu sem\na cu altul,[i cu atât mai mult o jum\tate a ei cu cealalt\.Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor [i stej\reilorstârnite de un fream\t tulbure, coborât, cerul începuse s\ seclatine, s\ scapere [i s\ huruie prevestitor. Trunchiurilecopacilor, drepte [i înalte, încol\cite de l\starii lacomi,verzui-întuneca]i, nemuritori, ai iederei, prinser\ s\ scâr]âiedin inimi întins, leg\nat. Pe de l\turile drumului îngust [ineumblat, cânepa s\lbatec\, buruienile de gura lupului [iboziile pr\fuite [i crescute în dev\lm\[ie, se apucaser\ s\se învolbure, [i ele, biciuind f\r\ mil\ aerul.Luând dezm\]ul b\l\riilor [i al vântului în fa]\, omulîmpungea cu ciomagul în ]\rân\ [i tr\gea decis s\ ajung\cât mai repede în ad\postul p\durii…Iar, când tocmai a dat s\ p\trund\ pe sub bolta joas\ [iînfiorat\ a acesteia, [i-i era via]a mai drag\ ca nicicând, f\r\s\ aib\ nici cea mai mic\ presim]ire, ferm convins c\ sc\pasepentru totdeauna de el, pro]\pit în mijlocul drumului, îla[tepta zmeul. Întreg [i nev\t\mat, cu înf\]i[area luizvelt\ [i nemi[cat\ în c\ma[a de solzi de aur scânteietori,v\dea, ca [i data trecut\, o frumuse]e [i o m\re]ie neschimb\toare,trufa[e, de neatins, care-i z\d\rau ochii [i mintea [i-i strecuraufiori reci pe [ira spin\rii.O neîn]elegere amestecat\ cu o b\nuial\ scormonitoarel-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcil\.Mai mult ca sigur c\ lighioana picat\ din nori, [tiuse dinaintec\ el urma s\ treac\ pe acolo [i-i a]inuse, dup\ cum le eraînvoiala, calea.Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâ[. Acesta îlscotea din s\rite cu st\ruin]a, îndr\zneala [i calmul luinetulburat. Pe din\untru începuse s\-l r\scoleasc\ omânie care se în\sprea grabnic, dând în clocot [i care-iînfierbânta m\runtaiele [i-i înce]o[a gândurile. Chibzuind,a[a aprins, c\ nu avea cum s\-l evite, Anghel Furcil\ atras cu s\lb\ticie aer în bojoci, [i-a f\cut curaj strângând dindin]i [i din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în pieptcu zmeul.Nici dihania n-a pregetat câtu[i de pu]in [i, f\r\ ocoli[uri,fasoane [i fumuri de-alea de-ale ei, l-a luat din scurt laîntreb\ri.- I-a uit\-te bine. S-a trecut rana aia de sap\?- Da, s-a trecut! i-a r\spuns Anghel Furcil\ ne[ov\itor,constatând cu stupoare, dar [i cu o anume stinghereal\, c\din t\ietura urât\ ce i-o f\cuse în ceaf\ [i care-i ap\rea adeseaîn somn, c\scându-se ca o pr\pastie însângerat\, într-adev\r,nu se mai z\rea nimic, nici m\car un zbenghi cât unghia.- Vezi, a continuat zmeul cu acela[i glas neînduplecat,rana din ceaf\ s-a închis, dar cea din suflet va r\mâne pân\-oi muri. {tii ce-ai zis, c\ am coada [i botul de câine?- Da’, a[a-l ia pe om, câteodat\, gura pe dinainte [i spunevrute [i nevrute!- R\u, îi! - a mai morm\it nemul]umit\ gadina [i s-aaruncat pe nea[teptate asupra omului, hot\rât\ s\-l mursece[i s\-l piard\ de tot.Lui Anghel Furcil\ nu i-a trebult mai mult, decât s\-lînt\râte zmeul cu f\]\rnicia [i cruzimea sa, c\ odat\ i s-aurcat sângele la cap [i a v\zut negru pe dinaintea ochilor.Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealalt\[i-a în\l]at [i învârtit ciomagul la iu]eal\ cu amândou\ mâinile[i i-a tr\snit acestuia, cu m\ciulia ghintuit\, vâjâind, unala mir de s-a zdruncinat din m\runtaie întreaga p\dure [ivale pân\ peste Dun\re în b\l]i. Oricare alt\ vietate, primindo asemenea izbitur\, ar fi c\zut lat\ jos [i dus\ ar fi fost peceea lume. Dar zmeul, chiar dac\ se descump\nise destulde tare în urma p\liturii, tot zmeu r\mânea [i nu putea fiîngenuncheat, cu una, cu dou\, de c\tre un biet om f\cutdin carne, oase [i sânge.Când pe sus, când pe jos, zorn\indu-[i solzii zbârli]i [it\io[i, când cu botu-i b\los de câine smintit [i ochii-i ceacâridogorâtori, când cu coada-i încovrigat\ [i [fichiuitoare,schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întrunapeste el, [i-l covâr[ea, silindu-l s\-i ]in\ piept din r\sputeri…Înc\ib\rarea se încinsese bini[or [i Anghel Furcil\ sim]eac\ nu-i mai putea rezista mult\ vreme jiganiei [i c\ oricâti s-ar fi împotrivit, n-avea sor]i de izbând\, sfâr[itulfiindu-i pe-aproape. De renun]at la lupt\ nu mai avea cums\ renun]e. A[a c\, era de datoria lui s\-[i îndure chinul pân\la cap\t.O bucat\ de timp, prin lini[tea nep\truns\ a p\durii,nu au r\zbit decât icnetele tot mai istovite ale omului,care f\cea din ce în ce mai greu fa]\ înfrunt\rii [i mârâiturileneostoite ale zmeului, care p\rea a fi de neînvins.{i, înainte cu pu]in ca din Anghel Furcil\ s\ se scurg\ultimele pic\turi de vlag\, când nu se mai a[tepta la nimic[i începuse s\ cread\ c\ i-a sunat ceasul de pe urm\, a ap\rutde aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, f\cut de Egreta,fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. B\ie]eluln\stru[nic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca ni[tesuveici de foc, iar pe drumul sub]ire dintre vii [i p\dure, oturm\ de bursuci albi, precum un t\v\lug. La un gunguritde-al lui ca de gugu[tiuc, ulii s-au n\pustit asuprazmeului, i-au spart [i scos ochii [i l-au lovit distrug\tordin cap la coad\ cu ciocurile [i ghiarele lor ascu]ite [i